2r-303/18 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmarire penala

2r-303/18 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmarire penala (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2r-303/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani) (jud. D. Dulghieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, I. Secrieru, V. Cotorobai)

DECIZIE

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței , judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Valerii

Petcu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală,

împotriva încheierii din 01 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 29 mai 2017 Valerii Petcu a depus cerere chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova solicitând repararea prejudiciului moral

în mărime de 100000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 29 decembrie 2013, de către

Organul de Urmărire Penală al Inspectoratului de Poliție Botanica a fost inițiată

urmărirea penala în cauza nr. 2014420042 conform semnelor infracțiunii prevăzute

la art. 320 alin. (1) Cod penal. În cadrul urmăririi penale s-a stabilit ca la 23 iunie

2011 de către creditorul Vasile Bobeico a fost prezentat spre executare documentul

executoriu nr. 2-573/11 din 16 aprilie 2011 emis de Judecătoria Botanica. Executorul

judecătoresc a intentat procedura de executare prin încheierea nr. 060-/582/11 din

23 iunie 2011. Încercările de conciliere, acțiunile întreprinse de executorul

judecătoresc întru executarea silită s-au finalizat prin întocmirea unui proces-verbal

în privința debitorilor Valerii Petcu și soția acestuia. Debitorul intenționat a ignorat

executarea documentului executoriu, cu toate că executorul judecătoresc l-a somat.

Ca urmare a somației de executare nr.060- 241r/13 din 12 martie 2013, deplasându-

se la fața locului la 22 martie 2013, executorul judecătoresc a constatat repetat

refuzul lui Valerii Petcu de a executa documentul executoriu. În acest sens de către

executorul judecătoresc a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție pe

faptul comiterii contravenției prevăzute la art. 318 alin. (1) Cod contravențional. Prin

hotărârea din 19 septembrie 2013 a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău, menținută

prin decizia din 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel Chișinău, Valerii Petcu a fost

recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute la art.318 alin. (1) Cod

1

contravențional, aplicându-i sancțiune sub formă de amendă în mărime de 100

unități convenționale.

De asemenea, a indicat reclamantul că prin hotărârea nr. 5r-126/13 din 01 iulie

2013 a Judecătoriei Botanica, menținută prin decizia din 30 iulie 2013 a Curții de

Apel Chișinău, i-a fost aplicată amendă în mărime de 60 unități convenționale pentru

comiterea contravenției prevăzute de art. 104 Cod contravențional. În ambele cazuri,

amenzile au fost achitate integral.

A menționat reclamantul că de către Procuratura Botanica, mun. Chișinău, la

31 ianuarie 2014, a fost dispusă încetarea procesului penal intentat în privința sa, a

fost dispusă scoaterea de sub urmărire penala cu clasarea în temeiul art. 275 pct.1

Cod de procedură penală a procesului penal pe faptele sesizate. În temeiul art. 313

Cod de procedură penală a fost contestată ordonanța de către Vasile Bobeico și

separat de către executorul judecătoresc R. Ciobanu și prin încheierea din 24 martie

2014 au fost admise ambele plângeri înaintate, a fost declarata nulă ordonanța de

încetare a urmăririi penale și cauza penala a fost remisă Procuraturii Botanica,

mun.Chișinău, pentru efectuarea investigațiilor suplimentare. La 24 aprilie 2014

Procuratura Botanica a dispus repetat scoaterea de sub urmărire penala, cu clasarea

cauzei penale. Prin încheierea din 11 septembrie 2014 a Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău a fost admisa plângerea depusă de Vasile Bobeico împotriva acțiunilor

Procuraturii Botanica, mun. Chișinău și a fost declarată nulă ordonanța procuraturii

din 24 aprilie 2014 privind scoaterea de sub urmărire penala a bănuitului Valerii

Petcu și s-a dispus clasarea cauzei penale nr. 2014420042, precum și ordonanța

procurorului ierarhic superior privind respingerea plângerii prealabile a

solicitantului, cu remiterea materialelor cauzei în adresa Procuraturii Botanica, mun.

Chișinău pentru reluarea urmăririi penale și lichidarea încălcărilor stabilite.

Contestând cu recurs încheierea respectivă, Curtea de Apel Chișinău a respins

recursul ca fiind nefondat, cu menținerea încheierii din 11 septembrie 2014 a

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău.

