2ra-1969/19 — anularea ordinului de concediere, restabilirea în functie si încasarea salariului pentru lipsa fortata de la munca

Dosarul nr.2ra-1969/19

Prima instanță - Judecătoria Orhei, sediul Telenești ( jud. : L. Iarmaliuc)

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

16 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Marandici Elena,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Marandici Elena

împotriva Gimnaziului Crăsnășeni cu privire la anularea ordinului de concediere,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă și încasarea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Marandici Elena și s-a menținut hotărârea din 20 iunie 2018

a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești,

c o n s t a t ă :

La 18 iulie 2014, Marandici Elena s-a adresat în instanța de judecată, cu cerere de

chemare în judecată împotriva Gimnaziului Crăsnășeni ulterior concretizată privind

anularea ordinului de concediere nr. 2 privind concedierea din funcție, în baza art. 86

alin.(l) lit. n) din Codul muncii emis de Gimnaziul Crăsnășeni, restabilirea în funcție

de profesoară de geografie și biologie a Gimnaziului Crăsnășeni, încasarea salariului

pentru lipsa forțată de la muncă în începând cu data de 24 aprilie 2014 până la data

repunerii în funcție și încasarea prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei și a

cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a indicat că Gimnaziul Crăsnășeni la 24 aprilie 2014 a emis ordinul

nr. 2 privind concedierea din funcție, în baza art. 86 alin.(l) lit. n) din Codul muncii.

Însă, aceasta este ilegal și pasibil de anulat, din motiv că nu s-a probat violența fizică

prin probe clare, concludente și legătura cauzală între gestul său și posibila traumă

cauzată elevului Roman Veveriță.

Marandici Elena a invocat că, la 31 martie 2014, la lecția de geografie desfășurată

în clasa 5, a observat că elevul Veveriță Roman s-a întors spre masa din spatele său și

discuta cu elevul Minciună Valeriu. Atunci s-a apropiat de acesta, i-a pus mâna pe cap

și ușor l-a îndreptat spre tabla de scris. Elevul nu a reacționat ca la durere fizică și că a

fost prezent la toate lecțiile. Mai mult, la lecția a 4 de educație tehnologică, elevul a

lucrat activ și a primit nota 9. Invocă că a făcut decât un singur gest.

Reclamata consideră că, nu există violență fizică în înțelesul art. 86 alin.(l) lit. n)

1

din Codul muncii, deoarece durerea a fost provocată involuntar, fără intenție și că nu

este traumă nefiind stabilită de specialiști în medicina legală în coroborare cu alte

probe.

În rezultatul ordinului nr. 02 din 20 aprilie 2014 emis de către administrația

Gimnaziului Crăsnășeni i s-a încălcat dreptul la muncă. La 24 aprilie 2014 până în

prezent reclamanta a avut de suferit, deoarece a fost concediată ilegală din funcția de

profesoară de geografie și biologie în baza unor înscrisuri care nu corespund

adevărului.

Reclamanta consideră ordinul de concediere ilegal. Motiv pentru emiterea

ordinului a fost certificatul medical elevului Roman Veveriță cu diagnosticul trauma

coloanei vertebrale, însă prin expertiza medico-legală emisă de Centrul de Medicină

Legală Chișinău nu au fost depistate careva leziuni.

Procesul-verbal al ședinței comisei membrilor sindicaliștii este unul ilegal, atât ea

cât și alții colegii nu au observat starea copilului, de asemenea nu a fost chemată

pentru a da explicații în față comisiei, iar ceea ce a stat la baza emiterii ordinului nu

s-a confirmat și s-a stabilit că elevul Veveriță Roman suferă de o malformație a

coloanei vertebrale. Nu a aplicat violență fizică, nu a strigat, nu a fost agresivă și doar

i-a pus mâna pe cap și i-a zis să nu-i încurce elevului Minciună Valeriu, deoarece

fiecare elev avea sarcini de lucru individuale. Le fel, nu s-a stabilit vinovăția ei nici de

organele de drept și doar a indicat că este pasibilă de răspundere disciplinară, deoarece

acțiunile ei nu a urmărit scopul intenționat de a cauza leziuni, suferințe psihice si

umilirea victimei.

