2ra-1640/19 — Cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absenta fortată de la muncă

2ra-1640/19 — Cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absenta fortată de la muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 2ra-1640/19

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Glodeni (A. Țihonschi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

D E C I Z I E

09 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Marian Teșcureanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Marian

Teșcureanu împotriva Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală „Pădurea

Domnească” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de

muncă, repararea prejudiciului material și moral, și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat Rezervația Naturală „Pădurea

Domnească”, a fost casată hotărârea din 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Drochia,

sediul Glodeni și a fost emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 22 iunie 2018 Marian Teșcureanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală „Pădurea Domnească” cu

privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă,

repararea prejudiciului material și moral, și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.

3-6).

În motivarea acțiunii reclamantul Marian Teșcureanu a indicat că, prin ordinul

directorului Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală „Pădurea Domnească” nr.

48-C din 06 aprilie 2018 „Privind concedierea în legătură cu reducerea numărului

de personal”, a fost dispus: 1) A-l concedia pe d-nul Marian Teșcureanu, maistru

pădurar în legătură cu reducerea numărului de personal al unității, în temeiul art.

86 alin. (1) lit. c) Codul muncii, începând cu data de 09 aprilie 2018; 2) A-i plăti d-

lui Marian Teșcureanu, în baza art. 186 alin. (1) lit. a) Codul muncii, indemnizația

de concediere pentru 13 ani compleți de activitate în întreprindere; 3)

Contabilitatea va efectua calculele și va achita conform art. 143 Codul muncii toate

1

plățile ce i se cuvin d-lui Marian Teșcureanu, inclusiv compensarea pentru

concediul de odihnă anual nefolosit pentru perioada din data de 16 iunie 2014 – 16

iunie 2018, în total 105 zile calendaristice; 4) D-na Eugenia Eladi, specialist

resurse umane, va efectua înscrierile necesare în carnetul de muncă al d-lui Marian

Teșcureanu înscrierea respectivă despre concedierea acestuia cu eliberarea lui

ulterioară în modul stabilit; 5) D-na Eugenia Eladi, specialist resurse umane, va

aduce prezentul ordin la cunoștința d-lui Marian Teșcureanu sub semnătură, cel

târziu la data concedierii acestuia, în conformitate cu art. 81 alin. (3) Codul muncii.

Reclamantul a susținut că ordinul cu privire la concediere din 06 aprilie 2018,

este pasibil de a fi anulat, deoarece la emiterea acestuia au fost admise un șir de

încălcări și anume: odată cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a

statelor de personal, nu i-a fost propus în scris un alt loc de muncă (funcție) în

cadrul Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală „Pădurea Domnească”.

Reclamantul a menționat că în cadrul Întreprinderii de Stat Rezervația

Naturală „Pădurea Domnească”, există funcții de pădurar care sunt exercitate de

persoane ce dețin statutul de pensionar pentru limita de vârstă și în asemenea

condiții angajatorul urma să efectueze regruparea salariaților și să transfere un

lucrător mai calificat, funcția căruia s-a redus, cu consimțămîntul lui, în altă

funcție, concediind din această funcție, în conformitate cu art. 86 alin. (1) lit. y1)

Codul muncii, salariații care dețin statutul de pensionar pentru limită de vârstă.

Reclamantul a punctat că nu a avut o zi lucrătoare pe săptămână cu

menținerea salariului mediu pentru căutarea unui alt loc de muncă, or în toată

această perioadă a lucrat, fapt confirmat prin tabelul de pontaj.

Reclamantul a precizat că conform pct. 4 din ordinul nr. 27-p din 08 februarie

2018 „Cu privire la reducerea numărului de personal”, a fost dispus ca serviciului

personal în comun acord cu conducătorii locurilor de muncă și cu respectarea

strictă a prevederilor art. 183 Codul muncii (privitor la dreptul preferințial la

menținerea la lucru) să pregătească lista salariaților concreți, care vor fi concediați

în legătură cu reducerea numărului de personal al unității, în temeiul art. 86 alin.

(1) lit. c) Codul muncii și să prezinte pentru semnare în termen de 3 zile proiectul

ordinului de preavizare a persoanelor în cauză cu 2 luni înainte de concedierea lor,

conform art. 184 alin. (1) lit. a) Codul muncii. Totodată, la 24 ianuarie 2018

Întreprinderea de Stat Rezervația Naturală „Pădurea Domnească” a înaintat un

demers Comitetului Sindical al Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală „Pădurea

Domnească” cu privire la opinia consultativă a membrilor de sindicat, incluzând

lista persoanelor ce urmează a fi concediați.