A precizat reclamantul că prin ordonanța din 29 mai 2015 a Procuraturii

Botanica, mun. Chișinău a fost dispusă a treia oară scoaterea de sub urmărirea penală

și clasarea cauzei penale nr. 2014420042. Prin încheierea din 30 iunie 2016 a

Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău, menținută prin decizia din 25 iulie 2016 a

Curții de Apel Chișinău, au fost declarate nule ordonanța de scoatere de sub urmărire

penală din 18 aprilie 2016 și ordonanța procurorului ierarhic superior privind

respingerea plângerii lui Vasile Bobeico, cu obligarea Procuraturii Botanica, mun.

Chișinău să lichideze încălcările admise în privința lui Vasile Bobeico, cu

restabilirea ultimului în drepturi. Prin ordonanța din 24 august 2016 a Procuraturii

sect. Botanica, mun.Chișinău a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a lui

Valerii Petcu, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii cu clasarea

procesului penal. Prin încheierea din 30 noiembrie 2016 a Judecătoriei Botanica,

mun.Chișinău, menținută prin decizia din 18 ianuarie 2017 a Curții de Apel

Chișinău, a fost admisă plângerea lui Vasile Bobeico și a fost declarată nulă

ordonanța din 24 august 2016 a Procuraturii sect. Botanica, mun.Chișinău privind

scoaterea de sub urmărire penală a lui Valerii Petcu, cu remiterea materialelor în

adresa procuraturii pentru reluarea urmăririi penale și lichidarea încălcărilor. Prin

ordonanța din 10 februarie 2017 a procurorului adjunct al Procurorului-șef al

2

Procuraturii municipiului Chișinău, șef al Oficiului Botanica, s-a dispus reluarea

urmăririi penale în cauza penală nr. 2014420042. Prin ordonanța din 25 aprilie 2017

a procurorului în Procuratura municipiului Chișinău, Oficiul Botanica, s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a lui Valerii Petcu, deoarece fapta nu întrunește

elementele infracțiunii cu clasarea procesului penal.

A specificat reclamantul că prin decizia din 20 iulie 2016 a Curții Supreme de

Justiție au fost recunoscute ilegale acțiunile organelor de urmărire penală și încasată

în beneficiul său o despăgubire morală.

Prin hotărârea din 26 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Valerii Petcu

și s-a încasat de la bugetul de stat în beneficiul lui Valerii Petcu prejudiciul moral în

mărime de 5000 de lei; în rest pretențiile s-au respins.

La 02 noiembrie 2017 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus cerere

de apel împotriva hotărârii din 26 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani).

Prin încheierea din 01 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind repunerea în termenul

de declarare a apelului; s-a restituit cererea de apel depusă de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova ca fiind depusă în afara termenului legal; s-a remis Ministerului

Justiției al Republicii Moldova cererea de apel cu toate documentele anexate.

La 27 februarie 2018 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva încheierii din 01 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău solicitând

casarea acesteia, cu emiterea unei noi încheieri prin care cererea de apel depusă de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova să fie admisă spre examinare de Curtea

de Apel Chișinău, cu restituirea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului s-a invocat că prin scrisoarea nr. 10/13207 din 27

noiembrie 2017, semnată de șeful Secției managementul documentelor se adeverește

faptul că până la data de 02 noiembrie 2017 în adresa Ministerului Justiției al

Republicii Moldova nu a parvenit hotărârea (dispozitivul) în cauza civilă la acțiunea

inițiată de către Valerii Petcu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova

cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Menționează că, anterior, reprezentantul Ministerului Justiției a semnat recipisa

prin care confirmă primirea la 01 noiembrie 2017 a dispozitivului hotărârii

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) nr.2-3076/17 din 26 septembrie 2017.

Totodată, prin scrisoarea nr. 10/12063 din 30 octombrie 2017, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova a solicitat Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani), eliberarea

și/sau remiterea în adresa Ministerului Justiției a copiei dispozitivului sau a hotărîrii

integral redactate pentru a lua cunoștință și eventual de a o contesta în instanța

ierarhic superioară.

Precizează că încheierea de restituire nu a fost publicată pe pagina oficială a

Curții de Apel Chișinău pentru a invoca aducerea la cunoștință a acesteia. La prima

ședință de judecată din 01 februarie 2018 reprezentantul Ministerului Justiției a

solicitat să fie repus în termen, aducând probele necesare, iar instanța de apel a

refuzat repunerea în termen.

3

Consideră că concluziile unei instanțe judecătorești urmează a fi certe și nu

bazate pe presupuneri, cu atât mai mult că sunt înaintate pretenții de încasare a

prejudiciului de la bugetul de stat.

Opinează că poate fi examinată și cererea de repunere în conformitate cu art.

