2r-493/19 — restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsă forțată de la muncă

2r-493/19 — restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsă forțată de la muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2r-493/2019

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: G. Stratulat)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

D E C I Z I E

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Nadejda Dicusară,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda Dicusară

împotriva lui Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” cu privire la restabilirea în

funcție, încasarea salariului pentru lipsă forțată de la serviciu,

împotriva încheierii din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 02 noiembrie 2017, Nadejda Dicusară a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎS „Poșta Moldovei” cu privire la restabilirea în funcție,

încasarea salariului pentru lipsă forțată de la serviciu.

Prin hotărârea din 22 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda

Dicusară împotriva lui Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” cu privire la

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsă forțată de la serviciu.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei, la 03 iulie 2018, Nadejda Dicusară a

depus cerere de apel și a solicitat casarea hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat

curs cererii de apel, fiindu-i acordat apelantei termen de 10 zile de la recepționarea

încheierii, pentru prezentarea apelului motivat, totodată, apelanta a fost

preîntâmpinat că dacă nu va îndeplini în termen cerințele instanței, cererea de apel

va fi restituită.

La 11 ianuarie 2019, Nadejda Dicusară, prin intermediul oficiului poștal, a

depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii primei instanțe, prin care a

solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii,

precum și cerere de repunere în termen.

Prin încheierea din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de repunere în termen înaintată de Nadejda Dicusară; a fost

restituită cererea de apel declarată de Nadejda Dicusară, împotriva hotărârii din 22

iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a soluționa astfel, prin prisma art. 110, 111, 113, 116, 386, 389 din

Codul de procedură civilă, instanța de apel a reținut că apelanta nu s-a conform

indicațiilor expuse în încheierea de a nu da curs cererii de apel și nu a înlăturat

neajunsurile în termenul stabilit.

Totodată, Colegiul Curții de Apel Chișinău a menționat că apelanta nu a

prezentat probe concludente în susținerea cererii de repunere în termenul de

procedură pentru depunerea apelului motivat.

La 08 iulie 2019, Nadejda Dicusară a declarat recurs împotriva încheierii din

12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a solicitat casarea acesteia cu

restituirea cauzei instanței de apel pentru judecarea apelului.

În motivarea recursului a invocat că consideră încheierea instanței de apel

pasibilă casării, deoarece instanțele de judecată au tergiversat examinarea cauzei,

mai mult nu a recepționat personal încheierea instanței de judecată prin care nu a

fost dat curs cererii de apel, or, încheierea a fost recepționată de fiica sa care i-a

comunicat despre aceasta cu întârziere și în astfel de circumstanțe a înlăturat

neajunsurile peste termenul stabilit de instanța de apel.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 12 martie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei

încheierii prin scrisoare de însoțire din 06 iunie 2019 (f.d. 92), dar la dosar lipsește

dovada recepționării de către participanții la proces.

Astfel, recursul declarat la 08 iulie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

respins cu menținerea încheierii instanței de apel din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Astfel, actele cauzei atestă că la 02 noiembrie 2017, Nadejda Dicusară a

depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Poșta Moldovei” cu privire la

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsă forțată de la serviciu.

Fiind investită cu examinarea prezentei acțiuni, prima instanță prin hotărârea

din 22 iunie 2018 a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă

de Nadejda Dicusară împotriva lui Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” cu

privire la restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsă forțată de la

serviciu.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei, la 03 iulie 2018, Nadejda Dicusară a

depus cerere de apel și a solicitat casarea hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat

curs cererii de apel, fiindu-i acordat apelantei termen de 10 zile de la recepționarea

încheierii, pentru prezentarea apelului motivat, totodată, apelanta a fost

preîntâmpinat că dacă nu va îndeplini în termen cerințele instanței, cererea de apel

va fi restituită.

2

La 14 ianuarie 2019, Nadejda Dicusară, prin intermediul oficiului poștal, a

depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii primei instanțe, prin care a

solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii,

precum și cerere de repunere în termen.

Urmare a neîndeplinirii în termenul stabilit a cerințelor din încheierea din 01

noiembrie 2018, prin încheierea din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea de repunere în termen înaintată de Nadejda

Dicusară; a fost restituită cererea de apel declarată de Nadejda Dicusară, împotriva

hotărârii din 22 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele

de drept procedural care reglementau acțiunile instanței la acea fază a procesului,

pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 368, alin. (1) Cod de procedură civilă, dacă cererea de

apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă

fără plata taxei de stat, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea

dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să

nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea

neajunsurilor.

În conformitate cu art. 369, alin. (1), lit. a) Cod de procedură civilă, instanța

de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen

indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.

(1).

Pornind de la prevederile normelor de drept menționate, Colegiul conchide că

instanța de apel corect a restituit cererea de apel Nadejdei Dicusară, în cazul în care

aceasta nu s-a conformat dispozițiilor încheierii din 01 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău și nu a prezentat apelul motivat în termenul stabilit.

Așadar, Colegiul reține că încheierea din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost recepționată de Nadejda Dicusară în data de 12 decembrie 2018,

fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 80).

Or, în conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat

următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau

producerii evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

În corespundere cu art. 112 alin. (2) din Codul de procedură civilă, dacă

ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare.

La caz, termenul-limită pentru înlăturarea neajunsurilor cererii de apel a fost

data de 26 decembrie 2018.

Astfel, se atestă că apelanta/ recurentă nu a înlăturat neajunsurile în interiorul

termenului acordat, prin ce a ignorat indicațiile instanței de apel, din încheierea

emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Or,

cererea de apel suplimentară a fost prezentată abia la 14 ianuarie 2019, după

expirarea termenului de îndeplinire a actului de procedură.

