2r-203/18 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea platilor salariale

dosarul nr. 2r-203/18

prima instanță: Judecătoria Orhei

Judecător: V. Varaniță

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

D E C I Z I E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Curjuc Vadim,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Curjuc Vadim

împotriva Instituției de Învățământ Școala Profesională a orașului Orhei cu privire

la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea plăților salariale

pentru absența forțată de la muncă și anularea înscrierii din carnetul de muncă,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, prin care

a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Curjuc Vadim

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2015,

c o n s t a t ă:

La 25 noiembrie 2013 Curjuc Vadim a depus cerere de chemare în judecată

împotriva IÎ Școala Profesională or. Orhei cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilirea în funcție cu încasarea tuturor plăților salariale pentru

absența forțată de la muncă și anularea înscrierii din carnetul de muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că începând cu 23 august 2006 s-a

angajat la lucru la Școala Profesională din or. Orhei în calitate de maistru în

producere.

A comunicat că la 17 octombrie 2013, pentru aplicarea violenței fizice față de

elevul grupei nr. 2, XXXXX, directorul IÎ Școala Profesională or. Orhei, Munteanu

Sergiu a emis ordinul nr. 217 din aceeași dată, prin care a fost concediat din funcția

de maistrul instruirii în producere în conformitate cu art. 86 alin. (l) lit. n) și art. 301

alin. (l) lit. b) din Codul muncii.

A susținut că nu este de acord cu ordinul nr. 217 din 17 octombrie 2013,

deoarece cele invocate în ordin sunt tendențioase, ancheta de serviciu s-a efectuat cu

încălcarea prevederilor legale, iar decizia luată față de el, prin care a fost concediat,

fiind nefondată și ilegală.

A menționat că nu este vinovat de cele indicate în ordinul de concediere și nu

există vre-o hotărâre a instanței de judecată prin care să fie stabilită încălcarea

legislației care i se impută.

1

A afirmat că din anul 2006 și până la data concedierii nu a comis nici o abatere

disciplinară. Niciodată nu a fost sancționat. Printre colegii de lucru se bucură de

stimă și autoritate. Cu elevii tot timpul a fost în relații bune. Niciodată nu a avut cu

nimeni conflicte.

Referitor la incidentul invocat în ordin, a reiterat că de fapt nu a agresat pe

nimeni.

A solicitat reclamantul anularea ordinului nr. 217 din 17 octombrie 2013, prin

care a fost sancționat disciplinar prin concediere din funcția de maistru în producere,

restabilirea în funcția pe care a deținut-o până la concediere în cadrul IÎ Școala

Profesională or. Orhei cu încasarea tuturor plăților salariale pentru absență forțată de

la muncă și anularea înscrierii sub nr. 4 din 18 octombrie 2013 din carnetul de

muncă.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 22 august 2014 acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2015 a fost respins apelul

declarat de către Curjuc Vadim și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Orhei din

22 august 2014.

La 10 octombrie 2017 Curjuc Vadim a depus cerere de revizuire împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2015, solicitând admiterea acesteia,

casarea deciziei contestate cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017 a fost respinsă

ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Curjuc Vadim împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2017.

La 7 februarie 2018 Curjuc Vadim a declarat recurs împotriva încheierii Curții

de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea

încheierii contestate cu soluționarea problemei în fond prin decizie.

În motivarea recursului a indicat că, hotărârea a cărei revizuire se solicită a

fost justă în raport cu actele dosarului existente la data pronunțării hotărârii, însă

ulterior s-au descoperit noi materiale, potrivit cărora situația de fapt reținută de

instanțele ierarhic inferioare nu mai corespunde realității.

A afirmat că decizia Curții Supreme de Justiție din 4 iulie 2017 nu este o

simplă hotărâre, după cum s-a făcut referire în încheierea Curții de Apel Chișinău

din 19 decembrie 2017, or această decizie îl dezvinovățește integral pe Curjuc

Vadim de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (1) Cod penal.

A menționat că la pronunțarea hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare,

sentință de condamnare a lui Curjuc Vadim încă nu era, dar a fost invocată doar

informația procurorului despre intentarea unei cauze penale în privința acestuia.

A comunicat că concluzia instanței de apel despre faptul aplicării de către

Curjuc Vadim a violenței fizice față de elevul XXXXX este eronată, deoarece este

combătută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 4 iulie 2017.

În conformitate cu art. 425 Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Din materialele cauzei rezultă că încheierea Curții de Apel Chișinău din 19

decembrie 2017 a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 26

ianuarie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire nr. 1639 (f. d. 225), iar date

cu privire la recepționarea acesteia nu se atestă.

2

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 7 februarie 2018, în termen.

În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii

Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017 din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, instanța de judecată, după

examinarea cererii de revizuire, emite încheiere de respingere a cererii de revizuire

ca fiind inadmisibilă în cazul în care cererea de revizuire se depune contrar

prevederilor art. 451 CPC.

În conformitate cu art. 451 CPC al RM cererea de revizuire se depune în scris

de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

Din dispozițiile legale enunțate reiese că, legea admite revizuirea numai în

cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În speță, se contestă încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017

de respingere a cererii de revizuire declarată de Curjuc Vadim împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat

de Curjuc Vadim și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Orhei din 22 august 2014.

După cum rezultă din materialele cauzei drept temei de revizuire a deciziei

Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2015, de către Curjuc Vadim au fost invocate

prevederile art. 449 lit. e) CPC.

