2ra-1467/19 — anularea ordinului de concediu, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la munca si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-1467/2019 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (M. Murguleț) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (G. Dașchevici, A. Panov, L. Bulgac) D E C I Z I E 09 octombrie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală Judecători Ala Cobăneanu Svetlana Filincova Galina Stratulat Victor Burduh examinând recursul declarat de Gheorghe Boaghe, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Boaghe împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău” privind anularea ordinului de concediu, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La 11 august 2017 Gheorghe Boaghe, reprezentat de avocatul Ion Nichita a adresat cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău” privind anularea ordinului de concediu, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral În motivarea acțiunii a indicat că la 03 august 2017 i-a fost comunicat ordinul Î.S.

„Întreprinderea pentru Silvicultură Chișinău” nr. 53 SP din 26 mai 2017, prin care Gheorghe Boaghe a fost eliberat din funcția de pădurar al ocolului silvic Ghidighici, în baza art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii, începând cu data de 29 mai 2017, în legătură cu reducerea numărului de personal. A menționată că, ordinul de eliberare este ilegal și neîntemeiat, deoarece a fost emis cu încălcarea procedurii stabilite de lege. A notat că nici una din condițiile imperative statuate la art. 86, 88 Codul muncii, nu au fost respectate, deoarece ordinul contestat nu este motivat din punct de vedere juridic, nu a fost respectat termenul legal de preavizare, dar nici condiția preavizării doar a persoanelor a căror locuri de muncă urmează a fi reduse, nu a fost propus un alt loc de muncă, și nici nu s-a acordat o zi lucrătoare în săptămână pentru căutarea unui 1 alt loc de muncă.

Prin urmare, faptele respective contravin prevederilor imperative ale legii, fapt care constituie temei de anulare a ordinului contestat. Mai mult, carnetul de muncă până în prezent nu i-a fost eliberat, fapt care constituie limitare suplimentară a dreptului la muncă. A invocat că, actul contestat a avut ca efect privarea ilegală de la dreptul de a munci (drept garantat de art.43 al Constituției), cauzând ultimului multiple cazuri de stres, frustrări, suferințe fizice și psihice importante, precum decepționări profunde în examinarea vădit tendențioasă și formală a cazului lezându-i astfel onoarea, demnitatea și reputația profesională. Prin cererea de chemare în judecată, ulterior concretizată la 08 decembrie 2017, reclamantul a solicitat: restabilirea în una din funcțiile vacante ale „Ocolului silvic Ghidighici”, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă în sumă de 23670,83 de lei și repararea prejudiciului moral în mărime de 4 salarii medii lunare.

Prin hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s- a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghe Boaghe (f.d. 103-110). S-a anulat ordinul nr.53SP din 26 mai 2017 cu privire la eliberarea din funcție a lui Gheorghe Boaghe. S-a restabilit Gheorghe Boaghe în funcția de pădurar, în cadrul ocolului silvic Ghidighici al Î.S. „Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură Chișinău”. S-a încasat din contul Î.S. „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău” în beneficiul lui Gheorghe Boaghe salariul pentru absența forțată de la muncă în perioada 29 mai 2017 – 12 decembrie 2017, reieșind din suma de 3737,50 de lei/lunar, cu reținerea impozitelor și contribuțiilor sociale obligatorii de stat.

S-a încasat din contul Î.S. „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău” în beneficiul lui Gheorghe Boaghe, două salarii medii lunare, în mărime de 7475 de lei, cu titlu de prejudiciu moral. S-a încasat din contul Î.S. „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău” în beneficiul lui Gheorghe Boaghe, suma de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată sub formă de asistență juridică. În rest, în partea reparării suplimentare a prejudiciului moral, s-a respins ca neîntemeiată. Prin decizia din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul declarat de Î.S. „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău”, s-a casat hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu emiterea unei noi hotărâri prin care s-a respins acțiunea înaintată de Gheorghe Boaghe, ca neîntemeiată (f.d.134-139).

Pentru a decide astfel, Colegiul civil, a stabilit că ordinul care face obiectul acestui litigiu a fost emis de Î.S. „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău” întru executarea ordinului Agenției „Moldsilva” nr.47 din 28 martie 2017, prin care au fost aprobate Statele de personal ale Î.S. „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău”, începând cu 01 ianuarie 2017. Astfel, în baza ordinului sus-numit, cât și în baza hotărârii Consiliului de Administrație al Î.S. „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău” din 14 martie 2017, începând cu 30 martie 2017, la această întreprindere au fost reduse 6 unități, inclusiv în ocolul silvic Ghidighici a fost redusă o unitate de maistru-pădurar și 2 unități de pădurar, fiind emis ordinul nr.36-p din 30 2 martie 2017, care a fost adus la cunoștință, contra semnătură angajaților ocolului silvic Ghidighici la 31 martie 2017, inclusiv și reclamantului.

