2ra-1622/19 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil

2ra-1622/19 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosar nr. 2ra-1622/2019

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător: (P. Harmaniuc)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: (I. Secrieru, Gr. Dașchevici, A. Danilov)

Î N C H E I E R E

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Andrei Prodius și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Prodius

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc Svetlana Guțu cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, compensarea prejudiciului moral, material și cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 21 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Andrei Prodius și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și s-a casat hotărârea din 13 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a constatat faptul încălcării

dreptului lui Andrei Prodius la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și întru recuperarea încălcării acestui drept, s-a încasat de la bugetul

de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul

lui Andrei Prodius prejudiciul moral în sumă de 25000 lei, cel material în sumă de

84000 lei, s-a încasat partial de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Andrei Prodius cheltuieli de

asistență juridică în sumă de 3500 lei,

c o n s t a t ă :

La data de 05 octombrie 2018, Andrei Prodius a depus cererea de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc Svetlana Guțu cu

privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, compensarea prejudiciului moral, material și cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul Andrei Prodius, a invocat că prin hotărârea

1

din 10 martie 2009 a Curții de Apel Chișinău, menținută prin decizia din

16 septembrie 2009 a Curții Supreme de Justiție, Consiliul municipal Chișinău a

fost obligat să-i acorde lui Andrei Prodius și membrilor familiei ultimului spațiu

locativ sub formă de apartament sau casă separată în conformitate cu normele

stabilite de legislația locativă în vigoare.

Reclamantul Andrei Prodius a relatat că hotărârea din 10 martie 2009 a Curții

de Apel Chișinău, menținută prin decizia din 16 septembrie 2009 a Curții Supreme

de Justiție, nu este executată nici până în prezent, motiv pentru care consideră că i-

au fost încălcate drepturile garantate de art. 6 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 1 al

Protocolului Adițional la Convenția menționată, și anume dreptul la judecarea în

termen rezonabil a cauzei, dreptul de acces la justiție și dreptul la protecția

proprietății.

Reclamantul Andrei Prodius a indicat că din motivul neexecutării actelor

judecătorești menționate i-a fost cauzat prejudiciu material în mărime de 84000 lei

prin închirierea spațiului locativ în perioada 04 iulie 2016 - 04 octombrie 2018,

fapt confirmat prin contractele de locațiune din 04 iulie 2016 și din 10 iulie 2018,

precum și prejudiciu moral estimat la suma de 150000 lei în perioada 07 iunie

2012 - 04 octombrie 2018.

Reclamantul Andrei Prodius și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art.

1, 47, 53 și 120 din Constituție, art. 1416 alin. (1), art. 1422 alin. (1) și art. 1423

alin. (1) din Codul civil, art. 6, 13 și 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 1 Protocol Adițional nr. 1 la

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, dispozițiilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de

către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și în conformitate cu art. 5, 16, 166 și 167 din Codul de procedură

civilă.

Reclamantul Andrei Prodius a solicitat admiterea acțiunii, constatarea

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 10 martie 2009

a Curții de Apel Chișinău, menținută prin decizia din 16 septembrie 2009 a Curții

Supreme de Justiție, constatarea încălcării drepturilor prevăzute de art. 6 și art. 1

protocol adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, compensarea prejudiciului moral estimat la

suma de 150000 lei, cauzat prin neexecutarea actelor judecătorești menționate în

perioada 04 iunie 2012 - 04 octombrie 2018, încasarea sumei de 84000 lei cu titlu

de prejudiciu material cauzat prin închirierea spațiului locativ pentru perioada

04 iulie 2016 - 04 octombrie 2018 și cheltuielilor de judecată compuse din

cheltuieli de asistență juridică în mărime de 4500 lei.

