2ra-1920/19 — reprararea prejudiciului moral

2ra-1920/19 — reprararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1920/19

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Central) D. Băbălău

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) L. Pruteanu, Iu. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

02 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cucu Valeriu și

Cheltuitor Olesea împotriva Ministerului Justiției, Ministerului Finanțelor,

intervenient accesoriu procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei din 27 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Cheltuitor Olesea, s-au admis apelurile declarate de Cucu

Valeriu și Ministerul Justiției, s-a casat integral hotărârea din 04 aprilie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 24 ianuarie 2017 Cucu Valeriu și Cheltuitor Olesea au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor cu

privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii, reclamanții au indicat că la 03 decembrie 2014 de către

Inspectoratul de Poliție Botanica, mun. Chișinău, a fost pornită cauza penală

conform semnelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. d)

Cod penal.

Temei pentru pornirea urmăririi penale au servit materialele acumulate în

baza raportului ofițerului superior de investigație al Serviciului investigație a

fraudelor economice al Secției Investigații Infracțiuni a Inspectoratului de poliție

Botanica, Sergiu Tatian, cu privire la faptul că în perioada anilor 2013–2014,

persoane din cadrul Întreprinderii Individuale „Cucu Valeriu”, prezentînd

fraudulos documente de identificare vamală false pentru efectuarea devamării

mărfurilor la Serviciul Vamal, au introdus peste frontiera vamală a Republicii

Moldova din Ucraina mărfuri în asortiment în proporții deosebit de mari.

Fiind audiat în calitate de bănuit în cadrul cauzei penale, Cucu Valeriu vina

1

nu a recunoscut, declarînd organului de urmărire penală modalitatea de desfășurare

legală a importului mărfurilor de larg consum desfășurată de Întreprinderea

Individuală „Cucu Valeriu”.

La 10 decembrie 2014, de către judecătorul de instrucție din cadrul

Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău, a fost admis demersul procurorului și s-a

autorizat efectuarea percheziției la domiciliul Olesei Cheltuitor în vederea

depistării și ridicării documentelor false de trecere ilicită a mărfurilor peste

hotarele Republicii Moldova precum și obiecte sau documente care ar putea avea

importanță pentru cauza penală.

La 20 februarie 2015, în baza încheierii din 10 decembrie 2014, angajații

Inspectoratului de Poliție Botanica, mun.Chișinău, în cadrul acțiunilor procesuale

întreprinse de polițiști, față de Cheltuitor Olesea a fost aplicată tortura, manifestată

prin echimoze în regiunea cotului drept și genunchiului stîng și afecțiuni psiho-

emoționale.

Prin decizia din 18 martie 2015 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

recursul declarat de Cheltuitor Olesea, s-a casat încheierea din 10 decembrie 2014

a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău și s-a respins demersul procurorului în

Procuratura Botanica, mun. Chișinău privind autorizarea efectuării percheziției la

domiciliul Olesei Cheltuitor.

Au invocat reclamanții că percheziția desfășurată la 20 februarie 2015 de

către angajații Inspectoratului de Poliție Botanica, mun.Chișinău, a fost efectuată

cu vădite abuzuri.

Cucu Valeriu și Cheltuitor Olesea au specificct că la 15 februarie 2015, între

Cucu Valeriu și Calugari Vitalie a fost încheiat antecontractul în privința

comercializării camionului de model „Mercedes 412 D”, tranzacția urmând a fi

finisată pînă la 31 martie 2015.

Însă, în temeiul încheierii 20 februarie 2015 a Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău și procesului-verbal de ridicare, au fost sechestrate și transportate pe

teritoriul Inspectoratului de Poliție Botanica, mun.Chișinău, camionul de model

„Mercedes 412 D” și remorca de model „Hambauer”, încărcate cu mărfuri de larg

consum.

La 18 martie 2015, ofițerul de urmărire penală a Inspectoratului de Poliție

Botanica, mun.Chișinău, în temeiul ordonanței a recunoscut ca corpuri delicte doar

mărfurile din unitățile de transport dar nu și mijloacele de transport propriu-zise.

Au menționat că în pofida eforturilor întreprinse pentru a recupera mijloacele

de transport și a mărfurilor din acestea, demersurile înaintate au fost respinse.

Astfel în rezultatul acțiunilor abuzive ale Procuraturii Botanica,

mun.Chișinău, Valeriu Cucu a fost în imposibilitate de a încheia contractul de

vânzare-cumpărare la 31 martie 2015, iar în urma negocierilor cu Călugăr Vitalie,

a fost modificat termenul de încheiere a contractului până la 30 aprilie 2015.

Reieșind din faptul că nici până la 30 aprilie 2015 nu i-au fost eliberate

unitățile de transport, la 01 mai 2015 a fost constrîns de prevederile contractuale să

restituie suma de 6000 euro cu titlu de arvună dublă.