Mai mult, Colegiul menționează că odată cu depunerea cererii de apel

suplimentare, apelanta a solicitat și repunerea în termenul de îndeplinire a actului

de procedură, motivând că neaflându-se la domiciliu, încheierea din 01 noiembrie

2018 fost recepționată de fiica sa, care a semnat avizul de recepție, care a informat-

3

o târziu despre încheierea recepționată, fapt ce a condiționat omiterea termenului

de înlăturare a neajunsurilor.

Reieșind din cele supra relatate, raportate la actele cauzei Colegiul consideră

întemeiată concluzia instanței de apel prin care a conchis că cererea de repunere în

termen este neîntemeiată, motiv pentru ce a respins-o, cu restituirea apelului.

În susținere, instanța de recurs relevă că în conformitate cu art. 369 alin. (1)

lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de apel restituie, printr-o încheiere,

cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din

încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1).

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de

procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul

căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de

activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să

încheie un ansamblu de acte.

În corespundere cu prevederile art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul

de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut

de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după

sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede

altfel.

Mai mult, art. 116 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, statuează că

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

Prin prisma normelor precitate Colegiul relevă că exercitarea unui drept de

către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de

legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe și instituirea unor termene, după a căror

expirare, valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Iar efectuarea

repunerii în termen este condiționată de existența motivelor întemeiate de omitere a

acestuia și prezentarea probelor care adeveresc motivele existente.

La caz, instanța de apel întemeiat a notat că nu pot fi reținute argumentele

apelantei precum că încheierea din 01 noiembrie 2018 a fost recepționată de fiica

sa, în cazul în care, analizând vizual semnătura aplicată pe avizul de recepție se

atestă că aceasta nu diferă de semnătura apelantei aplicată pe cerere de apel.

În altă ordine de idei, în corespundere cu art. 105 alin. (6) din Codul de

procedură civilă care statuează că, dacă nu îl va găsi pe destinatar la domiciliu sau

la locul de muncă, persoana împuternicită să înmâneze citația sau înștiințarea o va

înmâna unuia dintre membrii adulți ai familiei care locuiește împreună cu

destinatarul și care și-a dat acordul să o primească, iar în lipsa acestora, o va remite

organizației de exploatare a locuințelor, primăriei satului (comunei) ori

administrației de la locul lui de muncă. Persoana care a primit citația sau

înștiințarea este obligată să indice pe cotor numele și raporturile sale de rudenie cu

destinatarul sau funcția sa. Totodată, ea este obligată să o înmâneze destinatarului

cât mai curând posibil.

Astfel, chiar și în cazul în care încheierea a fost recepționată de către fiica

apelantei, această circumstanță nu constituie temei pentru repunerea în termenul de

îndeplinire a actului de procedură.

4

În coerența celor relatate, Colegiul susține că apelanta nu a depus diligența

necesară în vederea realizării eficiente a propriei căi de atac, deoarece, acesteia îi

revenea obligația pozitivă de a înlătura neajunsurile cererii de apel în termenul-

limită acordat de instanță, protejând astfel drepturile sale de acces la justiție.

De asemenea, Colegiul remarcă și faptul că de la momentul depunerii cererii

de apel (03 iulie 2018) s-a scurs o perioadă suficientă pentru ca apelanta să

urmărească evoluția cererii de apel pe care a declarat-o și să înlăture

impedimentele care fac imposibilă primirea spre examinare a apelului.

Cu privire la aceste aspecte, Colegiul notează că CtEDO, în jurisprudența sa,

promovează cu consecvență, cu titlu de principiu, obligația părților de a se interesa

de soarta procesului în situația în care ele au fost înștiințate despre inițierea și

desfășurarea acestuia și de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță (Van

Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11.09.2007).

Articolul 6 §1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor si obligațiilor sale civile.

Totuși, dreptul la o instanță nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului.

Conform practicii CtEDO restricția impusă accesului la o instanță

judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât dacă

aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea cauza Malahov c.

Moldovei, hotărârea din 07 iunie 2007).

Subsidiar, instanța de recurs constată că apelanta a fost obligat să cunoască și

să înțeleagă consecințele inacțiunii sale, având în vedere faptul că cadrul legal, la

acest compartiment, este clar, simplu și lipsit de obscuritate.

În această ordine de idei, Colegiul reține că instanța de apel a respectat

dispozițiile art. 369, alin. (1), lit. a) în coroborare cu art. 368, alin. (1) Cod de

procedură civilă, iar alegațiile recurentei precum că încheierea instanței de apel din

12 martie 2019 este neîntemeiată, nu pot fi reținute, reieșind din raționamentele

descrise supra.

Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a emis încheierea din

12 martie 2019, în cazul în care apelanta nu și-a exercitat în volum deplin

drepturile procedurale și nu a depus cererea de apel motivată în termenul stabilit de

instanță, iar în consecință instanța de apel a curmat în mod legal orice abuz din

partea acesteia.

În susținerea celor relatate, Colegiul consideră necesar a releva și prevederile

art. 10 Cod de procedură civilă, care statuează că, sancțiunile procedurale sunt

urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de

procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către

judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile procedurale

vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la

proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în dependență de

prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din

5

drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a

completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în

drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de

lege.

Având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar

argumentele invocate de recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Nadejda Dicusară.

Se menține încheierea din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda Dicusară împotriva lui

Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” cu privire la restabilirea în funcție,

încasarea salariului pentru lipsă forțată de la serviciu.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

6