Reclamanta a menționat că, cunoaște fișa sa de post și ceea ce intră în

obligațiunile de serviciu, în special de a nu admite careva abuzuri, violență și

discriminare asupra elevilor, însă în situația creată a fost supusă hârțuirii psihice.

Prin hotărârea din 20 iunie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, cererea de

chemare în judecată depusă de Marandici Elena a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că, comisia de anchetă constituită pe

caz, a concluzionat că accidentarea copilului Veveriță Roman s-a produs în cadrul orei

de geografie în urma unei acțiuni fizice exercitate de Marandici Elena asupra elevului

respectiv, apucându-1 de gât și întorcându-i brusc capul înainte, iar acțiunile Elenei

Marandici constituie un act de violență fizică, fie și neintenționată, asupra elevului

Roman Veveriță.

Instanța de judecată a constatat încălcarea prevederilor Regulamentului intern al

Gimnaziului Crășnășeni și a fișei de post de către reclamanta Elena Marandici. La

concedierea Elenei Marandici au fost respectate și condițiile stabilite în art. 87 alin.(l)

din Codul muncii, care prevede că concedierea salariaților membri de sindicat se

admite cu consultarea prealabilă a organului (organizatorului) sindical din unitate.

Instanța a reținut faptul aplicării violenței fizice și cauzarea durerilor fizice

elevului Roman Veveriță la lecția profesoarei Elena Marandici la data de 31 martie

2014, circumstanță care a fost reținută de către comisia de anchetă din 07 aprilie 2014.

Argumentele reclamantei privind lipsa intenției privind aplicarea violenței fizice,

lipsa legăturii cauzale dintre gestul reclamantei cu posibila traumă elevului la lecția

reclamantei, instanța de judecată le-a apreciat declarative și formale, deoarece prin

probele cercetate în ședință de judecată s-a constatat contrariul.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 6 iulie 2018, Marandici Elena a

declarat apel împotriva hotărârii din 20 iunie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul

2

Telenești, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Marandici Elena și menținută hotărârea din 20 iunie 2018 a

Judecătoriei Orhei, sediul Telenești.

La 22 august 2019, Marandici Elena a declarat recurs împotriva deciziei din 28

noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și emiterea unei hotărâri noi de

admitere a cererii de chemare în judecată.

În motivare a indicat că, atât instanța de apel cât și instanța de fond au dat o

apreciere selectivă circumstanțelor cauzei și a materialelor dosarului.

Concluzia precum că a aplicat violența fizică elevului, este neîntemeiată. Prin

faptul că i-a pus mâna pe cap elevului Veveriță Roman nu a urmărit scopul de ai cauza

careva leziuni corporale, acțiunile sale fiind stric îndreptate spre ai atrage atenția

minorului la tema lecție și de a nu împiedica celorlalți colegi să lucreze în liniște

asupra temelor.

Recurentul a invocat că nu a cunosc despre faptul că elevul suferă de careva

maladii cronice, și nu a avut nici o intenție directă de ai cauza durezi fizice. Astfel,

concluziile instanței de fond și ale instanței de apel sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei, dat fiind faptul că aprecierea probelor examinate a fost

subiectivă.

În opinia recurentului instanța de apel nu a examinat corect cauza și nu a dat o

apreciere justă probelor administrate în cadrul judecării cauzei în fond.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 28 noiembrie 2018.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de ieșire, instanța de apel a expediat participanților la proces,

copia deciziei motivate la 18 decembrie 2018.

Date referitor la recepționarea de către recurentă a deciziei, la materialele cauzei

lipsesc, însă la solicitarea recurentei Marandici Elena, i s-a eliberat copia deciziei

motivate a instanței de apel la 01 iulie 2019 (f.d. 72 Vol. II).

Cererea de recurs a fost declarată la 22 august 2019, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 10

septembrie 2019 instanța de recurs a comunicat intimatului copia recursului,

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data

primirii scrisorii (f. d. 199), fiind recepționat contra semnătură potrivit avizului de

recepție (f. d. 84 Vol. II).

La 1 octombrie 2019, Gimnaziului Crăsnășeni a depus referință, solicitând

3

respingerea acestuia ca neîntemeiat, invocând că recursul nu conține temeiurile de

drept prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

4

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide

în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Marandici Elena nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Marandici Elena.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii

Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5