2ra-1701/19 — incasarea prejudiciului material si moral

2ra-1701/19 — incasarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1701/2019

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Telenești (G. Popa)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

02 octombrie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Lucia Veveriță și Roman

Veveriță în nume propriu și în interesele copilului minor xxxxxx, reprezentați de

avocatul Andrei Vrăjitoru,

în cauza civilă la cererea depusă de Lucia Veveriță și Roman Veveriță în nume

propriu și în interesele copilului minor xxxx împotriva Elenei Marandici cu privire

la încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 18 decembrie 2017 Lucia Veveriță și Roman Veveriță în nume propriu și în

interesele copilului minor xxxxx au adresat cerere de chemare în judecată împotriva

Elenei Marandici cu privire la recuperarea prejudiciului material suportat pentru

tratament medical și prejudiciul moral suportat în rezultatul acțiunilor ilicite, precum

și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat, că la 31 martie 2014 pârâta fiind

profesoară de geografie în timpul lecției ce o petrecea cu elevii clasei a V-a de la

gimnaziul din satul Crăsnășeni, r-nul Telenești, ca reacție la faptul că elevul minor

xxxxx nu era atent la lecție, pentru a-l disciplina, fără careva temei legal, a admis să

aplice forța fizică asupra lui exprimată prin rotirea forțată, bruscă a capului acestuia,

care era întors cu fața spre colegul său din banca din spate și apăsarea a capului spre

cartea din banca sa, cauzându-i leziuni corporale ușoare sub formă de subluxație (pe

fondal de anomalie Kimmerle și coaste cervicale) a vertebrelor cervicale C1-C2 cu

insuficiență vertebro-bazilară, neasociată cu dereglări neurologice periculoase

pentru viață și suferințe psihice, acțiuni care în sine reprezintă tratament inuman și

degradant.

Au notat că la 06 mai 2014 de către organul de urmărire penală a inspectorului

de Poliție Telenești a fost pornită o cauză penală potrivit indicilor infracțiunii

prevăzute de art. xxxxxx Cod penal, iar la 10 mai 2016 pe numele lui Elenei

1

Marandici a fost emisă ordonanța de punere sub învinuire conform indicilor

componenței de in fracțiune prevăzură de art. xxxxxxx Cod penal.

Prin ordonanța din 17 mai 2016 s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a

învinuitei Elena Marandici la capătul de acuzare a semnelor componenței de

infracțiune, urmărirea fiind continuată pe art. xxxxx Cod penal.

La 31 martie 2017 prin ordonanță s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

învinuitei Elena Marandici și clasarea cauzei penale în baza art. xxxxx Cod de

procedură penală, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală și nu

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. xxxxxCod penal, inclusiv fapta

constituie contravenție prevăzută de art. xxxxxx Cod contravențional, fără pornirea

procesului contravențional, motivul intervenirii prescripției răspunderii

contravenționale conform Codului contravențional în privința Elenei Marandici.

La 12 mai 2017 prin ordonanță s-a dispus modificarea parțială a dispozitivului

ordonanței din 31 martie 2017 și anume la clasarea cauzei penale în baza art. xxxxx

Cod procedură penală, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală și

întrunește elementele infracțiuni prevăzute de art. xxxxxx Cod penal, inclusiv fapta

constituie contravenție prevăzută de art. xxx Cod contravențional în redacția Legii

nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 și cu modificările completările operate prin

Legea nr. 233 din 11 octombrie 2013, fără pornirea procesului contravențional, din

motiv că fapta care, printr-o lege nouă, nu mai este considerată contravenție nu se

sancționează.

Conform raportului de expertiză medico-legală în comisie repetată nr. 363 din

14 decembrie 2015 s-a stabilit definitiv, prezența la minorul xxxxxx o maladie

cronică în segmentul cervical al coloanei vertebrale sub formă de anomalie

Kimmerle a primei vertebre cervicale C1 (atlantul) și coaste cervicale bilaterale

(osificarea tubercului anterior la 1% de populație) a vertebrei cervicale șapte (c7).

Vechimea leziunii (subluxație) depistate la minorul xxxxxxxxx (în lipsa altor

circumstanțe) nu contravin timpului stabilit în prezenta ordonanță.

Au relatat că pe cazul dat, de către procurorul-șef interimar a fost constatat

faptul comiterii contravenției prevăzute de art. xxxx Cod Contravențional de către

Elena Marandici împotriva lui Roman Veveriță, însă nepornirea procesului

contravențional din motivul expirării termenului prescripție nu absolvește pârâta de

răspunderea civilă, din care motive solicită încasarea prejudiciului din contul

acesteia, deoarece consideră că este pasibilă de răspundere delictuală în legătură cu

săvârșirea acțiunilor ilicite.

Au afirmat că în rezultatul aplicării violenței fizice de către pârâtă în privința

părții vătămate, minorul xxxx i-au fost pricinuite leziuni corporale ușoare, el având

nevoie de tratament medical.

Au solicitat încasarea de la Elena Marandici prejudiciul material în sumă de

6926 de lei, suportat pentru tratament medical și suma de 200 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral suportat în rezultatul acțiunilor ilicite ale pârâtei, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 3000 de lei.

