2ra-1565/19 — încasarea datoriei

Dosarul nr.2ra-1565/19

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud. : E. Badan-Melnic )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : B. Bîrca, S. Iorgov, O. Cojocaru)

Î N C H E I E R E

25 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Munteanu Lilia,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Guțuleac Margarita

împotriva lui Munteanu Lilia privind încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și

transmiterea bunurilor gajate,

împotriva deciziei din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Guțuleac Margarita, casată parțial hotărârea din 18 aprilie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emisă o hotărâre nouă de admitere a

acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 18 decembrie 2015, Guțuleac Margarita s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Munteanu Lilia concretizată ulterior a solicitat încasarea a sumei

de 111 500 de euro cu titlu de datorie, 82 946, 84 euro cu titlu de dobândă de

întârziere și transmiterea silită a bunurilor gajate terenurile agricole amplasate în

r-nul Ialoveni satul Sociteni, pentru vânzarea forțată a acestora în contul stingerii

datoriei și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a relatat că în baza contractului de

împrumut nr. 9206 din 4 noiembrie 2009 a acordat lui Munteanu Lilia un

împrumut în mărime de 385 000 euro, cu termenul de rambursare până la 15 mai

2011.

La 10 decembrie 2010, părțile au încheiat un Acord suplimentar la Contractul

de împrumut nr. 9206 din 4 noiembrie 2009, prin care au stabilit că, restul sumei

de 111 500 euro, urmează a fi achitată până la 10 mai 2011.

În vederea garantării rambursării sumei împrumutate, au fost gajate conform

contractului de ipotecă nr. 9207 din 4 noiembrie 2009, terenurile agricol, cu

suprafața de 1,0099 ha și 1,0105 ha, amplasate în raionul Ialoveni, satul Sociteni.

Reclamanta invocat că,la data scadentă rambursării împrumutului Munteanu

Lilia nu a restituit datoria.

Prin ordonanța Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău din 7 iunie 2013, s-a

dispus transmiterea silită a terenurilor gajate situate în raionul Ialoveni, satul

Sociteni, extravilan, în posesiunea lui Guțuleac Margarita, pentru vânzarea forțată

1

a acestora, cu încasarea datoriei restante în mărime de 156 102 euro și a taxei de

stat în mărime de 12 500 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 8 octombrie 2013, au

fost respinse obiecțiile depuse de către Munteanu Lilia asupra ordonanței din 7

iunie 2013.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2014 s-a casat

încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 8 octombrie 2013 și s-a admise

obiecțiile înaintate.

S-a anulat ordonanța Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău din 7 iunie 2013.

Ulterior printr-o notificare Guțuleac Margarita a solicitat pârâtei achitarea

datoriei restante. Totodată, a expediat și un preaviz privind transmiterea benevolă

a bunurilor gajului și anume, terenurile agricole cu numere cadastrale amplasate

în r-nul Ialoveni, satul Sociteni.

Munteanu Lilia a răspuns la preavizul invocând că, termenul de prescripție cu

privire la pretențiile pecuniare a expirat, și dat fiind faptul că, valabilitatea

ipotecii depinde de valabilitatea obligației garantate cu potecă, ipoteca de

asemenea a încetat.

Reclamanta a menționat că, Munteanu Lilia se eschivează intenționat și cu

rea-credință de la restituirea împrumutului sau transmiterea silită a bunului gajate.

Prin hotărârea din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

cererea de chemare în judecată depusă de, a fost respinsă ca tardivă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a conchis că, obligația de restituire a împrumutului a

devenit exigibilă la data de 11 mai 2011. Reclamanta urma ca începând cu această dată

în termen de 3 ani să își apere dreptul la revendicarea împrumutului, însă acțiunea a fost

depusă în instanță la 18 decembrie 2015, cu încălcarea termenului general de

prescripție extensivă.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe la 11 mai 2018, Guțuleac Margarita

a declarat apel împotriva hotărârii din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea

unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de Guțuleac Margarita.

S-a casat hotărârea din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-

a pronunțat o hotărâre nouă prin care :

S-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Guțuleac Margarita.

S-a încasat de la Munteanu Lilia în beneficiul lui Guțuleac Margarita suma

de 111 500 euro (unu suta unsprezece mii cinci sute) euro cu titlu de datoriei, 82

946,84 (optzeci și două mii nouă sute patruzeci și șase euro, 84 cenți), euro cu

titlu de dobândă de întârziere, în total suma de 194 446,84 euro (una suta

nouăzeci și patru mii patru sute patruzeci și șase euro, 84 cenți), convertiți în lei

conform cursului stabilit de Banca Națională a Moldovei la data executării

hotărârii, inclusiv din contul bunurilor ipotecate prin deposedarea lui Munteanu

Lilia și transmiterea acestora în posesia lui Guțuleac Margarita pentru

comercializare și anume: terenurile agricole gajate, amplasate în raionul Ialoveni

satul Sociteni.