Reclamantul a relevat că concedierea sa nu a fost una obiectivă, or era

imposibil de solicitat organului sindical opinia consultativă, dacă la acel moment

nu era emis ordinul cu privire la reducerea funcțiilor din statele de personal și lista

salariaților concreți ce urmau a fi concediați.

Reclamantul a remarcat că conform art. 42 din Constituția Republicii

Moldova, menirea sindicatelor este de a contribui la apărarea intereselor

profesionale economice și sociale ale salariaților. În speță, acordul Comitetului

sindical, obținut prematur până la îndeplinirea condițiilor stipulate în art. 88 alin.

(1) lit. a)-g) Codul muncii, nu a produs efecte juridice.

2

Reclamantul a solicitat anularea ordinului directorului Întreprinderii de Stat

Rezervația Naturală „Pădurea Domnească” nr. 48-C din 06 aprilie 2018 „Privind

concedierea în legătură cu reducerea numărului de personal”, în temeiul art. 86

alin. (1) lit. c) Codul muncii, emis în privința sa; restabilirea la locul de muncă;

încasarea de la Întreprinderea de Stat Rezervația Naturală „Pădurea Domnească” în

beneficiul său a despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la

muncă, a prejudiciului moral în mărime de 5000 de lei și a cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni,

acțiunea depusă de Marian Teșcureanu, a fost admisă. S-a anulat ordinul

directorului Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală „Pădurea Domnească” nr.

48-C din 06 aprilie 2018 „Privind concedierea în legătură cu reducerea numărului

de personal”, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii, emis în privința lui

Marian Teșcureanu. S-a restabilit Marian Teșcureanu în funcția deținută anterior de

maistru pădurar al Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală „Pădurea

Domnească”. S-a încasat din contul Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală

„Pădurea Domnească” în beneficiul lui Marian Teșcureanu suma de 57969,38 de

lei, cu titlu de salariu pentru absența forțată de la serviciu, reieșind din salariu

mediu lunar obținut de acesta pentru perioada anterioară concedierii, cu deducerea

din suma adjudecată a tuturor plăților, taxelor aferente bugetului de stat și

bugetului asigurărilor sociale. S-a încasat din contul Întreprinderii de Stat

Rezervația Naturală „Pădurea Domnească” în beneficiul lui Marian Teșcureanu

suma de 5000 de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral, cauzat pentru

concediere. S-a încasat din contul Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală

„Pădurea Domnească” în beneficiul lui Marian Teșcureanu suma de 2000 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare pentru asistența juridică acordată. Potrivit art. 256 Cod

de procedură civilă, a fost dispusă executarea imediată a hotărârii în partea

restabilirii la muncă și încasării în beneficiul lui Marian Teșcureanu a unui salariu

mediu pentru absență forțată de la lucru în mărime de 6916,80 de lei, cu reținerile

prevăzute de lege.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2019 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni, a

fost dispusă corectarea greșelii de calcul evidentă strecurată în dispozitivul

hotărârii din 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Marian Teșcureanu împotriva

Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală „Pădurea Domnească” cu privire la

anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, repararea

prejudiciului material și moral, și încasarea cheltuielilor de judecată, cu indicarea

în dispozitivul hotărârii a sumei de 57357,86 de lei, cu titlu de salariu pentru

absența forțată de la serviciu, cu radierea inscripției 57969,38 de lei.

Prin decizia din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de Întreprinderea de Stat Rezervația Naturală „Pădurea Domnească”, a

fost casată hotărârea din 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni

și a fost emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată

cererea de chemare în judecată depusă de Marian Teșcureanu împotriva

Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală „Pădurea Domnească” cu privire la

3

anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, repararea

prejudiciului material și moral, și încasarea cheltuielilor de judecată.

La 03 iulie 2019 Marian Teșcureanu a declarat, prin intermediul oficiului

poștal, recurs împotriva deciziei din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, care a

fost completat suplimentar prin recursul din 15 iulie 2019 și a solicitat admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Marian Teșcureanu a reiterat

aceleași argumente care au fost indicate și în cererea de chemare în judecată și în

referință, insistând asupra faptului că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a interpretat eronat legea și a apreciat în mod arbitrat

probele, iar în consecință a admis erori care au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților sale fundamentale, garantate de art. 6 § 1 CEDO.