După cum rezultă din actele cauzei, Curjuc Vadim, cu referire la prevederile

art. 449 lit. e) CPC, a invocat că prin decizia Curții Supreme de Justiție din 4 iulie

2017 a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Vlah Alina în numele

inculpatului Curjuc Vadim, a fost casată total sentința Judecătoriei Orhei din 13 mai

2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2017,

în cauza penală în privința lui Curjuc Vadim și a fost dispusă achitarea acestuia de

sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (1) Cod penal, pe

motiv că, fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În conformitate cu art. 449 lit. e) CPC, revizuirea se declară în cazul în care s-

a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentința sau decizia instanței judecătorești care

au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere.

La elucidarea sensului corect al temeiului de la art. 449 lit. e) Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție indică faptul

că, în cazul în care s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentința sau decizia

instanței judecătorești care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau

3

deciziei a căror revizuire se cere, este important ca actul de dispoziție în cauză să

devină irevocabil și ca acest act să fi stat la baza emiterii hotărârii supuse revizuirii.

Nu este suficient ca aceste acte judecătorești care au fost anulate, să fie

prezente pur și simplu în dosar, ci să se regăsească în motivarea acestuia sau să fi

fost luat în considerare de instanța de judecată în temeiul art.123 CPC. Simplul fapt

că cineva a anexat o hotărâre judecătorească, fie ea și irevocabilă, nu înseamnă

neapărat că instanța a ținut cont de ea, atunci când a pronunțat o hotărâre

judecătorească irevocabilă.

În sensul descris supra, la invocarea temeiului prevăzut la art. 449 lit. e) CPC,

important pentru cauză este faptul ca actul judecătoresc care a fost anulat să se

regăsească în motivarea hotărârii a cărei revizuire se cere.

Astfel, cu referire la prevederile enunțate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție remarcă că cele invocate de

Curjuc Vadim, în susținerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art. 449 lit. e) CPC, or revizuentul invocând decizia Curții Supreme de

Justiție din 4 iulie 2017, a făcut referire la circumstanțe apărute ulterior emiterii

deciziei instanței de apel din 24 martie 2015.

În speță, din analiza deciziei Curții de Apel din 24 martie 2015 a cărei

revizuire se solicită, nu se regăsește temeiul invocat de către Curjuc Vadim, or, la

momentul emiterii deciziei date, instanța de apel nu putea real să facă referire la

sentința emisă de Judecătoria Orhei din 13 mai 2016 sau la decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2017, acestea fiind emise ulterior.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide însă că decizia Curții Supreme de Justiție din 4 iulie 2017, prin care

a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Vlah Alina în numele

inculpatului Curjuc Vadim, a fost casată total sentința Judecătoriei Orhei din 13 mai

2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2017,

în cauza penală în privința lui Curjuc Vadim și a fost dispusă achitarea acestuia de

sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (1) Cod penal, pe

motiv că, fapta nu întrunește elementele infracțiunii, nu poate constitui temei de

revizuire în sensul invocat, deoarece acest act de dispoziție nu a stat la baza emiterii

hotărârii supuse revizuirii și nu a putut fi luat în considerare de instanța de judecată

în temeiul art. 123 alin.(2) CPC.

Mai mul că, argumentul recurentului precum că, prin decizia Curții Supreme

de Justiție din 4 iulie 2017 a fost dezmințit faptul aplicării de către acesta a violenței

fizice față de elevul XXXXX, contravine conținutului actului judecătoresc

menționat, or instanța de recurs l-a achitat din motivul lipsei în acțiunile sale a

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 1661 Cod penal, deoarece

Curjuc Vadim, exercitând funcția de profesor nu deținea calitatea specială a

subiectului infracțiunii imputate, ceea ce la caz, nu poate exclude de drept tragerea

lui la răspundere disciplinară.

Aici, este de menționat și faptul că revizuirea este o cale de atac de retractare,

prin intermediul căreia se poate obține anularea unei hotărâri judecătorești

irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate de lege. Iar

retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului

4

stabilității raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri

strict determinate.

Instanța de recurs reține că însăși faptul dezacordului cu actul de dispoziție

contestat nu constituie un motiv suficient pentru revizuirea unei hotărâri.

La caz, se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea

împrejurări ar constitui o violare a art. 6 al Convenției Europene pentru Drepturile

și Libertățile Fundamentale ale Omului.

Prin urmare, justificat Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 19

decembrie 2017, cu referire la art. 453 CPC, examinând temeiurile de revizuire, a

conchis că cererea de revizuire depusă de către Curjuc Vadim nu se încadrează în

prevederile legale statuate la art. 449 CPC.

În acest context, instanța de recurs apreciază critic argumentele recurentului

invocate în recurs, deoarece sunt lipsite de suport legal și nu pot constitui temei de

admitere a recursului în sensul invocat, or acestea nu conțin temeiuri care ar indica

expres la ilegalitatea încheierii recurate, prin care s-a dispus la caz respingerea

cererii de revizuire ca inadmisibilă, mai mult că sunt similare celor invocate și în

cererea de revizuire.

Față de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de

către Curjuc Vadim și a menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 19

decembrie 2017.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Curjuc Vadim.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Curjuc Vadim împotriva

Instituției de Învățământ Școala Profesională a orașului Orhei cu privire la anularea

ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea plăților salariale pentru

absența forțată de la muncă și anularea înscrierii din carnetul de muncă.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

5