2ra-1366/19 — restabilirea in munca, incasarea prejudiciului moral si a cheltuielilor pentru asistenta juridica suportate in dosarul penal

2ra-1366/19 — restabilirea in munca, incasarea prejudiciului moral si a cheltuielilor pentru asistenta juridica suportate in dosarul penal (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1366/2019

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (V. Caragia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Buhnaci, Iu. Cotruță, N. Simciuc)

Î N C H E I E R E

25 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Vadim Curjuc și Ministerul

Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Curjuc

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Școala Profesională

mun.Orhei, intervenienți accesorii Procuratura raionului Orhei și Aurel Cotruță cu

privire la restabilirea în muncă, încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor pentru

asistența juridică suportate în dosarul penal,

împotriva deciziei din 20 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 22 martie 2018 Vadim Curjuc a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Școala Profesională

mun.Orhei cu privire la restabilirea în muncă, încasarea prejudiciului moral și

cheltuielilor pentru asistența juridică suportate în dosarul penal.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a deținut funcția de maistru al

instruirii în producere la I.Î. „Școala Profesională Orhei”. Prin ordinul directorului

S. Munteanu nr.217 din 17 octombrie 2013 a fost eliberat din funcția deținută pe

motiv că ar fi aplicat violență față de elevul Victor Dănăuță.

Ulterior, la 12 noiembrie 2013 în privința sa a fost pornită o cauză penală pe

faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art.xxxxxxx Cod penal.

La 19 februarie 2014 procurorul în Procuratura raionului Orhei, Alexandru

Morgun a emis ordonanța de punere sub învinuire pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art.xxxxxxx Cod penal.

Prin sentința din 13 mai 2016 a Judecătoriei Orhei, menținută prin decizia din

04 iulie 2017 a Curții Supreme de Justiție, dînsul a fost achitat de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.xxxxxx Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii.

1

Conform prevederilor art. 21 din Constituția Republicii Moldova, cît și

prevederile art. 8 Cod de procedură penală, la emiterea ordinului nr. 217 din 17

octombrie 2013 privind eliberarea sa din funcție, a fost încălcat principiul

prezumției nevinovăției.

Astfel, consideră că în cazul său este aplicabilă Legea privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.1545-XIII din 25.02.1998.

Conform art. 7 lit. a) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr.1545-XIII din 25.02.1998, persoanei i se compensează

sau i se restituie salariul și alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei

principală de existență, care contrar prevederilor legale, fiind eliberat din funcția de

maistru al instruirii în producere, a fost lipsit ilegal de posibilitatea de a munci și

lipsit de salariul provenit din muncă, ceea ce a constituit principala sursă de

existență pe perioada de timp 18 octombrie 2013 – pînă în prezent, în sumă de

169 700 de lei.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 7 lit. e) din aceeași Lege,

persoanei fizice i se compensează sumele plătite pentru asistența juridică, astfel la

26 februarie 2014 dînsul a încheiat un contract de asistență juridică cu avocatul

Alina Valah, în scopul apărării intereselor sale în cauza penală intentată, suportând

cheltuieli de asistență juridică în mărime de 9000 de lei.

La fel, i-a fost înjosită onoarea și demnitatea de maistru al instruirii în

producere prin atingerea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

nerespectarea legislației, umilință, intimidare, discriminare socială, suferințe psihice

și dureri fizice, fiindu-i cauzat un prejudiciu moral enorm. Reieșind din faptul că a

deținut funcția de maistru al instruirii în producere la I.Î. „Școala Profesională

Orhei” și fiind o persoană responsabilă față de elevi, a fost eliberat ilegal și abuziv

din funcție și lipsit de dreptul de a activa. Estimează prejudiciul moral suportat în

sumă de 500 000 de lei.

Reclamantul Vadim Curjuc solicită restabilirea la locul de muncă la I.Î.