Prin hotărârea din 20 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, s-a

admis acțiunea parțial.

S-a încasat de la Elena Marandici în beneficiul lui Roman Veveriță și Lucia

Veveriță cu titlu de prejudiciu material suma de 6926 de lei și suma de 20 000 de lei

cu titlu de prejudiciu moral, precum și suma de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de

judecată, în total suma de 29926 de lei, în rest cererea a fost respinsă.

2

La 02 noiembrie 2018 Elena Marandici, a declarat apel împotriva hotărârii din

20 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, solicitând casarea hotărârii ca

fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Elena Marandici, s-a casat hotărârea din 20 iulie 2018 a Judecătoriei

Orhei, sediul Telenești, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care s-a respins cererea

de chemare în judecată înaintată de Lucia Veveriță și Roman Veveriță în nume

propriu și în interesele copilului minor xxxxx, ca fiind tardivă (f.d. 231, 232-235,

vol.I).

Pentru a decide astfel instanța de apela reținut că în cadrul examinării cauzei de

prima instanță nu au fost prezentate probe ce ar demonstra existența circumstanțelor,

ce ar indica la cauzarea de către Elena Marandici a careva leziuni corporale

minorului xxxxx, ci doar dureri fizice, or, cum s-a indicat prin ordonanța din 31

martie 2017 s-a dispus scoaterea pârâtei de sub urmărirea penală cu clasarea cauzei

penale, pe motiv că fapta nu este prevăzută nici de legea penală și nici de legea

contravențională, neîntrunind elementele infracțiunii sau contravenției.

A specificat că deoarece în cadrul urmăririi penale acuzarea a constatat lipsa

elementelor infracțiunii sau contravenției în acțiunile Elenei Marandici și, deoarece

fapta juridică s-a produs în data de 30 martie 2014, iar reclamanții s-au adresat în

instanța de judecată cu acțiune la data de 18 decembrie 2017, persoana în interesul

căreia s-a scurs termenul de prescripție invocând acest fapt, Colegiul a conchis că

acțiunea este depusă în instanță peste termen, urmând a fi respinsă ca una tardivă.

În asemenea circumstanțe, Colegiul a concluzionat că acțiunea urmează a fi

respinsă, ca fiind prescrisă, deoarece reclamanții nu au solicitat repunerea în termen,

iar repunerea părții care a omis termenul de procedură, din oficiu, de către instanța

de judecată, nu este admisă, acest moment fiind în contradicție cu prevederile legale

și cu jurisprudența CtEDO.

La 15 iulie 2019 Lucia Veveriță și Roman Veveriță în nume propriu și în

interesele copilului minor xxxx, reprezentați de avocatul Andrei Vrăjitoru, au

declarat recurs, solicitând casarea deciziei din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, cu menținerea hotărârii din 20 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul

Telenești (f.d.2-6, vol-II).

În motivarea recursului recurenții au reiterat circumstanțele de fapt,

manifestând dezacordul față de decizia din 04 aprilie a Curții de Apel Chișinău.

Au menționat că începerea curgerii termenului de prescripție începe odată ce i-

a devenit cunoscut persoanei vătămate despre cauzarea prejudiciului, dar și despre

persoana ce l-a cauzat.

Au afirmat că instanța de apel a aplicat eronat prevederile legale, aplicând o

prevedere care nu trebuia sa fie aplicată, interpretând eronat legea. Prin urmare

încălcându-le dreptul la o justiție echitabilă.

În conformitate cu art.434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 04 aprilie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 21 mai

2019 (f.d. 236, vol.-I), însă la dosar lipsește confirmarea recepționării deciziei de

către părți.

3

Prin urmare recursul declarat la 15 iulie 2019 de către Lucia Veveriță și Roman

Veveriță în nume propriu și în interesele copilului minor xxxx, reprezentați de

avocatul Andrei Vrăjitoru, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 30 iulie 2019 în adresa intimatei Elenei Marandici a fost expediat copia

recursului declarat de Lucia Veveriță și Roman Veveriță în nume propriu și în

interesele copilului minor xxxx, reprezentați de avocatul Andrei Vrăjitoru, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs.

La 22 august 2019 Elena Marandici a depus referință la recursul declarat de

Lucia Veveriță și Roman Veveriță în nume propriu și în interesele copilului minor

xxxxx, reprezentați de avocatul Andrei Vrăjitoru, solicitând respingerea recursului și

menținerea hotărârii din 20 iulie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Lucia Veveriță și Roman

Veveriță în nume propriu și în interesele copilului minor xxxxxxx, reprezentați de

avocatul Andrei Vrăjitoru, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

4

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Lucia Veveriță și Roman

Veveriță în nume propriu și în interesele copilului minor xxxxxx, reprezentați de

avocatul Andrei Vrăjitoru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurenților cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

5

respective, trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Lucia Veveriță și

Roman Veveriță în nume propriu și în interesele copilului minor xxxxxx,

reprezentați de avocatul Andrei Vrăjitoru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și respectiv este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Lucia Veveriță și Roman Veveriță

în nume propriu și în interesele copilului minor xxxxxxx, reprezentați de avocatul

Andrei Vrăjitoru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

6