2ra-1557/19 — Protectia drepturilor consumatorului

Dosarul nr. 2ra–1557/19 Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani), (jud. V. Jomiru-Niculiță) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Cotorobai, I. Țurcan, M. Anton) Î N C H E I E R E 09 octombrie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Svetlana Filincova examinând admisibilitatea recursului declarat de Zincovschi Nicolai, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Zincovschi Nicolai împotriva SRL ”Transelegant-Tur” cu privire încasarea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de Zincovschi Nicolai, admis apelul declarat de către SRL ”Transelegant-Tur”, casată hotărârea din 09 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) în partea compensării prejudiciului moral și în această parte emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă, con st ată: La 19 octombrie 2017, Zincovschi Nicolai s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva SRL ”Transelegant-Tur” prin care a solicitat încasarea sumei de 3000 ruble rusești și 850 lei cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 25 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 17 februarie 2016, a procurat bilet de călătorie cu autobuzul pentru ruta Chișinău-Moscova pentru data de 20 februarie 2016, ora 17:30. Totodată, a indicat că pe parcursul călătoriei, la 21 februarie 2016, ora 04:00, autobuzul s-a oprit în Ucraina, iar reclamantul a coborât din autobus pentru a-și cumpăra un ceai. Întorcându-se peste 10 minute, a observat că autobuzul cu care călătorea și bagajul acestuia lipsesc, motiv pentru care a fost nevoit să caute transport de ocazie pentru ajunge la destinație, servicii pentru care ulterior fiul reclamantului a fost nevoit sa achite 3000 de ruble rusești. A mai indicat că conducătorul autobuzului rutei Chișinău-Moscova, care l-a lăsat pe reclamant în Ucraina, i-a restituit parțial fiului său bagajul reclamantului.

În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă reclamantul s-a adresat către SRL ”Transelegant-Tur” cu cerere prealabilă potrivit căreia a solicitat încasarea din contul întreprinderii în folosul său a sumei de 3000 ruble rusești și 850 lei, iar potrivit răspunsului din 26 aprilie 2016, SRL ”Transelegant-Tur” a refuzat 1 restituirea cheltuielilor de transport suportate de reclamant, motiv pentru care s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată. În instanța de judecată reclamantul a solicitat încasarea de la SRL ”Transelegant-Tur” a sumei de 3000 ruble rusești și 850 lei cu titlu de prejudiciu material și 25 000 cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 09 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani), acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul pârâtei în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral în mărime de 5000 de lei și a taxei de stat în mărime de 100 lei, în rest pretenția privind încasarea prejudiciului material a fost respinsă ca fiind tardivă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în partea pretențiilor de ordin material că, reclamantul urma să se adreseze în instanță în termen de un an care începe să curgă peste 3 luni de la data încheierii contractului de transport, însă cererea a fost depusă abia la 19 octombrie 2017, cu depășirea termenului de prescripție.

În ceea ce ține pretenția cu privire la încasarea prejudiciului moral, instanța a menționat că acesteia nu-i poate fi aplicat termenul de prescripție, or prevederile art. 1021 al Codului civil (în redacția în vigoare la examinarea cauzei) pot fi aplicate doar pretențiilor de ordin material. Astfel, reținând că reclamantul având o vârstă înaintată se afla într-o țară străină pe timp de noapte și a fost nevoit să-și caute un mijloc de transport, prima instanță a concluzionat că ultimul a suportat suferință psihică imensă, motiv pentru care a dispus încasarea sumei de 5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin decizia din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, fost respins apelul declarat de Zincovschi Nicolai, admis apelul declarat de către SRL ”Transelegant-Tur”, casată hotărârea din 09 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) în partea compensării prejudiciului moral și în această parte emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că, prejudiciul moral poartă un caracter subsidiar adică urmează soarta pretenției principale, iar reținându-se că ultima este tardivă, prima instanță incorect a admis acest capăt de cerere. La 04 iunie 2019, Zincovschi Nicolai a declarat recurs împotriva deciziei din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

La 17 iulie 2019, SRL ”Transelegant-Tur” a depus o referință la recursul declarat de către Zincovschi Nicolai solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Zincovschi Nicolai, neîntemeiat și care urmează a fi considerat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă 2 încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil. În speță, însă criticile invocate de Zincovschi Nicolai, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este 3 evidențiată în cererea de recurs declarată de către Zincovschi Nicolai. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Zincovschi Nicolai.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Svetlana Filincova 4