116 alin. (1) Cod de procedură civilă. Or, Ministerul Justiției al Republicii Moldova

a respectat prevederile art. 116 alin.(4) Cod de procedură civilă, conform cărora

repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat

dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în

care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea

termenului de procedură.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Instanța de apel a adoptat încheierea contestată la 01 februarie 2018, iar

Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs la 27 februarie 2018.

Materialele cauzei atestă că încheierea contestată a fost expediată părților la

data de 16 februarie 2018, conform scrisorii de însoțire (f.d.211), însă lipsesc date

despre recepționarea acesteia de către recurent. Astfel, recursul se consideră a fi

declarat în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate în recurs și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova neîntemeiat

și pasibil de fi respins, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Din materialele cauzei rezultă că la 02 noiembrie 2017 Ministerul Justiției al

Republicii Moldova a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 26 septembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) (f.d.192).

La 01 februarie 2018, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, prin

intermediul reprezentantului Constantin Cachița, a depus cerere privind repunerea

în termen a cererii de apel, invocând că dispozitivul hotărârii din 26 septembrie 2017

a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani), contestate cu apel, l-a recepționat la 02

noiembrie 2017 (f.d.202).

În conformitate cu art. 369 alin.(1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

Prin încheierea din 01 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art.

369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, s-a respins cererea Ministerului Justiției

al Republicii Moldova privind repunerea în termenul de declarare a apelului; s-a

restituit cererea de apel depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca fiind

4

depusă în afara termenului legal; s-a remis Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cererea de apel cu toate documentele anexate (f.d.206-210).

Colegiul apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind

respingerea cererii de repunere în termen și restituirea cererii de apel ca fiind depusă

în afara termenului legal, în următoarele circumstanțe.

Colegiul relevă că hotărârea contestată cu apel a fost adoptată la 26 septembrie

2017 de către Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani).

Art. 110 Cod de procedură civilă statuează că termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Din dispoziția art. 113 alin.(1) Cod de procedură civilă rezultă că dreptul de a

efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege

ori stabilit de instanța judecătorească (judecător).

În conformitate cu art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

Conform alineatului 3 al aceluiași articol, repunerea în termen de apel se face

de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În contextul prevederilor art. 116 alin.(1), (3) Cod de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

Colegiul notează că dispozitivul hotărârii din 26 septembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) a fost pronunțat în lipsa reprezentantului Ministerului

Justiției al Republicii Moldova (f.d.180-182).

Concomitent Colegiul reține că materialele cauzei atestă că reprezentantul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova-Andrian Fetescu a fost prezent în

ședința de judecată precedentă la judecarea pricinii în prima instanță din 12

septembrie 2017, în cadrul căreia s-a stabilit următoarea ședință de judecată pentru

data de 26 septembrie 2017 ora 10:30 (f.d.177-178), despre ce a fost înștiințat contra

semnătură (f.d.179).

În contextul dat, Colegiul menționează că argumentele recurentului precum că

dispozitivul hotărârii primei instanțe reprezentantul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova l-a recepționat la 01 noiembrie 2017 precum că și confirmarea

nr. 10/13207 din 27 noiembrie 2017 semnată de Șeful secției managementul

documentelor atestă că dispozitivul hotărârii contestate până la data de 02 noiembrie

2017 nu a parvenit la Ministerul Justiției Republicii Moldova, nicidecum nu justifică

omiterea termenului și respectiv nu pot servi ca temei de admitere a cererii de

repunere în termenul de declarare a apelului împotriva hotărârii din 26 septembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani).

Chiar și în condițiile în care partea pârâtă nu a primit prin intermediul poștei

sau alte surse de comunicare dispozitivul hotărârii, cu toate că materialele cauzei

5

atestă expedierea acestuia la 26 septembrie 2017 (f.d.185), nu se exclude dreptul

participanților la proces de a recepționa personal hotărârea judecătorească în cadrul

instanței.

În temeiul art. 236 alin. (4) Cod de procedură civilă, participanții care nu au

fost prezenți la pronunțarea dispozitivului hotărârii primesc copia hotărârii în decurs

de 5 zile.

Astfel, partea pârâtă nici la expirarea acestor 5 zile nu s-a interesat despre soarta

dosarului.

De altfel, în cererea depusă la 30 octombrie 2017 de către reprezentantul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova pe numele Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) (f.d.186), se identifică textul „în legătură cu neparticiparea

reprezentantului Ministerului Justiției la ședința de judecată din 26 septembrie 2017

[…] solicităm: eliberarea și/sau remiterea […] copia dispozitivului hotărârii

judecătorești sau a hotărârii integral redactate […]”, ceea ce denotă suplimentar că

partea pârâtă a cunoscut despre faptul că la 26 septembrie 2017 hotărârea deja a fost

adoptată.

