3ra-1026/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1026/19 prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (A. Brăgaru) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V.Sîrbu, V.Mihaila, A.Minciuna) Î N C H E I E R E 18 septembrie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componență: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului depus de Gamurar Ruslan, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Gamurar Ruslan împotriva Consiliului municipal Chișinău cu privire la recunoașterea ilegală a refuzului și obligarea emiterii actului administrativ privind transmiterea în proprietate privată a terenului și obligarea eliberării titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren, împotriva deciziei din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost respins apelul declarat de Gamurar Ruslan și a fost menținută hotărârea din 22 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central c o n s t a t ă La 06 iulie 2018 Gamurar Ruslan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău cu privire la recunoașterea ilegală a refuzului Consiliului municipal Chișinău în admiterea cererii de a trece în proprietatea sa a terenului cu numărului cadastral XXXXX din str. XXXXX, cu suprafața de 0.151 ha, atribuit în conformitate cu legislația, ca unul ilegal și neîntemeiat,

obligarea pârâtului de a emite un act administrativ prin care să-i fie transmis în proprietate privată sectorul de teren ocupat de casă, anexe gospodărești din str. XXXXX cu suprafața de 0.151 ha, cu numărul cadastral XXXXX cu ulterioara eliberare a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren. În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, conformt Deciziei Primăriei orașului Chișinău nr.9/7 din 25 martie 1995 „Cu privire la aprobarea proceselor- verbale referitor la recepționarea caselor particulare de locuit”, în pct.8 a fost decis ,,autorizarea înscrierii pe numele lui Gamurar Panteleimon casa particulară de locuit lit. „a” cu etaj, 3 odăi, bucătărie de vară nr.2, beciul nr.1, șopronul nr.l și lotul de pământ cu suprafața de 700 m.p., str. XXXXX conform deciziei Primăriei orașului Chișinău nr. 16/19 din 20.07.1992 și certificatului Biroului de inventariere tehnică nr. 14273 din 15.04.1994, iar 803 m.p.

vor fi folosiți temporar pentru grădină” pe un termen nedeterminat. În total, conform deciziei reținute, după Gamurar Panteleimon a fost înscris (atribuit) terenul de pământ cu suprafața de 0.151 ha. A indicat reclamantul că după decesul lui XXXXX, la XXXXX a dobândit în proprietate prin succesiune casa de locuit, fapt confirmat prin certificatul de moștenitor legal nr.2687 din 23 mai 2011. A menționat că respectivul bun imobil este amplasat pe un teren cu numărul cadastral XXXXX. La data de 23 noiembrie 2017 s-a adresat cu o cerere către Consiliul municipal Chișinău, Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare, prin care a solicitat transmiterea în proprietate privată sectorul de teren ocupat de case, anexe gospodărești și grădini situate pe str. XXXXX, în conformitate cu art.11 alin. (1) Codul funciar.

De drept și-a motivat solicitarea în baza punctelor 11,18-19 din Regulamentul cu privire la modul de transmiterea în proprietatea privată a lotului de pământ de pe lângă casă în localitățile urbane, aprobat prin HG nr.984 din 21 septembrie 1998 „Cu privire la unele măsuri pentru urgentarea procesului de împroprietărire”. Prin răspunsul nr. 21/7860 din 10 aprilie 2018, recepționat la 19 aprilie 2018 a fost informat că i s-a refuzat în admiterea cererii sale cu privire la transmiterea în proprietate a terenului aferent casei de locuit private situat în XXXXX. Reclamantul a indicat că, la 27 aprilie 2018 a depus o cerere prealabilă către Consiliul municipal Chișinău solicitând anularea refuzului nr.21/7860 din 10 aprilie 2018 și admiterea cererii cu privire la transmiterea în proprietate a terenului aferent casei de locuit private, situate în XXXXX.

A considerat reclamantul că răspunsul pârâtului exprimă refuzul autorității publice de a soluționa cererea reclamantului. La 07 iunie 2018 prin intermediul poștei a primit răspunsul șefului Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău confrom căruia i-a fost refuzat în admiterea cererii prealabile. A declarat că refuzul pârâtului este neîntemeiat și ilegal. Prin răspunsul contestat pârâtul i-a refuzat în admiterea cererii, motivând că este în imposibilitate de a autentifica dreptul de proprietate în modul solicitat de către Gamurar Ruslan, invocând prevederile art. 53 din Legea nr. 121 din 04.05.2007. Reclamantul a declarat că decizia Primăriei mun.