Prin hotărârea din 13 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă

de Andrei Prodius împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc

Svetlana Guțu cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii din 10 martie 2009 a Curții de Apel Chișinău, menținută prin

decizia din 16 septembrie 2009 a Curții Supreme de Justiție, constatarea încălcării

2

drepturilor prevăzute de art. 6 și art. 1 protocol adițional nr. 1 la Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

compensarea prejudiciului moral estimat la suma de 150000 lei, cauzat prin

neexecutarea actelor judecătorești menționate în perioada 04 iunie 2012 -

04 octombrie 2018, încasarea sumei de 84000 lei cu titlu de prejudiciu material

cauzat prin închirierea spațiului locativ pentru perioada 04 iulie 2016 -

04 octombrie 2018 și cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 4500 lei.

Prin decizia din 21 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Andrei Prodius și s-a casat hotărârea din 13 decembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a

constatat faptul încălcării dreptului lui Andrei Prodius la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești pronunțată de Curtea de Apel Chișinău la

10 martie 2009 și întru recuperarea încălcării acestui drept, s-a încasat de la

bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în

beneficiul lui Andrei Prodius prejudiciul moral în sumă de 25000 lei, cel material

în sumă de 84000 lei, s-a încasat partial de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Andrei Prodius

cheltuieli de asistență juridică în sumă de 3500 lei.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că prin hotărârea din

10 martie 2009 a Curții de Apel Chișinău nr. 3-1078/09, menținută prin decizia

Curții Supreme de Justiție nr. 3r-1184/09 din 16 septembrie 2009, Consiliul

municipal Chișinău a fost obligat să-i acorde lui Andrei Prodius și membrilor

familiei ultimului spațiu locativ sub forma unui apartament sau casă separată în

conformitate cu normele stabilite de legislația locativă în vigoare. Prin hotărârea

din 08 octombrie 2012 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău nr. 2-11133/2011,

menținută prin decizia din 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău nr.

2r-2296/12, s-a constatat faptul încălcării dreptului lui Andrei Prodius la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești irevocabile privind

asigurarea acestuia și a familiei sale cu spațiu locativ din luna mai 2009 și până în

prezent. Prin încheierea din 16 ianuarie 2017 a executorului judecătoresc Svetlana

Guțu nr. 074-1007R/15, s-a restituit creditorului urmăritor Prodius Andrei a

documentului executoriu nr. 3-1087/09 din 10 martie 2009 emis de Curtea de Apel

Chișinău, din motivul imposibilității de a-l executa. La data de 08 februarie 2018,

Andrei Prodius a depus în adresa biroului executorul judecătoresc Svetlana Guțu o

cerere, prin care a solicitat primirea spre executare silită a titlului executoriu

nr. 3-1078/09 din 10 martie 2009, emis de Curtea de Apel Chișinău, iar prin

încheierea executorului judecătoresc Svetlana Guțu nr. 074-4141/18 din

12 februarie 2018 a fost intentată procedura de executare silită a titlului executoriu

nr. 3-1087/09 din 10 martie 2009 emis de Curtea de Apel Chișinău.

Instanța de apel a reținut că Consiliul municipal Chișinău și Primăria

municipiului Chișinău, prin nota informativă nr. 02-116/7011 din 12 noiembrie

2018, expediată Ministerului Justiției al Republicii Moldova au menționat că la

momentul actual executarea hotărârilor instanțelor de judecată privind asigurarea

cu spațiu locativ a creditorilor urmăritori nu poate fi posibilă din cauza lipsei

spațiului locativ liber în municipiul Chișinău, fapt generat de procesul de

privatizare a fondului de locuințe, ceea ce a redus substanțial imobilul cu destinație

locativă aflat în proprietate municipală, iar odată cu identificarea spațiului locativ

3

liber, mijloacelor financiare necesare pentru procurarea și construcția spațiului

locativ, Direcția generală locativ-comunală și amenajare a Consiliului municipal

Chișinău va întreprinde toate măsurile necesare în vederea executării hotărârilor

judecătorești irevocabile cu privire la asigurarea cu spațiu locativ. Astfel, Andrei

Prodius, făcând uz de noul remediu intern în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie

2011, prin acțiunea formulată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău și executorul

judecătoresc Svetlana Guțu, a solicitat repararea prejudiciului material în mărime

de 84 000 lei prin închirierea spațiului locativ în perioada 04 iulie 2016 -

04 octombrie 2018, a prejudiciului moral în sumă de 150000 lei și a cheltuielilor de

judecată.

