2ra-1885/17 — Repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Dosarul nr. 2ra-1885/17

Judecătoria Telenești

Judecător: I. Hîrbu

Curtea de Apel Bălți

Judecători: Al. Gheorghieș, A. Toderaș și A. Albu

Î N C H E I E R E

18 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența

Președintele completului Iuliana Oprea

judecători Maria Ghervas și Iurie Bejenaru

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Marandici

Vasile,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Marandici

Vasile împotriva lui Pinteac Anatolie, privind repararea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 6 iunie 2017, prin care a fost respins

apelul declarat de Marandici Vasile, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Telenești din

5 septembrie 2016,

a c o n s t a t a t:

La 25 mai 2016, Marandici Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Pinteac Anatolie, privind repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretențiilor a indicat că la 11 martie 2015 în ședința de judecată în

incinta judecătoriei Telenești Pinteac Anatolie, în prezența a aproximativ a 20 de

cetățeni 1-a învinuit, precum că, el nu poate avea demnitate, deoarece în perioada cînd a

lucrat în calitate de secretar la Primăria s. Crăsnășeni, r-nul Telenești, a falsificat un șir

de certificate pentru ce a fost concediat, la fel i-a mai spus că este agresiv. A fost înjosit

prin defăimare. În urma investigațiilor efectuate în privința falsificării certificatelor în

cauză de către organele competente s-a stabilit că, acestea nu sunt false. Faptele pîrîtului

l-au afectat profund, aducîndu-i prejudiciu imaginei sale, în localitatea unde locuiește,

este considerat vinovat.

Prin încheierea Judecătoriei Telenești din 1 februarie 2016, a fost încetat procesul

în temeiul art. 265 lit. a) CPC (f.d.73-74).

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 10 mai 2016, a fost admis recursul declarat de

Marandici Vasile, casată încheierea Judecătoriei Telenești din 1 februarie 2016, cu

restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Telenești pentru judecarea fondului

1

cauzei, într-un alt complet de judecată (f.d. 84-85).

Prin hotărîrea judecătoriei Telenești din 5 septembrie 2016 a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Marandici Vasile. S-a dispus

încasarea din contul lui Marandici Vasile, în beneficiul lui Pinteac Anatolie cheltuieli de

asistență juridică în sumă de 1000 lei (f.d.108).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că cerințele invocate în

cererea de chemare în judecată nu se încadrează în prevederile legii.

Manifestînd dezacord față de hotărîrea primei instanțe, la 4 octombrie 2016,

Marandici Vasile a contestat-o cu apel, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea apelului a indicat că prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 6 iunie 2017, a fost respins apelul declarat de

Marandici Vasile, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Telenești din 5 septembrie

2016 (f.d. 185, 186-190).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele

de drept material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre întemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 15 august 2017, Marandici

Vasile, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel și hotărîrea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să

fie admisă.

În motivarea recursului a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță nu au

constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind

aplicate eronat normele de drept material.

Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel Bălți

din 3 iulie 2017 prin care a fost expediată copia decizie instanței de apel în adresa

părților (f.d. 191), fiind recepționată de către recurent la 6 iulie 2017 (f.d. 195).

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un complet din

3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe

recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței

timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 21 septembrie 2017, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, iar

la 12 octombrie 2017, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care

intimatul a solicitat respingerea recursului.

2

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat

înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și de

drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este

garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de

admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal invocă

recurentul și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul

exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în recursul

declarat de Marandici Vasile asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Marandici Vasile ca inadmisibil.

3

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Marandici Vasile se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Iuliana Oprea

judecători Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

4