3ra-1070/19 — contestarea actului administrativ

3ra-1070/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1070/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (A. Arhip)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

ÎNCHEIERE

25 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Sveatoslav Moldovan

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Serviciul Tehnologii

Informaționale al Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Vasile Ursu împotriva Serviciului Tehnologii Informaționale al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 05 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Serviciul Tehnologii Informaționale al Ministerului Afacerilor

Interne și a fost menținută hotărârea din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La data de 30 octombrie 2015 Vasile Ursu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Tehnologii Informaționale al Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 31 august 2014 a înaintat

în adresa pârâtului cerere privind eliberarea cazierului judiciar, fiind achitată

corespunzător plata pentru serviciul solicitat, însă i s-a refuzat în eliberarea înscrisului

fără a-i fi aduse la cunoștință motivele refuzului.

Ulterior, au fost depuse mai multe cereri privind eliberarea cazierului judiciar și

doar la data de 27 mai 2015 i-a fost eliberat înscrisul solicitat, în care a s-a indicat că

persoana este înscrisă în Registrul informației criminalistice și criminologice al

Republicii Moldova.

După înaintarea mai multor solicitări, la data de 12 august 2015 i-a fost comunicat

că Ursu Vasile a fost arestat pe teritoriul Italiei la data de 18 martie 1999 pentru

1

proxenetism, indicîndu-se că până la obținerea informației privind soluționarea

definitivă a cazului, persoana se consideră ca aflată sub urmărire penală.

Nefiind de acord cu acțiunile pârâtului, a înaintat în adresa acestuia cerere

prealabilă. Prin răspunsul recepționat la data de 01 octombrie 2015, Ursu Vasile a fost

informat că în vederea obținerii informației privind hotărârea definitivă pe faptul

arestării în anul 1999 în Italia a fost expediată o interpelare Ministerului Justiției al RM.

A solicitat reclamantul recunoașterea ca ilegale acțiunile Serviciului Tehnologii

Informaționale al MAI cu privire la refuzul de a elibera lui Vasile Ursu cazierul judiciar

cu obligația de a elibera astfel de certificat conform prevederilor pct. 31 al Ordinului nr.

108 din 10 aprilie 2015.

Prin cererea de concretizare a acțiunii depusă pe parcursul examinării cauzei în

fond reclamantul a solicitat declararea ca ilegale acțiunile cu privire la prelucrarea

datelor cu caracter personal în Registrul informației criminalistice și criminologice al

RM.

Ulterior, reclamantul a depus cerere de concretizare a acțiunii prin care a menționat

că la data de 18 septembrie 2017 i-a fost eliberat cazier judiciar în care este inclusă

mențiunea că beneficiarul nu este înscris în Registrul informației criminalistice și

criminologice al Republicii Moldova.

A considerat reclamantul că, pârâtul a recunoscut temeinicia acțiunii, motiv pentru

care a solicitat suplimentar încasarea din contul pârâtului a sumei de 2961,13 lei cu

titlu de cheltuieli pentru solicitarea certificatelor de cazier judiciar în regim de urgență și

a sumei de 4500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru acțiunea

depusă de Vasile Ursu a fost admisă parțial, a fost obligat Serviciul Tehnologiilor

Informaționale al MAI să radieze informația despre Vasile Ursu conținută în Registrul

informației criminalistice și criminologice al Republicii Moldova, a fost încasat de la

Serviciul Tehnologiilor Informaționale al MAI în beneficiul lui Vasile Ursu suma de

4000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și suma de 2961 de lei în vederea

reparării prejudiciului moral. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La data de 22 februarie 2018 Serviciul Tehnologiilor Informaționale al MAI a

declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 05 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Serviciul Tehnologiilor Informaționale al MAI și a fost menținută hotărârea

primei instanțe.

În susținerea soluției sale instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 14 alin. (1),

15 alin. (1), 16 alin. (1), 25 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ, art. 2,

24 din Legea cu privire la sistemul informațional integral automatizat de evidență a

infracțiunilor, a cauzelor penale și a persoanelor care au săvârșit acțiuni nr. 216-XV din

29 mai 2003, art. 8 din Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din

08 iulie 2011, pct. 3 lit. a) din Instrucțiunea privind ordinea de eliberare a cazierelor

judiciare, cazierelor contravenționale și a altor certificate de către Serviciul

Tehnologiilor Informaționale din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată

2

prin Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 353 din 18 noiembrie 2016, art. 20, 26

alin. (21) din Legea cu privire la Sistemul informațional integral automatizat de evidență

a infracțiunilor, a cauzelor penale și a persoanelor care au săvârșit infracțiuni nr. 216-

XV din 29 mai 2003, art. 14 alin. (1) și (2), 1398 alin. (1) Codul civil în vigoare până la