Chișinău nr. 9/7 din 25 martie 1995 prin care lui Gamurar Panteleimon i-a fost atribuit terenul de pământ cu suprafața totală de 0.151 ha este în vigoare și nu a fost anulată. A susținut că terenul nominalizat prezintă un teren întreg, nu este separat, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile, unde este expres indicat că terenul aferent din str.XXXXX cu suprafața de 0.151 ha, are un singur număr de înregistrare XXXXX, iar destinația acestuia este „pentru construcții”. Atât suprafața de teren autorizată pentru deservirea casei de locuit din str. XXXXX cu suprafața de 700 m.p. cât și pretinsul teren transmis anterior de către autoritatea publică ca gradină, sunt parte integrantă a aceluiași bun imobil.

A specificat reclamantul că odată ce deține dreptul de proprietate asupra casei de locuit și construcției accesorii, având în posesie și folosință terenul nr. XXXXX, str. XXXXX, consideră că întrunește condițiile prevăzute la pct. 14 din Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localitățile urbane, aprobat prin HG RM nr. 984 din 21.09.1998. 2 A accentuat că cade sub incidența art. 11 alin. (1) din Codul funciar, legiuitorul nu limitează suprafața sectoarelor de teren ocupate de case, anexe gospodărești și grădini care pot trece în proprietatea cetățenilor.

Cu privire la termenul de adresare în instanță, a relatat reclamantul că acesta este respectat, deoarece răspunsul la cererea prealabilă l-a primit la 07 iunie 2018. A solicitat reclamantul Gamurar Ruslan recunoașterea ilegală a refuzului Consiliului municipal Chișinău în admiterea cererii de a trece în proprietate reclamantului terenul cu numărul cadastral XXXXX din str. XXXXX, cu suprafața de 0.151 ha, obligarea pârâtului de a emite un act administrativ prin care să-i fie transmis în proprietate privată sectorul de teren ocupat de casă, anexe gospodărești din str. XXXXX cu suprafața de 0.151 ha. cu numărului cadastral XXXXX, cu ulterioara eliberare a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren.

Prin hotărârea din 22 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central acțiunea a fost respinsă. Prin decizia din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de Gamurar Ruslan și a fost menținută hotărârea din 22 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central. La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că instanța de fond just a conchis că reclamantul urma să prezinte setul de acte prevăzute în Regulament și doar după examinarea cererii sale în cadrul ședinței Consiliului municipal Chișinău. În situația unei eventuale decizii privind refuzul trecerii lotului de pămînt de pe lîngă casă în proprietatea proprietarului casei, să conteste actul administrativ în instanța de judecată.

Mai mult, conform art. 14 alin.(1) din Legea privind administrația publică locală, consiliul local are drept de inițiativă și decide, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care țin de competența altor autorități publice. Conform art. 19 alin.(3) din Legea privind administrația publică locală, în realizarea competențelor sale, consiliul local adoptă decizii cu votul majorității consilierilor prezenți, cu excepția cazurilor în care legea sau regulamentul consiliului cere un număr mai mare de voturi. În cazul parității de voturi, nu se adoptă nici o decizie, dezbaterile fiind reluate în ședința următoare.

Instanța de apel a menționat faptul că apelantul s-a adresat doar cu o cerere privind transmiterea în proprietate a lotului de teren, însă, nu a respectat procedura stabilită prin Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localitățile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.984 din 21 septembrie 1998. Astfel, instanța de apel a conchis că lipsește o decizie a Consiliului municipal Chișinău privind refuzul de a trece lotul de teren de pe lângă casă în proprietatea lui Gamurar Ruslan, iar în absența acesteia, instanța de apel nu se poate substitui atribuțiilor și drepturilor administrației publice locale, apelantul urmând să respecta procedura stabilită de lege în acest sens.

La data de 20 iunie 2019 Gamurar Ruslan a depus cerere de recurs solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. 3 În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel, deoarece sunt emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele. După cum rezultă din speță litigiul a fost inițiat în baza Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000. Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000. În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești. Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Prin urmare, completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ. În conformitate cu art. 245 alin. (1) Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Curtea de Apel Chișinău a emis decizia contestată la 17 aprilie 2019 și a fost expediată participanților la proces la 17 mai 2019, însă la materialele dosarului lipsește dovada recepționării deciziei recurate. Astfel, cererea de recurs depusă la data de 20 iunie 2019, este în termen. În conformitate cu art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). 4 Examinând temeiurile recursului, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Gamurar Ruslan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. 5 Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. Având în vedere cele expuse, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contenciosul administrativ al Colegiului consideră că recursul depus de Gamurar Ruslan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ și art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul depus de Gamurar Ruslan se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecător Oleg Sternioală Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru 6