2ra-1657/19 — dispunerea inapoierii copilului minor

Dosarul nr. 2ra-1657/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud: M.Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

02 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Viotto Fabio, reprezentat de

avocatul Corina Digore,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Viotto Fabio

împotriva Alexandrei Mateișin, intervenient accesoriu Ministerul Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale cu privire la dispunerea înapoierii copilului minor și obligarea

predării pașaportului și a actelor de identitate ale copilului minor,

împotriva deciziei din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 25 aprilie 2018 Viotto Fabio și avocatul Eduard Digore au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Alexandrei Mateișin, intervenient accesoriu Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale solicitând dispunerea înapoierii copilului minor

xxxxx la reședința din Italia, localitatea Motta di Livenza, str. Corte del Convento,

11/4, tatălui Viotto Fabio, cu fixarea termenului de executare a obligației de înapoiere

a minorului, obligarea predării pașaportului și a actelor de identitate ale copilului minor

xxxxx tatălui Viotto Fabio.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a indicat că dint-o relație de

concubinaj cu pârâta , la xxxxxx s-a născut copilul Viotto xxxxx. Copilul locuia cu

ambii părinții la domiciliul comun în Italia. În temeiul hotărârii din 07 noiembrie 2017

a Tribunalului Treviso a fost decăzută Alexandra Mateișin din drepturile părintești, iar

reclamantului i-a fost transmis în custodie exclusivă copilul xxxxx, cu domiciliul în

Italia, localitatea Motta di Livenza, str. xxxxxx.

Reclamantul a mai menționat că pârâta la 26 septembrie 2017, împreună cu tatăl

său Veaceslav Mateișin, ambii cetățeni ai Republicii Moldova, au sustras copilul minor

de la grădiniță și au plecat într-o direcție necunoscută. Pârâta a fost contactată de

nenumărate ori, dar telefonul a fost deconectat. Ulterior, la 07 octombrie 2017

reclamantul a aflat că copilul minor se află în Republica Moldova, iar despre starea

copilului minor nu cunoaște nimic. La 27 octombrie 2017 Ministerul Justiției al Italiei

a înaintat un demers Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale cu privire la

repatrierea copilului minor în conformitate cu art. 12 din Convecția de la Haga din 25

octombrie 1980.

1

Partea reclamantă a relatat că la 18 decembrie 2017 la sediul cabinetului

avocatului s-a prezentat Alexandra Mteișin, tată său și avocatul Dorin Reșetilov pentru

soluționarea amiabilă a litigiului iscat, însă nu s-a soldat cu succes.

Viotto Fabio a considerat că deplasarea și reținerea copilului minor în Republica

Moldove este ilicită și contravine prevederilor Convenției de la Haga din 1890.

Prin hotărârea din 06 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana s-

a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Viotto Fabio

împotriva Alexandrei Mateișin, intervenient accesoriu Ministerul Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale cu privire la dispunerea înapoierii copilului minor și obligarea

predării pașaportului și a actelor de identitate ale copilului minor.

Prin decizia din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Viotto Fabio, reprezentat de avocatul Corina Digore, și a fost menținută

hotărârea din 06 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

În concluzia soluției reținute, instanța de apel a menționat că prima instanță corect

a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Viotto Fabio

împotriva Alexandrei Mateișin, intervenient accesoriu Ministerul Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale cu privire la dispunerea înapoierii copilului minor și obligarea

predării pașaportului și a actelor de identitate ale copilului minor, deoarece din

înscrisurile anexate la materialele cauzei se probează că acțiunea dată are ca scop

principal repunerea în drepturi a unuia din părinții copilului și, doar ca scop secundar,

asigurarea respectării interesului superior al copilului, situație inadmisibilă, care

contravine atât normelor internaționale, cât și celor interne. Astfel, deși se pretinde

sustragerea/răpirea copilului minor de către mama sa - Alexandra Mateișin, nicio probă

nu s-a prezentat în confirmarea acestei supoziții ale lui Viotto Fabio. În acest context,

instanța de apel a subliniat despre respectarea, la caz, a art. 1 alin. (2) din Legea nr.

269 din 09 noiembrie 1994 cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova, care

prevede că minorii au dreptul de a ieși și de a intra în Republica Moldova numai însoțiți

de unul de reprezentanții lor legali sau de un însoțitor, desemnat prin declarație de către

reprezentantul legal a cărui semnătură se legalizează notarial. Deci, deplasarea

copilului minor a derulat în concordanță cu rigorile legale, fiind însoțit de mama sa în

calitate de reprezentant legal, prin punctele autorizate de trecere, drept dovadă servind

și informația furnizată de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Drept

urmare, prima instanță corect a subliniat că nu poate fi neglijat dreptul de vizitare

conferit mamei Alexandrei Mateișin în sensul Convenției de la Haga, conduită ce

apriori nu poate fi încadrată sub aspectul deplasării sau neînapoierii ilicite ce vizează

dreptul privind încredințarea, prin punctele de trecere a controalelor de autoritățile

oficiale ale Republicii Moldova și în temeiul pașaportului, a copilului minor.

De asemenea, instanța de apel a relatat că la materialele cauzei nu au fost

prezentate probe, ce ar confirma că ar fi în interesul superior al copilului minor

deplasarea acestuia la locul anterior de trai, ci din contra s-ar crea eventuala situație de

despărțire a copilului minor de mama sa Alexandra Mateișin. La caz, se constată lipsa

temeiurilor, necesității și oportunității înapoierii copilului la locul său habitual anterior,

o asemenea soluție fiind contrară interesului major și suprem al copilului minor, care

la data examinării cauzei era integrat în noua societate și noul său mediu habitual.

2

Finalmente, instanța de apel a conchis că prima instanță temeinic și legal a respins

acțiunea depusă de Viotto Fabio, ca neîntemeiat, deoarece nu s-a invocat niciun

argument care ar răsturna concluzia primei instanțe.

La 16 iulie 2019 Viotto Fabio, reprezentat de avocatul Corina Digore au declarat

recurs împotriva deciziei din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău solicitând

admiterea cererii de recurs, casarea hotărârilor judecătorești cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că decizia contestată este neîntemeiată și

pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel la examinarea cauzei nu a aplicat legea

care trebuia a fi aplicată, a interpretat eronat normele de drept material.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 18 aprilie 2019 și a fost expediată în

adresa participanților la proces la 18 mai 2019 conform scrisorii de însoțire (f.d. 58,

vol. II), iar Viotto Fabio, reprezentat de avocatul Corina Digore, a declarat recurs la 16

iulie 2019. Astfel, recursul declarat de Viotto Fabio, reprezentat de avocatul Corina

Digore este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Viotto Fabio, reprezentat de avocatul

Corina Digore, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Viotto Fabio, reprezentat de

avocatul Corina Digore, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

3

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Viotto Fabio, reprezentat de avocatul Corina

Digore.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Viotto Fabio, reprezentat de

avocatul Corina Digore, împotriva deciziei din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

4