„Școala Profesională Orhei” în funcția de maistru al instruirii în producere;

repararea prejudiciului material pe perioada lipsei forțate de la serviciu începînd cu

18 octombrie 2013 pînă la 22 martie 2018 în sumă de 169 700 de lei; compensarea

sumei de 9000 de lei, cheltuieli de asistență juridică suportate în cadrul examinării

dosarului penal; repararea prejudiciului moral în mărime de 500 000 de lei,

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin cerere de concretizare a cerințelor din acțiune reclamantul Vadim Curjuc a

concretizat cerința privind încasarea salariului pe perioada absenței forțate de la

muncă, și anume a solicitat încasarea salariului pentru lipsă forțată de la muncă în

perioada 17 octombrie 2013 pînă la 22 martie 2018 în sumă de 188 900 de lei.

Prin încheierea din 15 octombrie 2018 și încheierea din 06 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central au fost atrași în proces în calitate de intervenienți

accesorii Aurel Cotruță și respectiv Procuratura raionului Orhei.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Central din 11 decembrie 2018, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Vadim Curjuc.

S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Finanțelor, în beneficiul lui Vadim Curjuc suma de 5000 de lei, cu titlu de

2

prejudiciu moral pentru tragerea ilegală la răspundere penală în cadrul dosarului

penal nr.xxxxxxx.

În rest, cerințele reclamantului Vadim Curjuc cu privire la restabilirea la locul

de muncă, repararea prejudiciului material pe perioada lipsei forțate de la serviciu;

compensarea asistenței juridice; repararea prejudiciului moral din contul bugetului

de stat al Republicii Moldova, pentru tragerea ilegală la răspundere penală în cadrul

dosarului penal nr.xxxxxxxx și încasarea cheltuielilor de judecată, s-au respins ca

fiind neîntemeiate.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a constatat că cadrul legal pertinent

cazului, cît și probele prezentate, instituie obligația statului de a repara persoanelor

fizice prejudiciul moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată.

Ținînd cont de caracterul și gravitatea infracțiunilor de a cărei săvîrșire a fost

învinuit Vadim Curjuc, de caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la

urmărirea penală și în cadrul examinării cauzei penale în instanța de judecată, de

rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea acestuia, de

durata urmăririi penale și examinării cauzei penale în instanța de judecată, de natura

drepturilor personale lezate (dreptul la libertate și siguranță, dreptul la un proces

echitabil, dreptul la libera circulație, dreptul la respectarea vieții private și de

familie) și locul acestora în sistemul de valori al persoanei, de suferințele cauzate,

instanța de judecată a concluzionat că lui Vadim Curjuc i-au fost lezate drepturile

sale, fiindu-i cauzat un prejudiciu moral, considerînd oportun să acorde

reclamantului Vadim Curjuc suma de 5000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral pe

care a considerat-o a fi o sumă rezonabilă.

Referitor la pretenția privind restabilirea lui Vadim Curjuc la locul de muncă

anterior, cît și repararea prejudiciului material pe perioada lipsei forțate de la

serviciu începînd cu 18 octombrie 2013 pînă la 10 octombrie 2018 în sumă de

188900 de lei, instanța a reținut că prevederile art. 7 alin. (1) din Legea privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.1545-XIII din

25.02.1998 nu sunt aplicabile acestor solicitări.

Astfel drept temei pentru emiterea ordinului nr. 217 din 17 octombrie 2013

„Cu privire la concediere” nu a servit sentința Judecătoriei Orhei din 13 mai 2016

prin care Vadim Curjuc a fost condamnat în temeiul ar.xxxxxx Cod penal, dar a

servit stabilirea abaterii disciplinare comise de către acesta. Vadim Curjuc anterior a

înaintat în instanța de judecată cerințe privind restabilirea în funcție și încasarea

prejudiciului pentru lipsă forțată de la serviciu, iar prin hotărîrea Judecătoriei Orhei

din 22 august 2014, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 martie

2015, cerințele au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Astfel, avînd în vedere că

cerințele date au fost obiect de examinare, instanța a considerat necesar de a le

respinge.

Instanța de fond a respins ca neîntemeiată și cerința privind încasarea

cheltuielilor de asistență juridică suportate în cadrul dosarului penal în mărime de

9000 de lei, deoarece partea nu a anexat careva probe ce ar atesta suportarea

cheltuielilor pretinse, fiind anexat doar contractul de asistență juridică, care arată

doar intenția părților, nu și achitarea plății date.

