2ra-1467/19 — anularea ordinului de concediu, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la munca si repararea prejudiciului moral

2ra-1467/19 — anularea ordinului de concediu, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la munca si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1467/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (M. Murguleț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (G. Dașchevici, A. Panov, L. Bulgac)

D E C I Z I E

09 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Gheorghe Boaghe,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Boaghe

împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău”

privind anularea ordinului de concediu, restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 11 august 2017 Gheorghe Boaghe, reprezentat de avocatul Ion Nichita a

adresat cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea

de Stat pentru Silvicultură Chișinău” privind anularea ordinului de concediu,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și

repararea prejudiciului moral

În motivarea acțiunii a indicat că la 03 august 2017 i-a fost comunicat ordinul Î.S.

„Întreprinderea pentru Silvicultură Chișinău” nr. 53 SP din 26 mai 2017, prin care

Gheorghe Boaghe a fost eliberat din funcția de pădurar al ocolului silvic Ghidighici, în

baza art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii, începând cu data de 29 mai 2017, în legătură

cu reducerea numărului de personal.

A menționată că, ordinul de eliberare este ilegal și neîntemeiat, deoarece a fost

emis cu încălcarea procedurii stabilite de lege.

A notat că nici una din condițiile imperative statuate la art. 86, 88 Codul muncii,

nu au fost respectate, deoarece ordinul contestat nu este motivat din punct de vedere

juridic, nu a fost respectat termenul legal de preavizare, dar nici condiția preavizării

doar a persoanelor a căror locuri de muncă urmează a fi reduse, nu a fost propus un alt

loc de muncă, și nici nu s-a acordat o zi lucrătoare în săptămână pentru căutarea unui

1

alt loc de muncă. Prin urmare, faptele respective contravin prevederilor imperative ale

legii, fapt care constituie temei de anulare a ordinului contestat. Mai mult, carnetul de

muncă până în prezent nu i-a fost eliberat, fapt care constituie limitare suplimentară a

dreptului la muncă.

A invocat că, actul contestat a avut ca efect privarea ilegală de la dreptul de a

munci (drept garantat de art.43 al Constituției), cauzând ultimului multiple cazuri de

stres, frustrări, suferințe fizice și psihice importante, precum decepționări profunde în

examinarea vădit tendențioasă și formală a cazului lezându-i astfel onoarea, demnitatea

și reputația profesională.

Prin cererea de chemare în judecată, ulterior concretizată la 08 decembrie 2017,

reclamantul a solicitat: restabilirea în una din funcțiile vacante ale „Ocolului silvic

Ghidighici”, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă în sumă de

23670,83 de lei și repararea prejudiciului moral în mărime de 4 salarii medii lunare.

Prin hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghe Boaghe (f.d.

103-110).

S-a anulat ordinul nr.53SP din 26 mai 2017 cu privire la eliberarea din funcție a

lui Gheorghe Boaghe.

S-a restabilit Gheorghe Boaghe în funcția de pădurar, în cadrul ocolului silvic

Ghidighici al Î.S. „Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură Chișinău”.

S-a încasat din contul Î.S. „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău” în

beneficiul lui Gheorghe Boaghe salariul pentru absența forțată de la muncă în perioada

29 mai 2017 – 12 decembrie 2017, reieșind din suma de 3737,50 de lei/lunar, cu

reținerea impozitelor și contribuțiilor sociale obligatorii de stat.

S-a încasat din contul Î.S. „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău” în

beneficiul lui Gheorghe Boaghe, două salarii medii lunare, în mărime de 7475 de lei,

cu titlu de prejudiciu moral.

S-a încasat din contul Î.S. „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău” în

beneficiul lui Gheorghe Boaghe, suma de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată

sub formă de asistență juridică.

În rest, în partea reparării suplimentare a prejudiciului moral, s-a respins ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Î.S. „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău”, s-a casat

hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu emiterea

unei noi hotărâri prin care s-a respins acțiunea înaintată de Gheorghe Boaghe, ca

neîntemeiată (f.d.134-139).

Pentru a decide astfel, Colegiul civil, a stabilit că ordinul care face obiectul acestui

litigiu a fost emis de Î.S. „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău” întru

executarea ordinului Agenției „Moldsilva” nr.47 din 28 martie 2017, prin care au fost

aprobate Statele de personal ale Î.S. „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură

Chișinău”, începând cu 01 ianuarie 2017. Astfel, în baza ordinului sus-numit, cât și în

baza hotărârii Consiliului de Administrație al Î.S. „Întreprinderea de Stat pentru

Silvicultură Chișinău” din 14 martie 2017, începând cu 30 martie 2017, la această

întreprindere au fost reduse 6 unități, inclusiv în ocolul silvic Ghidighici a fost redusă

o unitate de maistru-pădurar și 2 unități de pădurar, fiind emis ordinul nr.36-p din 30

2

martie 2017, care a fost adus la cunoștință, contra semnătură angajaților ocolului silvic

Ghidighici la 31 martie 2017, inclusiv și reclamantului.