S-a încasat de la Munteanu Lilia în beneficiul lui Guțuleac Margarita suma

de 1300 lei (una mie trei sute lei) cu titlu de cheltuieli de plata taxei de stat

2

achitată la depunerea acțiunii în prima instanță și 800 lei (opt sute lei) cu titlu de

cheltuieli de plata taxei de stat achitată la depunerea cererii de apel, în total suma

de 2 100 lei (două mii una suta lei).

S-a încasat de la Guțuleac Margarita în beneficiul statului suma de 16 975

(șaisprezece mii nouă sute șapte zeci și cinci) lei cu titlu de cheltuieli de plata

taxei de stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, cererea de chemare în

judecată este depusă în termen. La caz sunt aplicabile prevederile art. 277 din Codul

civil (în redacția de până la 1 martie 2019). Astfel, la caz termenul de adresare în

instanță se calculează de la data emiterii deciziei Curții de Apel Chișinău, 27 februarie

2014, prin care a fost anulată ordonanța prin care s-a dispus transmiterea silită a

bunurilor gajate.

Cu referire la fondul cauzei instanța a constatat existența datoriei lui Munteanu

Lilia față de Guțuleac Margarita, ca urmare a nerespectării prevederilor contractului de

împrumut din 4 noiembrie 2009 și a acordului suplimentar din 10 decembrie 2010.

Prin prisma art. 619 alin. (2) din Codul civil (în redacția de până la 1 martie 2019)

instanța a conchis că și pretenția privind încasarea dobânzii de întârziere este

întemeiată, deoarece de la data expirării termenului de rambursare a împrumutul, pârâta

nu a restituit datoria.

Prin încheierea din 21 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a corectat

eroarea strecurată parate dispozitivă a deciziei din 21 februarie 2019, prin

substituirea sintagmei greșite „se încasează de la Guțuleac Margarita în beneficiul

statului suma de 16 975 (șaisprezece mii nouă sute șapte zeci și cinci) lei cu titlu

de cheltuieli de plata taxei de stat cu sintagma corectă : se încasează de la

Munteanu Lilia în beneficiul statului suma de 16 975 (șaisprezece mii nouă sute

șapte zeci și cinci) lei cu titlu de cheltuieli de plata taxei de stat.

La 21 mai 2019, Munteanu Lilia a declarat recurs împotriva deciziei din 21

februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

În motivare a indicat că, decizia instanței de apel este neîntemiată.

În opinia recurentului instanța de apel nu a examinat corect cauza și nu a dat o

apreciere justă probelor administrate în cadrul judecării cauzei în fond. Decizia instanței

de apel relevă o insuficiență analiză a probatoriului administrat în cauză ce a condus la

reținerea unei situații de fapt incorecte. Astfel, concluzia instanței este neîntemeiată.

Consideră recurentul că instanța de apel nu a dat o apreciere legală, nu a constatat

și elucidat corect circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii. Este greșită

aprecierea instanței precum că la caz sunt aplicabile prevederile art. 277 din Codul civil

(în redacția de până al 1 martie 2019), iar instanța de fond examinând cauza a dat o

apreciere corectă raportului juridic. Hotărârea instanței de fond fiind legală, întemeiată

și motivată.

Prin referința depusă la 24 iulie 2019 Guțuleac Mărgărita a indicat că, instanța de

apel corect a stabilit faptul că prima instanță a interpretat eronat legea, acțiunea fiind

depusă în interiorul termenului de prescripței extensivă. Recursul depus de Munteanu

Lilia nu conține temeiurile de drept prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului.

La 10 septembrie 2019, Munteanu Lilia a depus o cerere de recurs suplimentar. A

3

invocat că, dosarul civil prin care s-a examinat eliberarea ordonanței judecătorești este

anexat ca corp delict în cauza penală pornită în baza prevederilor art. 42, 328 alin.(3) lit.

b) și c) din Codul penal pe funcționari din cadrul Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău.

O asemenea cauză civilă nici nu a fost examinată în instanță, deoarece Guțuleac

Margarita nu a depus în instanță o cerere de eliberare a ordonanței judecătorești, o astfel

de cauză civilă fiind falsificată.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 21 februarie 2019.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit scrisorii de ieșire, instanța de apel a expediat participanților la proces,

copia deciziei motivate la 21 martie 2019, însă date referitor la recepționarea de către

părți a deciziei, la materialele cauzei lipsesc.

Cererea de recurs a fost declarată la 21 mai 2019, respectiv în termenul prevăzut

de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

4

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în

mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Munteanu Lilia nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Munteanu Lilia.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii

Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5