Prin decizia din 20 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-au admis apelurile

declarate de Vadim Curjuc și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, s-a casat

3

hotărîrea Judecătoriei Orhei, sediul Central din 11 decembrie 2018 în partea

admiterii parțiale a cererii de chemare în judecată a lui Vadim Curjuc, emițînd o

hotărîre nouă prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de

Vadim Curjuc către Ministerul Justiției și Școala Profesională or.Orhei cu privire la

repararea prejudiciului moral și a prejudiciului material.

S-a încasat de la bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Vadim Curjuc prejudiciul moral în mărime de

5000 de lei.

S-a respins ca neîntemeiată cerința lui Vadim Curjuc privind încasarea

prejudiciului material, ce constă din cheltuielile de asistență juridică suportate în

cadrul dosarului penal.

În rest, hotărîrea primei instanțe s-a menținut.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a considerat în principiu întemeiată și

legală concluzia primei instanțe privind admiterea parțială a pretențiilor

reclamantului. La fel a relevat privind temeinicia constatărilor efectuate de instanța

de fond, în ceea ce privește valorificarea dreptului reclamantului Vadim Curjuc la

acțiune, în baza Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

La fel instanța de apel a apreciat ca fiind corectă soluția cu privire la cuantumul

prejudiciului moral acordat reclamantului Vadim Curjuc ca urmare a învinuirii

netemeinice, cuantumul de 5000 de lei fiind în măsură să compenseze orice

suferință fizică sau psihică suportată de reclamant în legătură cu cauza penală

intentată în privința sa. Suma de 500 000 de lei a fost considerată exagerată, iar

încasarea acestei sume ar reprezenta un folos material necuvenit.

Totodată instanța de apel a constatat o eroare a primei instanțe în ce privește

stabilirea modului de încasare a sumelor adjudecate în beneficiul lui Vadim Curjuc,

or, potrivit art. 5 alin. (1) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr.1545-XIII din 25.02.1998, organul care reprezintă statul

în instanța de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiției.

Din acest considerent instanța de apel a casat hotărîrea instanței de fond și a

dispus încasarea prejudiciului moral în cuantumul stabilit, de la bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției.

La 17 mai 2019 Vadim Curjuc a declarat recurs, solicitând casarea deciziei din

20 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere

integrală a acțiunii.

În susținerea și motivarea recursului a indicat dezacordul cu soluția instanțelor

ierarhic inferioare și a redat circumstanțele de fapt indicate pe parcursul examinării

cauzei, menționând că instanțele ierarhic inferioare au interpretat în mod eronat

legea.

A indicat că argumentele Curții de Apel Chișinău la determinarea criteriului

rezonabil al volumului prejudiciului moral în sumă de 5000 de lei, nu sunt temeinice

deoarece nu este argumentat cum s-a ajuns la concluzia că pentru satisfacția

echitabilă este suficientă suma de 5000 de lei. Instanțele ierarhic inferioare nu au

intrat în esența gravității suferințelor psihice primite în legătură cu intentarea cauzei

penale în privința sa, punerii sub învinuire pe art.xxxxxxx Cod penal, examinării

cauzei în instanța de judecată și condamnării lui neîntemeiate.

4

A specificat că instanța în cazuri similare urmează să pronunțe hotărîri

analogice, iar o jurisprudență selectivă constituie o încălcare a dreptului la un proces

echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) al Convenției.

Consideră că Curtea de Apel Chișinău nu a cercetat cazul complet și obiectiv,

eronat a stabilit suma satisfacției echitabile în mărime de 5000 de lei și neîntemeiat

a respins cerințele de restabilire în funcția deținută anterior și repararea prejudiciului

material în sumă de 210 000 de lei pe perioada lipsei forțate de la serviciu,

compensarea pentru asistența juridică și compensarea prejudiciului moral în mărime

de 500 000 de lei.

La 17 iulie 2019 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs în

temeiul art. 432 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (4) Cod de procedură civilă, solicitând

casarea deciziei din 20 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărîrii din 11

decembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, cu emiterea unei hotărîri noi de

respingere integrală a acțiunii.

În susținerea și motivarea recursului a indicat dezacordul cu soluția instanțelor

ierarhic inferioare, menționând că acestea au interpretat în mod eronat legea,

apreciind arbitrar probele prezentate.