Instanța de apel a mai reținut că odată cu modificarea cadrului normativ cu

privire la asigurarea lui Andrei Prodius și membrilor familiei ultimului cu spațiu

locativ, prin intrarea în vigoare art. 63 din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu

privire la activitatea Poliției și statutul polițistului (05 martie 2013), hotărârea

Curții de Apel Chișinău nr. 3-1078/09 din 10 martie 2009, menținută prin decizia

Curții Supreme de Justiție nr. 3r-1184/09 din 16 septembrie 2009, a devenit

caducă, deoarece conform art. 35 alin. (1) din Legea cu privire la poliție,

colaboratorilor poliției spațiu locativ li se acorda de către autoritățile administrației

publice locale, iar conform art. 63 din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu

privire la activitatea Poliției și statutul polițistului (în vigoare din 05 martie 2013

până la 07 iulie 2017), polițistul are dreptul la spațiu locativ de serviciu pentru

perioada de activitate în localitatea respectivă, care se repartizează în limita

disponibilului, în modul stabilit de Ministrul Afacerilor Interne. Instanța de fond a

menționat că s-au modificat condițiile în care polițistul putea să obțină dreptul la

spațiu locativ, care nu au fost examinate în cadrul procesului urmat cu emiterea

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2009, menținute prin decizia Curții

Supreme de Justiție din 16 septembrie 2009. De asemenea, a menționat că Andrei

Prodius nu a demonstrat prin probe pertinente și utile calitatea sa de polițist în

perioadele pertinente speței în vederea susținerii pretențiilor formulate în acțiune.

Instanța de apel a indicat că nu poate fi acceptată ca fondată poziția instanței

de fond cu referire la faptul că contrar art. 118 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, Andrei Prodius și avocatul Culeac-Reul Natalia nu au demonstrat aflarea în

procedură de executare silită a documentului executoriu eliberat în vederea

executării hotărârii Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2009, menținută prin

decizia Curții Supreme de Justiție din 16 septembrie 2009, în perioada 17 ianuarie

2017 - 11 februarie 2018. Or, Andrei Prodius se află într-o stare continuă de

imposibilitate de a-și realiza drepturile sale la executarea hotărîrii judecătorești

irevocabile, ca fiind un tratament discriminatoriu, dar și de a pretinde debitorului

Consiliului municipal Chișinău încetarea aplicării tratamentului discriminatoriu în

privința sa și de a cere repararea prejudiciului material și moral cauzat printr-un

astfel de tratament. La fel, nu poate fi reținută concluzia instanței de fond asupra

netemeiniciei cererii de chemare în judecată pe motiv că reclamantul Prodius

Andrei nu s-ar afla în exercițiul funcției , fapt ce nu obligă statul să-l mai asigure

cu spațiu locativ și respectiv nici să execute hotărîrea de judecată. În cadrul

instanței de apel reclamantul a prezentat adeverința nr. 213 din 27 martie 2019,

care atestă faptul că Andrei Prodius activează în cadrul Ministerului Afacerilor

4

Interne a Republicii Moldova din 01 august 1999, iar în cadrul Inspectoratului

Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne din 05 martie 2013. Prin certificatul nr. 191 din 29 martie 2019,

anexat la materialele cauzei, se confirmă faptul că ultimul nu beneficiază de

închirierea spațiului locativ de la locul de muncă, în cadrul Inspectoratului

Național de Patrulare.

Instanța de apel consideră că termenul rezonabil de executare a hotărîrilor

judecătorești a fost evident depășit, chiar și ținînd cont de specificul obiectului de

executare, prin urmare reclamantul este în drept să solicite despăgubiri pentru

prejudicial moral suferit. Drept despăgubire morală pentru dreptul încălcat instanța

de apel a decis încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției

al Republicii Moldova în beneficiul reclamantului suma de 25000 lei. Totodată,

instanța de apel a relevat că suma acordată în calitate de prejudiciu moral în acest

sens de 25 000 lei nu este una exagerată, corespunde în mare parte cu practica

CtEDO și adecvată tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei,

confirmată în cauza Ciorap (nr. 3) c. Moldovei din 20 iulie 2010 și în cauza

Cristina Boicenco vs Moldova din 27 septembrie 2011.