Legislația în vigoare stabilește expres termenul de declarare a apelului, iar

pârâtul, prin intermediul reprezentatului, a cunoscut despre data și ora ședinței de

judecată din 26 septembrie 2017 ora 10:30, care este și data pronunțării

dispozitivului hotărârii.

De altfel, art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, citat supra, stabilește expres

termenul de declarare a apelului de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii.

Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu a dat dovadă de diligență și bună

credință în realizarea drepturilor procedurale, ca ulterior să invoce încălcarea

acestora, în condițiile când personal nu și-a realizat drepturile procedurale, ignorând

prevederile art. 56 alin.(3) și art. 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, care obligă

părțile de a se folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Invocarea de către recurentul a prevederilor art. 116 alin. (4) Cod de procedură

civilă, care ar permite repunerea în termen doar în cazul în care partea și-a exercitat

dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în

care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea

termenului de procedură, de asemenea, nu motivează omiterea termenului de

contestare. Or, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, prin intermediul

reprezentantului, a fost înștiințat contra semnătură despre data și ora ședinței de

judecată din 26 septembrie 2017 ora 10:30, când a fost pronunțat dispozitivul

hotărârii, pe când cererea de apel a fost depusă la 02 noiembrie 2017 (f.d.192).

Colegiul apreciază că fiind neîntemeiată afirmația recurentului referitor la

caracterul incert și bazat pe presupuneri a încheierii instanței de apel, care totodată

a accentuat că ar ține de pretențiile de încasare de la bugetul de stat, deoarece

încheierea contestată este adoptată conform prevederilor legale raportate la

circumstanțele cauzei. Or, obligația de a se conforma prevederilor legale nu este

caracteristică doar persoanelor private, dar și autorităților de stat.

În consecință, Colegiul reiterează că omiterea termenului de contestare a

hotărîrii primei instanțe nu este decât o eludare a părții pârâte de a beneficia de

drepturile procedurale garantate atât de legislația națională, cât și cea internațională.

6

Colegiul relevă că soluția adoptată de instanța de apel prin încheierea recurată

privind respingerea cererii de repunere în termen și restituirea cererii de apel ca fiind

depusă în afara termenului legal, este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui

proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, având în vedere și

obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință și în

termen.

Or, instanța de apel a pornit de la mizele apelului în prezenta cauză și exigențele

procesului echitabil, care obligă respectarea principiul egalității armelor în proces.

De altfel, conform jurisprudenței CtEDO (Ghirea c.Moldovei, cererea nr.

15778/05, hotărârea definitivă din 26 septembrie 2012), principiul egalității armelor

este unul din elementele noțiunii mult mai largi a procesului echitabil, care prevede

că fiecare parte trebuie să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a prezenta cauza

sa în condiții care să nu-i plaseze într-o situație net dezavantajoasă în raport cu partea

adversă. Curtea notează că aplicarea regulilor privind termenele de procedură este

susceptibilă de a încălca principiul egalității armelor, în măsura în care fiecare dintre

părți nu se vor bucura de aceleași mijloace pentru a prezenta argumentele sale

(Varnima Corporation International S.A. c. Greciei, nr. 48906/06, § 27, 28 mai 2009;

Ben Naceur c. Franței, nr. 63879/00, § 32, 3 octombrie 2006; Wynen c. Belgiei, nr.

32576/96, § 32, CEDO 2002-VIII).

Colegiul precizează că în circumstanțele expuse se impune concluzia că însuși

recurentul nu a respectat drepturile sale procedurale și s-a eschivat de la îndeplinirea

actelor de procedură în măsura stabilită de normele de drept procedural, ca ulterior

să invoce încălcarea drepturilor. În consecință, argumentele recurentului nu pot fi

acceptate de către instanța de recurs în vederea casării actului judecătoresc contestat,

în condițiile când instanța de apel s-a conformat prevederilor legale la restituirea

cererii de apel. De altfel, părțile urmează să-și valorifice drepturile garantate de lege

în termenul stabilit, aspect specific și speței.

În conformitate cu art. 27 alin.(1) Cod de procedură civilă disponibilitatea în

drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților,

de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus

judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea

și mijloacele procedurale de apărare.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea

contestată este întemeiată și conformă prevederilor legale, iar argumentele invocate

de către recurent nu sunt justificate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul

declarat, cu menținerea încheierii instanței de apel din 01 februarie 2018.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Se menține încheierea din 01 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Valerii Petcu

7

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței ,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

8