Prin demersul din 19 aprilie 2017, administrația Î.S. „Întreprinderea de Stat pentru

Silvicultură Chișinău” întru respectarea cerințelor art. 87 Codul muncii, a solicitat

acordul Comitetului sindical pentru concedierea din funcție a 3 persoane, inclusiv a lui

Gheorghe Boaghe, respectivul demers fiind admis prin hotărârea comitetului sindical

din această întreprindere la data de 23 mai 2017. Despre ședința comitetului sindical

reclamantul a fost anunțat, însă a depus cerere de examinare în lipsă.

A specificat că, la judecarea cauzei nu s-a stabilit faptul că la momentul cînd

reclamantul a fost concediat din funcție, la întreprinderea pârâtă existau funcții vacante

de pădurar și maistru-pădurar sau alte funcții similare, care ar fi putut fi propuse lui

Gheorghe Boaghe, ținând cont de calificarea acestuia.

Colegiul a conchis că reclamantul a fost eliberat din funcția de pădurar al ocolului

silvic Ghidighici cu respectarea rigorilor stabilite de lege, iar ordinul emis de Î.S.

„Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău” fiind unul legal și întemeiat.

La 03 iunie 2019, Gheorghe Boaghe, a declarat recurs împotriva deciziei din 28

martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii din 12 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

(f.d.144-145).

În susținerea recursului a indicat că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia

să fie aplicată.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia din 28 martie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, fiind emisă cu încălcarea esențială și aplicarea eronată a

normelor de drept material și a normelor de drept procedural, cu aprecierea arbitrară a

probelor, astfel încât erorile comise i-au adus atingere drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

A specificat că, instanța de apel a examinat formal cauza și nu a indicat cu claritate

motivele respingerii acțiunii, ori hotărârea fiind nemotivată, încălcându-i garanțiile

dreptului fundamental la un proces echitabil.

A afirmat că la examinarea cauzei instanța de apel urma să aplice prevederile art.

43 alin. (1) al Constituției Republicii Moldova și art. 86 alin. (1) lit. c), 88 alin. (1),

143, 183, 186 Codul muncii, norme ce nu au fost aplicate.

Conform art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se

depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 28 martie 2019, iar Gheorghe

Boaghe a declarat recurs la 03 iunie 2019.

Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost expediată participanților la

proces la 22 aprilie 2019 (f.d. 140) însă la dosar lipsește confirmarea recepționării

deciziei de către părți.

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat de către Gheorghe Boaghe

împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 07 august 2019 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de un

complet din 5 judecători.

3

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se

pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat

de Gheorghe Boaghe și va casa decizia instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei

instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel

și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sînt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (1)-(3) Codul de procedură civilă, Instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au

pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare

probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar

toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea cauzei.

Colegiul notează că problema de drept în prezenta acțiune este raportată la

normele de drept material cu privire la concediere, restabilirea la locul de muncă,

încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, răspunderea angajatorului

pentru eliberarea nelegitimă din serviciu, obligația angajatorului de a repara prejudiciul

cauzat persoanei ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, aspecte

reglementate în Codul Muncii.

Astfel, aprecierea temeiniciei și legalității hotărârilor instanțelor judecătorești

inferioare, revine instanței de recurs prin prisma problemei de drept indicate și

normelor ce guvernează prezentul raport juridic litigios, după cum urmează.

Conform art. 45 Codul muncii, contractul individual de muncă este înțelegerea

dintre salariat și angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o

anumită specialitate, calificare sau funcție, să respecte regulamentul intern al unității,

iar angajatorul se obligă să-i asigure condițiile de muncă prevăzute de prezentul cod,

de alte acte normative ce conțin norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv de

muncă, precum și să achite la timp și integral salariul.

Conform art. 81 alin. (1) lit. b) Codul muncii, contractul individual de muncă

poate înceta la inițiativa uneia dintre părți (art. 85 și 86).

4

Conform aliniatului 3 al aceluiași articol, contractul individual de muncă

încetează în temeiul ordinului (dispoziției, deciziei, hotărîrii) angajatorului, care se

aduce la cunoștința salariatului, sub semnătură, cel tîrziu la data eliberării din serviciu,

cu excepția cazului în care salariatul nu lucrează pînă în ziua eliberării din serviciu

(absență nemotivată de la serviciu, privațiune de libertate etc.). Ordinul (dispoziția,

decizia, hotărîrea) angajatorului cu privire la încetarea contractului individual de

muncă trebuie să conțină referire la articolul, alineatul, punctul și litera

corespunzătoare din lege.