Prin încheierea din 29 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a fost

atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu, Procuratura Generală a

Republicii Moldova (f.d. 68).

2

Reclamanții au solicitat, inclusiv prin cererea de concretizare a cerințelor (f.d.

82-83 Vol. I) încasarea în beneficiul lui Valeriu Cucu prin intermediul Ministerului

Finanțelor a sumei de 3 000 euro cu titlu de prejudiciu material cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii, precum și

încasarea sumei de 50 000 lei pentru fiecare cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărîrea din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Cucu Valeriu și Cheltuitor

Olesea.

S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Finanțelor în beneficiul lui Cucu Valeriu suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral.

S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Finanțelor în beneficiul Olesei Cheltuitor suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-au admis apelurile

declarate de către Cucu Valeriu și Cheltuitor Olesea, reprezentați de avocatul

Dumitru Bejenar și apelul Ministerului Justiției.

S-a casat hotărârea din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

și s-a emis o hotărîre nouă prin care:

S-a admis parțial pretenția lui Cucu Valeriu și Cheltuitor Olesei cu privire la

repararea prejudiciului moral.

S-a încasat din bugetul de stat, gestionat de către Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Cucu

Valeriu suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest. hotărârea din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

s-a menținut.

Prin decizia din 13 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-au admis

recursurile declarate de Cheltuitor Olesea, Cucu Valeriu și Ministerul Justiției, s-a

casat decizia din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și s-a trimis cauza spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată (f.d. 241-250 Vol. I).

Prin decizia din 27 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Cheltuitor Olesea, s-au admis apelurile declarate de Cucu Valeriu și

Ministerul Justiției, s-a casat integral hotărârea din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Cucu Valeriu și

Cheltuitor Olesea.

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Cucu Valeriu suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins.

Pentru decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că instanța de fond corect a stabilit cuantumul prejudiciului moral în

mărime de 5000 lei, sumă care poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce

satisfacție lui Cucu Valeriu.

Totodată, cu referire la concluzia instanței de fond în partea admiterii

cerințelor înaintate de Cheltuitor Olesea, instanța de apel a menționat că din

3

materialele cauzei nu rezultă că aceasta ar fi avut statut de bănuită, că a fost pusă

sub învinuire și i-a fost intentat dosar penal sau contravențional.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că în privința Olesei Cheltuitor nu pot

fi aplicate prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, or, argumentele invocate de către

Cheltuitor Olesea în acest sens urmează a fi apreciate critic și prin urmare a stabilit

că prima instanță greșit a încasat în beneficiul Olesei Cheltuitor suma de 10 000 lei

cu titlu de prejudiciu moral.

De asemenea, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a respins

pretenția cu privire la repararea prejudiciului material or, Legea nr.1545-XIII din

25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nu prevede compensarea sau restituirea persoanei fizice a unor astfel

de cheltuieli.

La 17 iulie 2019, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă

integral.

Recurentul Ministerul Justiției, în motivarea recursului a invocat interpretarea

în mod eronat a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material.

A menționat recurentul că deși în privința lui Cucu Valeriu a fost emisă

ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, totuși în astfel de situații nu se poate

invoca că persoana a fost trasă la răspundere penală. Or, conform art. 50 din Codul

penal, se consideră răspundere penală condamnarea publică, în numele legii, a

faptelor infracționale și a persoanelor care le-au săvârșit, condamnare ce poate fi

precedată de măsurile de constrângere prevăzute de lege.

Mai mult ca atât, în privința lui Cucu Valeriu nu a fost emisă o sentință

definitivă de condamnare, astfel soluția instanței de apel este una neîntemeiată și

eronată, în condițiile în care la caz, nu sunt întrunite prevederile art. 3 alin. (1) din

Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Respectiv, recurentul a specificat că nu orice acțiune a organelor de drept și

judecătorești atrage răspunderea Statului. Astfel instanța de apel în mod

nejustificat, exagerat și neîntemeiat a dispus încasarea în beneficiul lui Cucu

Valeriu a sumei de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

La 29 august 2019, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului

declarat de Ministerul Justiției.

Astfel la 05 septembrie 2019 Cheltuitor Olesea a recepționat copia recursului,

iar la 06 septembrie 2019, recursul a fost recepționat de Procuratura Generală, fapt

confirmat prin avizele de recepție (f.d. 45-46 Vol. II).

La 12 septembrie 2019 plicul expediat în adresa lui Cucu Valeriu a fost

restituit în adresa oficiului poștal cu mențiunea ”nereclamat” (f.d. 47 Vol. II).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 27 martie

4

2019, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 17 iulie 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

5

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct.230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct.45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiției,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

6