2rac-392/19 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac–392/19

Prima instanță: Judecătoria Orhei (sediul Rezina), (jud. I. Negreanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Buhnaci, Iu. Cotruță)

Î N C H E I E R E

06 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de SA „MAIB-Leasing”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către SA „MAIB-

Leasing” către SRL „Total Agro Impex” și SRL „Total Agro Prim” cu privire la

încasarea datoriei, a valorii de răscumpărare, a dobânzii de leasing și a cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de SRL „Total Agro Impex” și apelul declarat de SRL

„Total Agro Prim”, casată hotărârea din 25 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei (sediul

Rezina) și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial,

con st ată:

La 01 decembrie 2016, SA „MAIB-Leasing” s-a adresat în instanță cu cerere

de chemare în judecată împotriva SRL „Total Agro Impex” și SRL „Total Agro

Prim” cu privire la încasarea datoriei, a valorii de răscumpărare, a dobânzii de

leasing și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, la 17 aprilie 2012, a încheiat cu

SRL „Total Agro Impex” contractul de leasing financiar nr. FL1-2318, în

conformitate cu care locatorul SA „MAIB-Leasing” a transmis în posesie și

folosință locatarului SRL „Total Agro Impex” tehnica agricolă stropitoare nr.

F2016 - 1 unitate și Roller packer KP-6-420 - 2 unități, prețul total al cărora a

constituit suma de 257 500 de lei inclusiv TVA, iar locatarul la rândul său s-a

obligat să achite lunar ratele de leasing și alte plăți, conform graficului de plăți

anexat la contract. Contractul a fost încheiat pentru un termen de 60 de luni, plata

finală urmând a fi efectuată la data de 30 aprilie 2017.

1

Reclamanta a menționat că, la 19 martie 2014, a încheiat cu SRL „Total Agro

Prim” contractul de fidejusiune nr.FL1-2318G1, prin care fidejusorul SRL „Total

Agro Prim” s-a obligat să răspundă solidar cu locatarul SRL „Total Agro Impex”

în fața locatorului SA „MAIB-Leasing” pentru executarea de către locatar a tuturor

obligațiilor stabilite în contractul de leasing financiar nr. FL1-2318 din 17 aprilie

2012, inclusiv în cazul în care locatarul nu va executa sau va executa

necorespunzător obligațiile contractuale.

Societatea reclamantă a susținut că a executat integral obligațiile sale rezultate

din contractul de leasing financiar, pe când locatarul și-a neglijat obligațiile

contractuale asumate cu privire la achitarea în termen a plăților de leasing. Potrivit

actului de verificare din 23 noiembrie 2016, locatarul a acumulat o datorie în

mărime de 194 269,19 de lei, formată din datorie restantă în mărime de 139 054,75

de lei și datorie pe termen lung în mărime de 55 214, 44 de lei. Contractul de

leasing nu a fost reziliat.

Prin urmare, datoria restantă, calculată până la 13 iulie 2017, constituie 218

115,15 de lei, iar valoarea de răscumpărare restantă constituie suma de 46 365,11

de lei.

În fața instanței de judecată SA „MAIB-Leasing” a solicitat încasarea de la

SRL „Total Agro Impex” și SRL „Total Agro Prim” a datoriei în mărime de 218

115,15 de lei, a valorii de răscumpărare în mărime de 46 365,11 de lei, a dobânzii

de leasing în mărime de 2196,81 de lei, cât și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 25 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei (sediul Rezina) acțiunea

a fost admisă integral.

A fost încasat în mod solidar de la SRL „Total Agro Impex” și SRL „Total

Agro Prim” în beneficiul SA „MAIB-Leasing” datoria contractuală în mărime de

218 115, 15 de lei, valoarea de răscumpărare a bunurilor în mărime de 46 365,11

de lei, dobânda de leasing în mărime de 2 196,81 de lei și cheltuieli de judecată

compuse din taxa de stat în mărime de 8000,30 de lei.

Pentru a admite acțiunea, prima instanță a reținut că, reclamanta și-a executat

pe deplin obligațiile contractuale, însă societățile pârâte nu au executat obligația

corelativă de plată a sumelor cuvenite, astfel, reținând probele prezentate care

confirmă existența datoriei, instanța a tras concluzia despre necesitatea admiterii

acțiunii.

Prin decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de SRL „Total Agro Impex” și apelul declarat de SRL „Total Agro Prim”,

casată hotărârea din 25 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei (sediul Rezina) și emisă o

nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial.

A fost încasat în mod solidar de la SRL „Total Agro Impex” și SRL „Total

Agro Prim” în beneficiul SA „MAIB-Leasing” datoria în mărime de 139 054,75 de

lei și taxa de stat în mărime de 4171,64 de lei. În rest, pretențiile din cererea de

2

chemare în judecată au fost respinse ca neîntemeiate

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, având în vedere că

declarația de reziliere a parvenit la sediul locatorului la 29 februarie 2016, în

condițiile în care locatorul a demonstrat faptul că s-a opus rezilierii, contractul de

leasing se consideră reziliat la data respectivă. Corespunzător, locatorul este

îndreptățit să pretindă doar plățile scadente la data rezilierii. Or, potrivit cadrului

legal aplicabil speței, locatorul nu poate impune locatarul să achite toate ratele de

leasing, adică cota-parte din valoarea rămasă a bunului.

Din acest raționament, instanța de apel a apreciat ca fiind eronată concluzia

instanței de fond cu privire la încasarea din contul pârâților a sumelor ce exced

plățile scadente la data rezilierii.

Instanța de apel a remarcat că, la situația din 12 aprilie 2016, datoria curentă a

locatarului constituia suma de 93 069,23 de lei, fapt ce se confirmă prin actul de

verificare a datoriilor anexat la actele cauzei. Deci, anume acest cuantum al

datoriei este susceptibil încasării din contul pârâților, la care urmează a fi adăugată

dobânda de leasing, dobânda de întârziere și asigurarea, în cuantum total de 139

054,75 de lei, conform actului de verificare din 23 noiembrie 2016.

La 12 august 2019, SA „MAIB-Leasing” a declarat recurs împotriva deciziei

din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat legea care nu trebuia să fie

aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SA

„MAIB-Leasing”, neîntemeiat și care urmează a fi considerat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

3

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de SA „MAIB-Leasing”, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către SA „MAIB-Leasing”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

4

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SA „MAIB-Leasing”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

5