01 martie 2019, art. 82, 94 alin. (1), 96 alin. (11) CPC și a concluzionat că este legală și

întemeiată concluzia primei instanțe privind respingerea pretenției reclamantului cu

privire la declararea ca ilegală a acțiunilor de prelucrare a datelor înscrise în Registrul

informației criminalistice și criminologice al Republicii Moldova. La fel, a conchis

instanța de apel ca este întemeiată soluția primei instanțe de admitere a pretenției

reclamantului cu privire la radierea datelor cu referire la Vasile Ursu conținute la

moment în Registrul informației criminalistice și criminologice al RM, deoarece aceasta

nu corespunde realității, fapt recunoscut de pârât în cadrul examinării cauzei și eliberării

certificatului de cazier judiciar cu mențiunea că reclamantul nu este înscris în Registrul

informației criminalistice și criminologice al RM.

Totodată, instanța de apel a considerat că just prima instanță a admis pretențiile

reclamantului de reparare a prejudiciului material și anume a sumei de 2961,13 lei, cu

titlu de cheltuieli efectuate de reclamant la solicitarea eliberării cazierului judiciar și a

sumei de 4000 de lei, reținută de prima instanță ca fiind una rezonabilă întru

compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

La data de 17 iunie 2019 Serviciul Tehnologii Informaționale al Ministerului

Afacerilor Interne a depus cerere de recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărârea primei instanțe și

decizia instanței de apel, deoarece instanțele judecătorești au aplicat greșit normele de

drept procedural, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, deoarece reclamantul

nu a înaintat față de pârât o cerere prealabilă prin care să solicite radierea informației

despre Vasile Ursu conținută în Registrul informației criminalistice și criminologice al

RM. Abia pe parcursul examinării pricinii civile în fond, reclamantul a concretizat

cerințele. Aceasta se poate deduce din cerințele invocate în cererea prealabilă și cererea

de chemare în judecată prin care a solicitat recunoașterea ca ilegale a acțiunilor cu

privire la refuzul de a elibera lui Vasile Ursu cazier judiciar și obligarea de a elibera

cazier judiciar conform prevederilor pct. 31 din Ordinul nr. 108 din 10 aprilie 2015. A

precizat că acest litigiu a izvorât dintr-un pretins refuz în eliberarea cazierului judiciar,

deși în realitate a fost eliberat la 18 septembrie 2017 lui Vasile Ursu. Astfel, a invocat că

reclamantul în temeiul art. 60 din CPC poate să-și modifice temeiul sau obiectul acțiunii

însă având în vedere particularitățile procedurii contenciosului administrativ, este

evident că reclamantul nu putea să înainteze noi pretenții față de Serviciul Tehnologii

Informaționale, de vreme ce nu a înaintat o cerere prealabilă în acest sens.

A indicat că, atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au ținut cont de faptul că

Legea nr. 216 din 29 mai 2003 nu conține prevederi în baza cărora s-ar putea dispune

radierea unor informații incluse în Registrul informației criminalistice și criminologice

al RM, de asemenea, nu au ținut cont instanțele de judecată nici de prevederile

3

Concepției Sistemului informațional automatizat „Registrul informației criminalistice și

criminologice”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 633 din 06 iunie 2007, precum și

de Regulamentul privind organizarea și funcționarea sistemului informațional

automatizat „Registrul informației criminalistice și criminologice”, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 328 din 24 mai 2012.

A invocat că prin definiție datele din Registrul informației criminalistice și

criminologice nu sunt radiate, ele rămân și sunt considerate informații cu caracter

criminogen. Totodată, în baza art. 26 alin. (21) din Legea nr. 216 din 29 mai 2003

Serviciul Tehnologii Informaționale al MAI poate să actualizeze datele, dar nu să le

radieze, însă atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au înțeles acest amănunt

juridic nelipsit de relevanță.

La fel, a invocat că instanțele de judecată greșit au admis și pretenția cu privire la

repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

După cum rezultă din speță litigiul a fost inițiat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului

cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie

2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

4

Curtea de Apel Chișinău a emis decizia contestată la 05 martie 2019 și a fost

expediată părților la data de 08 mai 2019. Date care ar confirma recepționarea acesteia

de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, cererea de recurs depusă la data de 17 iunie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4) al

Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de Serviciul Tehnologii Informaționale al Ministerului

Afacerilor Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

5

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432.

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului consideră că recursul depus de Serviciul

Tehnologii Informaționale al Ministerului Afacerilor Interne nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ și art.

433 lit. a) al Cod de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

6

d i s p u n e:

Recursul depus de Serviciul Tehnologii Informaționale al Ministerului Afacerilor

Interne se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Sveatoslav Moldovan

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

7