Conform art. 89 alin. (2) Codul muncii, la examinarea litigiului individual de

muncă de către instanța de judecată, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea

și să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului.

Din materialele pricinii rezultă că la 09 martie 2011 între Gheorghe Boaghe și

Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău a fost încheiat contractul individual

de muncă nr. 17-C, conform căruia Gheorghe Boaghe a fost angajat în funcția de

pădurar, la cantonul nr.11 ocolul silvic Ghidighici începând cu 12 martie 2011, cu

categoria de salarizare 6, pentru perioada de probă de 6 luni (f.d. 4, 52-53), iar conform

contractului individual de muncă nr. 484 din 12 martie 2011 se confirmă faptul că

Gheorghe Boaghe a fost angajat în calitate de pădurar la cantonul nr.11 ocolul silvic

Ghidighici, pentru o perioadă nedeterminată de timp (f.d. 39-40).

Prin ordinul nr.47 din 28 martie 2017 cu privire la aprobarea statelor de personal

ale ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Chișinău” au fost aprobate statele de personal

începând cu 01 ianuarie 2017, iar prin ordinul nr.36-P din 30 martie 2017 a fost dispusă

reducerea unității în ocolul silvic Ghidighici (f.d.26).

Prin ordinul 53-SP din 26 mai 2017 s-a dispus concedierea lui Ghoerghe Boaghe

din funcția de pădurar ocolul silvic Ghidighici, în baza art. 86 alin. (1), lit. c) Codul

muncii, în legătură cu reducerea numărului de personal de pe data de 29 mai 2017.

Reiterând circumstanțele cauzei la normele de drept prenotate supra, Colegiul

menționează că, instanța de fond examinând prezenta speță corect a concluzionat

asupra temeiniciei acțiunii depuse de Gheorghe Boaghe, însă instanța de apel în

rezultatul aplicării și interpretării eronate a normelor de drept în raport cu

circumstanțele pricinii eronat a concluzionat asupra netemeiniciei acesteia.

La caz, Colegiul notează ca relevantă ipoteza instanței de fond precum

concedierea lui Gheorghe Boaghe în legătură cu reducerea statelor de personal din 26

mai 2017 este neîntemeiată deoarece concedierea în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) Codul

muncii este legală doar cu condiția că au fost respectate condițiile prevăzute de art. 88

Codul muncii. Or, condițiile prevăzute în cazul concedierii în legătură cu reducerea

numărului de personal nu au fost respectate de către angajatorul ÎS pentru Silvicultură

Chișinău.

La fel, instanța de fond corect a reținut că ordinul de concediere din motivul

reducerii numărului sau a statelor de personal din unitate, a fost emis fără a ține cont

de dreptul preferențial al reclamantului de a fi lăsat la locul de muncă, or, prin ordinul

nr. 36-P din 30 martie 2017 a Agenției „Moldsilva” s-a dispus reducerea din ocolul

silvic Ghidighici a două unități cu studii medii (f.d. 26), pe cînd reclamantul a confirmat

prin diploma de studii că deține studii superioare, domeniul general de studii Științe

agricole, domeniul de formare profesională Silvicultură și grădini publice (f.d. 54).

În conformitate cu prevederile art. 86 alin. (2) Codul muncii care statuează că nu

se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical, în

5

concediu de odihnă anual, în concediu de studii, în concediu de maternitate, în concediu

parțial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, în concediu suplimentar

neplătit pentru îngrijirea copilului în vîrstă de la 3 la 4 ani, în perioada îndeplinirii

obligațiilor de stat sau obștești, precum și în perioada detașării, cu excepția cazurilor

de lichidare a unității.

Conform certificatului de concediu medical eliberat la 29 mai 2019 de către

IMSP Centrul de Sănătate Măgdăcești OMF Drăsliceni, Gheorghe Boaghe se afla în

concediu medical pe motiv de boală pentru perioada 29 mai 2017 – 03 iulie 2017,

inclusiv (f.d. 37).

Prin urmare, angajatorul cunoscând despre faptul că nu se admite concedierea

salariatului în perioada aflării lui în concediu medical, a admis o astfel de încălcare prin

emiterea ordinului nr. 53-SP din 26 mai 2017.

Mai mult, prevederile art. 88 alin. (2) Codul muncii ne indică că, în cazul în care,

după expirarea termenului de preavizare de 2 luni, nu a fost emis ordinul (dispoziția,

decizia, hotărîrea) de concediere a salariatului, această procedură nu poate fi repetată

în cadrul aceluiași an calendaristic. În termenul de preavizare nu se include perioada

aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii și în concediul

medical.