Prin demersul din 19 aprilie 2017, administrația Î.S. „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău” întru respectarea cerințelor art. 87 Codul muncii, a solicitat acordul Comitetului sindical pentru concedierea din funcție a 3 persoane, inclusiv a lui Gheorghe Boaghe, respectivul demers fiind admis prin hotărârea comitetului sindical din această întreprindere la data de 23 mai 2017. Despre ședința comitetului sindical reclamantul a fost anunțat, însă a depus cerere de examinare în lipsă. A specificat că, la judecarea cauzei nu s-a stabilit faptul că la momentul cînd reclamantul a fost concediat din funcție, la întreprinderea pârâtă existau funcții vacante de pădurar și maistru-pădurar sau alte funcții similare, care ar fi putut fi propuse lui Gheorghe Boaghe, ținând cont de calificarea acestuia.

Colegiul a conchis că reclamantul a fost eliberat din funcția de pădurar al ocolului silvic Ghidighici cu respectarea rigorilor stabilite de lege, iar ordinul emis de Î.S. „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău” fiind unul legal și întemeiat. La 03 iunie 2019, Gheorghe Boaghe, a declarat recurs împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii din 12 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (f.d.144-145). În susținerea recursului a indicat că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, fiind emisă cu încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de drept material și a normelor de drept procedural, cu aprecierea arbitrară a probelor, astfel încât erorile comise i-au adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. A specificat că, instanța de apel a examinat formal cauza și nu a indicat cu claritate motivele respingerii acțiunii, ori hotărârea fiind nemotivată, încălcându-i garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil. A afirmat că la examinarea cauzei instanța de apel urma să aplice prevederile art. 43 alin. (1) al Constituției Republicii Moldova și art. 86 alin. (1) lit. c), 88 alin. (1), 143, 183, 186 Codul muncii, norme ce nu au fost aplicate.

Conform art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 28 martie 2019, iar Gheorghe Boaghe a declarat recurs la 03 iunie 2019. Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost expediată participanților la proces la 22 aprilie 2019 (f.d. 140) însă la dosar lipsește confirmarea recepționării deciziei de către părți. Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat de către Gheorghe Boaghe împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, este în termen. În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 07 august 2019 a Curții Supreme de Justiție completul din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de un complet din 5 judecători. 3 În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat de Gheorghe Boaghe și va casa decizia instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sînt determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate. În conformitate cu art. 130 alin. (1)-(3) Codul de procedură civilă, Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea cauzei. Colegiul notează că problema de drept în prezenta acțiune este raportată la normele de drept material cu privire la concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, răspunderea angajatorului pentru eliberarea nelegitimă din serviciu, obligația angajatorului de a repara prejudiciul cauzat persoanei ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, aspecte reglementate în Codul Muncii. Astfel, aprecierea temeiniciei și legalității hotărârilor instanțelor judecătorești inferioare, revine instanței de recurs prin prisma problemei de drept indicate și normelor ce guvernează prezentul raport juridic litigios, după cum urmează.

Conform art. 45 Codul muncii, contractul individual de muncă este înțelegerea dintre salariat și angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcție, să respecte regulamentul intern al unității, iar angajatorul se obligă să-i asigure condițiile de muncă prevăzute de prezentul cod, de alte acte normative ce conțin norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv de muncă, precum și să achite la timp și integral salariul.

Conform art. 81 alin. (1) lit. b) Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta la inițiativa uneia dintre părți (art. 85 și 86). 4 Conform aliniatului 3 al aceluiași articol, contractul individual de muncă încetează în temeiul ordinului (dispoziției, deciziei, hotărîrii) angajatorului, care se aduce la cunoștința salariatului, sub semnătură, cel tîrziu la data eliberării din serviciu, cu excepția cazului în care salariatul nu lucrează pînă în ziua eliberării din serviciu (absență nemotivată de la serviciu, privațiune de libertate etc.). Ordinul (dispoziția, decizia, hotărîrea) angajatorului cu privire la încetarea contractului individual de muncă trebuie să conțină referire la articolul, alineatul, punctul și litera corespunzătoare din lege.