Suplimentar, recurentul Marian Teșcureanu a susținut că angajatorul nu a

motivat juridic în nici un mod ordinul nr. 27-p din 08 februarie 2018 „Cu privire la

reducerea statelor de personal”, limitându-se doar la indicarea faptului că ordinul a

fost emis „în scopul sporirii eficienței economice și ameliorarea procesului de

administrare și gestionare a fondului forestier și cinegetic, de optimizare a

structurii teritoriale-organizatorice a ramurii silvice, respectării normelor pentru

personalul de conducere, specialiștilor, altor categorii de angajați (...)”. Astfel,

simpla indicare a frazei menționate, nu constituie o motivare juridică sau

economică suficientă a ordinului de reducere a numărului de personal.

Recurentul Marian Teșcureanu a menționat că după declararea recursului la

03 iulie 2019, a constatat că Curtea de Apel Bălți a publicat pe portalul instanțelor

de judecată decizia adoptată în prezenta cauză cu o altă motivare, decât cea

cuprinsă în decizia expediată lui. Respectiv, decizia publicată pe portalul instanței,

conține o motivare mai desfășurată și argumente noi.

La 08 iulie 2019, în adresa intimatei Întreprinderea de Stat Rezervația

Naturală „Pădurea Domnească” a fost expediată copia recursului declarat de

Marian Teșcureanu (f.d. 48, vol. II).

La 16 august 2019 Întreprinderea de Stat Rezervația Naturală „Pădurea

Domnească” a depus, prin intermediul oficiului poștal, referință la recursul declarat

de Marian Teșcureanu, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea

deciziei instanței de apel.

Prin încheierea din 18 septembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Marian Teșcureanu împotriva deciziei din 11 aprilie 2019 a Curții de

Apel Bălți, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

4

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Verificând decizia contestată în raport cu criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul declarat de Marian Teșcureanu este întemeiat și urmează a fi admis, cu

dispunerea casării deciziei din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți și trimiterea

cauzei spre rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecători, pentru

motivele ce succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În concordanță cu art. 373 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. În cazul în care

motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se

pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță

Din materialele cauzei rezultă că la 22 iunie 2018 Marian Teșcureanu a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală

„Pădurea Domnească” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la

locul de muncă, repararea prejudiciului material și moral, și încasarea cheltuielilor

de judecată (f.d. 3-6).

Judecând prezenta cauză, prima instanță a ajuns la concluzia că acțiunea

depusă de Marian Teșcureanu, este întemeiată și urmată a fi admisă integral.

Astfel, a anulat ordinul directorului Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală

„Pădurea Domnească” nr. 48-C din 06 aprilie 2018 „Privind concedierea în

legătură cu reducerea numărului de personal”, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c)

Codul muncii, emis în privința lui Marian Teșcureanu și l-a restabilit pe Marian

Teșcureanu în funcția deținută anterior de maistru pădurar al Întreprinderii de Stat

Rezervația Naturală „Pădurea Domnească”. Totodată, a încasat din contul

Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală „Pădurea Domnească” în beneficiul lui

Marian Teșcureanu suma de 57969,38 de lei, cu titlu de salariu pentru absența

forțată de la serviciu, reieșind din salariu mediu lunar obținut de acesta pentru

perioada anterioară concedierii, cu deducerea din suma adjudecată a tuturor

plăților, taxelor aferente bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale. A

încasat din contul Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală „Pădurea Domnească”

în beneficiul lui Marian Teșcureanu suma de 5000 de lei, cu titlu de reparare a

prejudiciului moral, cauzat pentru concediere. A încasat din contul Întreprinderii

de Stat Rezervația Naturală „Pădurea Domnească” în beneficiul lui Marian

Teșcureanu suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru asistența

5

juridică acordată. Iar, potrivit art. 256 Cod de procedură civilă, a dispus executarea

imediată a hotărârii în partea restabilirii la muncă și încasării în beneficiul lui

Marian Teșcureanu a unui salariu mediu pentru absența forțată de la lucru în

mărime de 6916,80 de lei, cu reținerile prevăzute de lege.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2019 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni, a

fost dispusă corectarea greșelii de calcul evidentă strecurată în dispozitivul

hotărârii din 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Marian Teșcureanu împotriva

Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală „Pădurea Domnească” cu privire la

anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, repararea

prejudiciului material și moral, și încasarea cheltuielilor de judecată, cu indicarea

în dispozitivul hotărârii a sumei de 57357,86 de lei, cu titlu de salariu pentru

absența forțată de la serviciu, cu radierea inscripției 57969,38 de lei.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat cu apel de Întreprinderea

de Stat Rezervația Naturală „Pădurea Domnească”, instanța de apel a casat

hotărârea din 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni și a emis o

nouă hotărâre prin care a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în

judecată depusă de Marian Teșcureanu împotriva Întreprinderii de Stat Rezervația

Naturală „Pădurea Domnească” cu privire la anularea ordinului de concediere,

restabilirea la locul de muncă, repararea prejudiciului material și moral, și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea soluției date, instanța de apel a reținut că concluziile primei

instanțe sunt vădit neîntemeiate, deoarece contravin circumstanțelor cauzei, iar

litigiul a fost soluționat cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Colegiul analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în

vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că se impune

necesitatea casării deciziei recurate, deoarece au fost încălcate prevederile art. 376

alin. (1) coroborat cu art. 238 Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

La capitolul dat, Colegiul relevă că decizia instanței de apel poartă un caracter

contradictoriu rezultând din următoarele circumstanțe.