La acest capitol, Colegiul denotă faptul că, salariatul Gheorghe Boaghe conform

anexei nr.1 a ordinului nr.36-P din 30 martie 2017, a fost preavizat sub semnătură la

31 martie 2017, iar curgerea termenului de preavizare de 2 luni a început la 31 martie

2017 finisându-se la 31 mai 2017. Așa fiind, în interiorul termenului de preavizare de

2 luni, salariatul Gheorghe Boaghe din 29 mai 2017 se afla în concediu medical până

la 03 iulie 2017, astfel perioada de aflare în concediu medical nu se include în

calcularea termenului de preavizare și se suspendă până la revenirea salariatului la

lucru, la caz până la 03 iulie 2017.

În această ordine de idei, Colegiul reține că angajatorul ÎS pentru Silvicultură

Chișinău la emiterea ordinului de concedierea salariatului Gheorghe Boaghe în temeiul

art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii, în legătură cu reducerea statelor de personal din

26 mai 2017, a încălcat condițiile stabilite pentru eliberarea salariatului în baza acestui

temei.

În contextul dat, Colegiul apreciază ca fiind întemeiate argumentele lui Gheorghe

Boaghe precum că dispoziția de concediere a fost emisă cu încălcări grave ale

legislației muncii.

Așadar, Colegiul reține că în condițiile când a fost încălcată procedura de

concediere a reclamantului și ordinul emis de pârât în acest sens este ilegal, prima

instanță just a dispus restabilirea lui Gheorghe Boaghe în funcția deținută la ÎS pentru

Silvicultură Chișinău. Prin urmare, însăși prin constatarea faptului că ordinul de

concediere a fost adoptat cu încălcarea legislației muncii și restabilirea salariatului în

funcție, se prezumă că dispoziția de concediere a fost anulată.

Colegiul menționează că este irelevantă ipoteza instanței de apel cu privire la

imposibilitatea propunerii salariatului unui alt loc de muncă de către angajator, or, în

temeiul art. 88 alin. (1) lit. c) Codul muncii, angajatorul era obligat o dată cu

preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, să propună

în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcție) în cadrul unității respective

(cu condiția că astfel de loc de muncă (funcție) există la unitate, iar salariatul preavizat

întrunește cerințele necesare pentru suplinirea acestuia).

6

În opinia Colegiului, instanța de apel, la judecarea cauzei, a dat dovadă de

formalism excesiv invocând faptul că pârâtul ar fi putut propune salariatului un alt loc

de muncă, pe când prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) Codul muncii, sunt de ordin

imperativ.

Conform art. 330 alin. (1) lit. b) Codul muncii, angajatorul este obligat să

compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării

ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în particular, în caz de

eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă.

În circumstanțele de drept și de fapt menționate supra raportate la normele

prenotate, Colegiul apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de fond și în partea

încasării de la ÎS pentru Silvicultură Chișinău în beneficiul lui Gheorghe Boaghe a

salariului lunar pentru perioada absenței forțate de la serviciu din momentul concedierii

până la ziua restabilirii în funcție a lui Gheorghe Boaghe, fiind dispusă și executarea

imediată în conformitate cu art. 256 Cod de procedură civilă a hotărârii în partea

restabilirii în funcție a lui Gheorghe Boaghe.

Referitor la încasarea prejudiciului moral, Colegiul apreciază ca fiind justificată

concluzia instanței de fond de a o admite parțial și de a încasa de la ÎS pentru

Silvicultură Chișinău în beneficiul lui Gheorghe Boaghe prejudiciul moral cauzat în

partea a două salarii medii lunare echivalându-se cu suma de 7475 de lei.

Mai mult ca atât, recurentul nici nu a contestat hotărârea instanței de fond prin

care cererea privind repararea prejudiciului moral a fost respinsă.

În consecință, Colegiul reține că restabilirea lui Gheorghe Boaghe în funcția de

pădurar la ÎS pentru Silvicultură Chișinău, conform condițiilor contractului individual

de muncă nr. 484 din 12 martie 2011 și încasarea în beneficiul său a salariului lunar

pentru absența forțată de la serviciu servește ca o compensare și o satisfacere morală a

reclamantului.

Totodată, Colegiul relevă că în cadrul judecării pricinii, instanța de judecată a

creat participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea

drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților

dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene

pentru apărarea a Drepturilor Omului.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanța de apel a

interpretat eronat normele de drept material în raport cu circumstanțele cauzei, iar

hotărârea primei instanțe este întemeiată, adoptată cu respectarea normelor de drept

material și procedural, cu verificarea și aprecierea probelor administrate în conformitate

cu art. 130 Cod de procedură civilă și nu este necesară verificarea suplimentară a

anumitor dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, cu casarea deciziei

contestate și menținerea în vigoare a hotărârii primei instanțe.

În baza celor expuse, în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art. 445 alin. (3)

Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Gheorghe Boaghe.

Se casează decizia din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghe Boaghe împotriva

7

Întreprinderii de Stat „Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Chișinău” privind

anularea ordinului de concediu, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral.

Se menține hotărârea din 12 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

8