Conform art. 89 alin. (2) Codul muncii, la examinarea litigiului individual de muncă de către instanța de judecată, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea și să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului. Din materialele pricinii rezultă că la 09 martie 2011 între Gheorghe Boaghe și Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 17-C, conform căruia Gheorghe Boaghe a fost angajat în funcția de pădurar, la cantonul nr.11 ocolul silvic Ghidighici începând cu 12 martie 2011, cu categoria de salarizare 6, pentru perioada de probă de 6 luni (f.d. 4, 52-53), iar conform contractului individual de muncă nr. 484 din 12 martie 2011 se confirmă faptul că Gheorghe Boaghe a fost angajat în calitate de pădurar la cantonul nr.11 ocolul silvic Ghidighici, pentru o perioadă nedeterminată de timp (f.d.

39-40). Prin ordinul nr.47 din 28 martie 2017 cu privire la aprobarea statelor de personal ale ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Chișinău” au fost aprobate statele de personal începând cu 01 ianuarie 2017, iar prin ordinul nr.36-P din 30 martie 2017 a fost dispusă reducerea unității în ocolul silvic Ghidighici (f.d.26). Prin ordinul 53-SP din 26 mai 2017 s-a dispus concedierea lui Ghoerghe Boaghe din funcția de pădurar ocolul silvic Ghidighici, în baza art. 86 alin. (1), lit. c) Codul muncii, în legătură cu reducerea numărului de personal de pe data de 29 mai 2017. Reiterând circumstanțele cauzei la normele de drept prenotate supra, Colegiul menționează că, instanța de fond examinând prezenta speță corect a concluzionat asupra temeiniciei acțiunii depuse de Gheorghe Boaghe, însă instanța de apel în rezultatul aplicării și interpretării eronate a normelor de drept în raport cu circumstanțele pricinii eronat a concluzionat asupra netemeiniciei acesteia.

La caz, Colegiul notează ca relevantă ipoteza instanței de fond precum concedierea lui Gheorghe Boaghe în legătură cu reducerea statelor de personal din 26 mai 2017 este neîntemeiată deoarece concedierea în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii este legală doar cu condiția că au fost respectate condițiile prevăzute de art. 88 Codul muncii. Or, condițiile prevăzute în cazul concedierii în legătură cu reducerea numărului de personal nu au fost respectate de către angajatorul ÎS pentru Silvicultură Chișinău. La fel, instanța de fond corect a reținut că ordinul de concediere din motivul reducerii numărului sau a statelor de personal din unitate, a fost emis fără a ține cont de dreptul preferențial al reclamantului de a fi lăsat la locul de muncă, or, prin ordinul nr. 36-P din 30 martie 2017 a Agenției „Moldsilva” s-a dispus reducerea din ocolul silvic Ghidighici a două unități cu studii medii (f.d.

26), pe cînd reclamantul a confirmat prin diploma de studii că deține studii superioare, domeniul general de studii Științe agricole, domeniul de formare profesională Silvicultură și grădini publice (f.d. 54). În conformitate cu prevederile art. 86 alin. (2) Codul muncii care statuează că nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical, în 5 concediu de odihnă anual, în concediu de studii, în concediu de maternitate, în concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vîrstă de la 3 la 4 ani, în perioada îndeplinirii obligațiilor de stat sau obștești, precum și în perioada detașării, cu excepția cazurilor de lichidare a unității.

Conform certificatului de concediu medical eliberat la 29 mai 2019 de către IMSP Centrul de Sănătate Măgdăcești OMF Drăsliceni, Gheorghe Boaghe se afla în concediu medical pe motiv de boală pentru perioada 29 mai 2017 – 03 iulie 2017, inclusiv (f.d. 37). Prin urmare, angajatorul cunoscând despre faptul că nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical, a admis o astfel de încălcare prin emiterea ordinului nr. 53-SP din 26 mai 2017. Mai mult, prevederile art. 88 alin. (2) Codul muncii ne indică că, în cazul în care, după expirarea termenului de preavizare de 2 luni, nu a fost emis ordinul (dispoziția, decizia, hotărîrea) de concediere a salariatului, această procedură nu poate fi repetată în cadrul aceluiași an calendaristic.

În termenul de preavizare nu se include perioada aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii și în concediul medical.