A indicat că decizia instanței de apel nu este legală, în condițiile în care nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) al Legii nr.1545-XIII din 25.02.1998.

Pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și

de urmărire penală, sunt necesare unele condiții speciale, și anume existența faptei

ilicite, or, nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea

statului. Important pe asemenea categorii de cauze este constatarea ilegalității faptei,

din ce rezultă dreptul la despăgubire, indiferent dacă persoana este vinovată. Astfel

instanța de apel a analizat arbitrar poziția participanților la proces și a evitat

aprecierea argumentului reprezentantului Ministerului Justiției privitor la faptul că

prevederile art. 6 și art. 3 din Legea nr.1545-XIII din 25.02.1998 sunt indisolubile și

nu pot fi aplicate separat.

A menționat că soluția instanței de apel privind menținerea hotărîrii primei

instanțe este neîntemeiată, în condițiile în care prezenta acțiune nu întrunește toate

condițiile de aplicabilitate a Legii nr.1545-XIII din 25.02.1998, or în astfel de

circumstanțe, nu există nici temei legal de a solicita încasarea prejudiciilor. În acest

context Curjuc Vadim nu a prezentat probe justificative care ar demonstra prezența

unor suferințe cauzate, or, toate argumentele invocate întru motivarea pretenției de

încasare a prejudiciului moral, au purtat doar un caracter declarativ, formal fără a

dispune de careva suport probatoriu și legal.

A susținut că mărimea prejudiciului moral urmează să fie proporțională cu

sumele acordate de CEDO în cauze similare. Prin urmare, ținîndu-se cont de natura

dreptului pretins lezat, de durata măsurilor preventive aplicate, de statutul

intimatului, consideră că suma acordată de către instanța de fond ca despăgubire

morală, menținută și de către instanța de apel, este exagerată, neechitabilă

suferințelor invocate că ar fi fost suportate și nerezonabilă cuantumului sumelor

acordate în cauze similare de către CEDO și instanța judecătorească națională.

Totodată, fiind emisă sentință de achitare în privința lui Curjuc Vadim în

comiterea infracțiunii, se prezumă că această acțiune reprezintă prin sine o

satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral pretins că ar fi fost suportat.

5

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 20 martie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință părților la proces la 25 aprilie 2019

(f.d. 217, vol.1), fiind recepționată de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova la 18 mai 2019 (f.d. 240, vol.1). Informații referitor la recepționarea

deciziei instanței de apel de către celelalte părți la proces nu sunt prezente la dosar.

Prin urmare, recursul declarat de către Vadim Curjuc la 17 mai 2019 și recursul

declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 17 iulie 2019, au fost

depuse în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

La 10 iunie 2019, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului declarat

de Vadim Curjuc, cu înștiințarea de a depune referință la recurs.

La 18 iulie 2019, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului declarat

de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, cu înștiințarea de a depune referință la

recurs.

La 08 iulie 2019 intimatul I.Î. „Școala Profesională Orhei” a depus referință la

recursul declarat de către Vadim Curjuc, menționînd că recursul declarat de Vadim

Curjuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.432 alin. (2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă, deci recursul declarat Curjuc Vadim urmează a fi recunoscut

inadmisibil, cu încasarea de la recurent în beneficiul Instituției de Învățămînt Școala

Profesională or. Orhei a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2500 de lei.

La 26 iulie 2019 intimatul Curjuc Vadim a depus referință la recursul declarat de

către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, menționînd că recursul declarat

referitor la despăgubirile morale acordate lui este neîntemeiat și urmează a fi respins

ca nefondat, așa cum prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală Orhei și a

Procuraturii Orhei, i-au fost lezate drepturile constituționale, în legătură cu tragerea

ilegală la răspundere penală.

Examinând admisibilitatea recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vadim Curjuc și Ministerul

Justiției al Republicii Moldova este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

6

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vadim Curjuc și recursul

declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurenților cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor

imputate instanțelor inferioare, o minimă argumentare a criticii în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

7

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună

de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei,

decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocate în prezenta cauză sunt similare celor indicate în procesul judecării asupra

cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Vadim Curjuc și de către Ministerul

Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vadim Curjuc și de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

8