În conformitate cu art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședință de judecată.

Legalitatea și temeinicia hotărârii judecătorești prezumă că între dispozitiv și

motivare trebuie să existe concordanță, iar în cazul în care o atare concordanță nu

există, această hotărâre urmează a fi anulată.

Colegiul reține că instanța de apel a anexat la materialele dosarului și a

publicat pe portalul instanțe http://instante.justice.md/ decizia din 11 aprilie 2019

6

(f.d. 10-23, vol. II), însă aceasta conține o motivare mai detaliată, decât în cea

expediată apelantului/recurent Marian Teșcureanu (f.d. 63-66, vol. II).

În circumstanțele descrise, instanța de recurs constată ca fiind întemeiate

argumentele recurentului invocat în sensul dat.

Iar, în atare situație, Colegiul conchide că instanța de apel a încălcat

prevederile art. 376 alin. (1) coroborat cu art. 238 Cod de procedură civilă, or după

redactarea motivată a deciziei și expedierii acesteia părților, ultima nu mai poate să

revină asupra opiniei sale și să-și motiveze suplimentar decizia adoptată.

În conformitate cu art. 241 alin. (6) Cod de procedură civilă, dispozitivul

cuprinde concluzia instanței judecătoreștii privind admiterea sau respingerea

integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și

termenul de atac al hotărârii.

Or, conform normelor de drept enunțate în motivarea hotărârii instanța trebuie

să indice care circumstanțe de fapt și care raporturi de drept se consideră constatate

și din ce motiv s-a ajuns la o astfel de concluzie.

În această ordine de idei, Colegiul menționează că aceste aspecte necesită a fi

verificate la rejudecarea cauzei, or, determinarea acestora reprezintă o circumstanță

necesară examinării complete și obiectivă a cauzei.

Raportând circumstanțele stabilite la normele de drept procedurale enunțate

supra, Colegiul conchide că examinarea cauzei în ordine de apel s-a produs în mod

arbitrar, incomplet și evaziv.

Or, rezultând din interpretarea art. 6 al CEDO, pronunțarea de către instanțele

judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre garanțiile dreptului

fundamental la un proces echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței

judecătorești de a se expune în hotărârile contestate asupra tuturor cerințelor

acțiunii, precum și argumentelor invocate de către părți întru, respectiv, admiterea

sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz împotriva Spaniei, 21 ianuarie 1999).

Suplimentar, instanța de recurs menționează că contrar dispozițiilor art. 359

alin. (2) Cod de procedură, care prevede că apelul declarat împotriva hotărîrii se

consideră declarat și împotriva încheierilor date în cauza respectivă, chiar dacă au

fost emise după pronunțarea hotărîrii și dacă atacarea încheierii nu se menționează

în cererea de apel, Curtea de apel Bălți a omis să se expună și asupra legalității și

temeiniciei încheierii din 28 ianuarie 2019 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni.

Conjunctura descrisă supra profilează faptul că, instanța de apel nu a exercitat

un control judiciar complet, în fapt și în drept, cu respectarea efectului devolutiv al

apelului, asupra ceea ce a hotărât prima instanță, iar drept consecință a aplicat

eronat normele de drept.

Concomitent, este de menționat că conform prevederilor Recomandării nr.

R(84) privind principiile de procedură civilă proprii pentru ameliorarea funcționării

justiției, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 28 februarie

1984, hotărârea poate fi întocmită liber, dar trebuie să corespundă tuturor normelor

de drept, să fie clară, înțeleasă de părțile implicate în litigiu și să răspundă într-un

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de părți.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul

7

judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii

atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Din considerentele menționate supra și pornind de la faptul că această eroare

admisă la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de

instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa

integral decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Marian Teșcureanu.

Se casează integral decizia din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Marian Teșcureanu împotriva

Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală „Pădurea Domnească” cu privire la

anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, repararea

prejudiciului material și moral, și încasarea cheltuielilor de judecată, cu trimiterea

cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Nina Vascan

8