La acest capitol, Colegiul denotă faptul că, salariatul Gheorghe Boaghe conform anexei nr.1 a ordinului nr.36-P din 30 martie 2017, a fost preavizat sub semnătură la 31 martie 2017, iar curgerea termenului de preavizare de 2 luni a început la 31 martie 2017 finisându-se la 31 mai 2017. Așa fiind, în interiorul termenului de preavizare de 2 luni, salariatul Gheorghe Boaghe din 29 mai 2017 se afla în concediu medical până la 03 iulie 2017, astfel perioada de aflare în concediu medical nu se include în calcularea termenului de preavizare și se suspendă până la revenirea salariatului la lucru, la caz până la 03 iulie 2017. În această ordine de idei, Colegiul reține că angajatorul ÎS pentru Silvicultură Chișinău la emiterea ordinului de concedierea salariatului Gheorghe Boaghe în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii, în legătură cu reducerea statelor de personal din 26 mai 2017, a încălcat condițiile stabilite pentru eliberarea salariatului în baza acestui temei.

În contextul dat, Colegiul apreciază ca fiind întemeiate argumentele lui Gheorghe Boaghe precum că dispoziția de concediere a fost emisă cu încălcări grave ale legislației muncii. Așadar, Colegiul reține că în condițiile când a fost încălcată procedura de concediere a reclamantului și ordinul emis de pârât în acest sens este ilegal, prima instanță just a dispus restabilirea lui Gheorghe Boaghe în funcția deținută la ÎS pentru Silvicultură Chișinău. Prin urmare, însăși prin constatarea faptului că ordinul de concediere a fost adoptat cu încălcarea legislației muncii și restabilirea salariatului în funcție, se prezumă că dispoziția de concediere a fost anulată.

Colegiul menționează că este irelevantă ipoteza instanței de apel cu privire la imposibilitatea propunerii salariatului unui alt loc de muncă de către angajator, or, în temeiul art. 88 alin. (1) lit. c) Codul muncii, angajatorul era obligat o dată cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, să propună în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcție) în cadrul unității respective (cu condiția că astfel de loc de muncă (funcție) există la unitate, iar salariatul preavizat întrunește cerințele necesare pentru suplinirea acestuia). 6 În opinia Colegiului, instanța de apel, la judecarea cauzei, a dat dovadă de formalism excesiv invocând faptul că pârâtul ar fi putut propune salariatului un alt loc de muncă, pe când prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) Codul muncii, sunt de ordin imperativ.

Conform art. 330 alin. (1) lit. b) Codul muncii, angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în particular, în caz de eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă. În circumstanțele de drept și de fapt menționate supra raportate la normele prenotate, Colegiul apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de fond și în partea încasării de la ÎS pentru Silvicultură Chișinău în beneficiul lui Gheorghe Boaghe a salariului lunar pentru perioada absenței forțate de la serviciu din momentul concedierii până la ziua restabilirii în funcție a lui Gheorghe Boaghe, fiind dispusă și executarea imediată în conformitate cu art. 256 Cod de procedură civilă a hotărârii în partea restabilirii în funcție a lui Gheorghe Boaghe.

Referitor la încasarea prejudiciului moral, Colegiul apreciază ca fiind justificată concluzia instanței de fond de a o admite parțial și de a încasa de la ÎS pentru Silvicultură Chișinău în beneficiul lui Gheorghe Boaghe prejudiciul moral cauzat în partea a două salarii medii lunare echivalându-se cu suma de 7475 de lei. Mai mult ca atât, recurentul nici nu a contestat hotărârea instanței de fond prin care cererea privind repararea prejudiciului moral a fost respinsă. În consecință, Colegiul reține că restabilirea lui Gheorghe Boaghe în funcția de pădurar la ÎS pentru Silvicultură Chișinău, conform condițiilor contractului individual de muncă nr. 484 din 12 martie 2011 și încasarea în beneficiul său a salariului lunar pentru absența forțată de la serviciu servește ca o compensare și o satisfacere morală a reclamantului.

Totodată, Colegiul relevă că în cadrul judecării pricinii, instanța de judecată a creat participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material în raport cu circumstanțele cauzei, iar hotărârea primei instanțe este întemeiată, adoptată cu respectarea normelor de drept material și procedural, cu verificarea și aprecierea probelor administrate în conformitate cu art. 130 Cod de procedură civilă și nu este necesară verificarea suplimentară a anumitor dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, cu casarea deciziei contestate și menținerea în vigoare a hotărârii primei instanțe. În baza celor expuse, în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art. 445 alin. (3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e: Se admite recursul declarat de Gheorghe Boaghe.

Se casează decizia din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghe Boaghe împotriva 7 Întreprinderii de Stat „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău” privind anularea ordinului de concediu, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral. Se menține hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală Judecători Ala Cobăneanu Svetlana Filincova Galina Stratulat Victor Burduh 8