Instanța de apel a menționat că avînd în vedere scopul și caracterul

compensatoriu al Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, nu

există motive juridice pentru a nu accepta argumentele în acests sens, deoarece

pricina nu a fost examinată sub toate aspectele și s-a dat o apreciere incorectă a

probelor prezentate.

Totodată, instanța de apel a verificat și alegația intimatului Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, expusă în referința din 05 decembrie 2018, nr. 402,

precum că Andrei Prodius nu ar fi probat „de facto” acest prejudiciu, însă contrar

acestui argument, reține că durata excesivă de neexecutare a hotărîrii judecătorești

a creat reclamantului-apelantului inconveniențe majore, care nu pot fi total

remediate prin simpla constatare a violării dreptului la un proces echitabil, garantat

de CEDO.

Instanța de apel consideră că prima instanță neîntemeiat a respins pretențiile

lui Andrei Prodius în partea încasării prejudiciului material în sumă de 84000 lei,

suportat la închirierea spațiului locativ pentru perioada 04 iulie 2016 - 04

octombrie 2018. Ultimul a anexat probe pertinente și admisibile, conform art. 4

alin. (1) al Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, în

confirmarea acestui fapt și anume: copiile contractelor de locațiune a spațiului

locativ pentru întreaga perioadă menționată în litigiu, contracte care au fost supuse

înregistrării la oficiul fiscal. La fel, au fost prezentate chitanțe care confirmă

achitarea impozitului pe venit, urmare a acordării în locațiune a spațiului locativ în

baza acestor contracte. Reclamantul a prezentat înscrisurile eliberate de

proprietarul apartamentului închiriat care atestă achitarea chiriei conform

contractelor sus-menționate. Astfel, instanța de apel atestă temeinicia cerinței

reclamantului de recuperare a prejudiciului material în mărime de 84000 lei, cauzat

prin încălcarea termenului rezonabil de executare a hotărîrii judecătorești

5

pronunțate de Curtea de Apel Chișinău la 10 martie 2009.

Instanța de apel a remarcat că potrivit prevederilor art. 96, al. (1) și alin. (11)

Cod de procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut

procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență

juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile

menționate la alin. (1) se compensează părții care a avut cîștig de cauză dacă

aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Instanța de apel consideră necesar de a încasa parțial de la bugetul de stat,

prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui

Andrei Prodius, cheltuieli de asistență juridică în sumă de 3500 lei.

Instanța de apel consideră că circumstanțele cauzei au fost stabilite de către

prima instanță și nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă

normele de drept material au fost aplicate eronat, instanța de apel ajungând la

concluzia de a admite apelul declarat de Andrei Prodius, a casa hotărîrea instanței

de fond si a emite o nouă hotărîre.

La 18 iunie 2019 Andrei Prodius a declarat recurs împotriva deciziei din

21 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea parțială a deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărârii prin

care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de Andrei

Prodius.

În motivarea cererii de recurs recurentul Andrei Prodius a indicat că nu este

de acord cu decizia instanței de apel, o consideră vădit ilegală și neîntemeiată,

deoarece instanța de apel la pronunțarea deciziei a aplicat eronat normele de drept

material, instanța a apreciat arbitrar poziția participanților la proces și a probelor

anexate la dosar.

Recurentul Andrei Prodius a menționat conform practicii judiciare a Curții

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, hotărîrea judecătorească nu se

finalizează cu pronunțarea, ci cu executarea ei. Odată ce hotărîrea nu va fi

executată, are loc încălcarea art. 6 a Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului.

Recurentul Andrei Prodius a relatat că Consiliul mun. Chișinău și Guvernul

Republicii Moldova nu au întreprins nici o măsură întru executarea hotărîrii Curții

de Apel Chișinău din 10 martie 2009, menținută prin Decizia Colegiului Civil și de

Contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 16 septembrie 2009, cu

atît mai mult, fiind expirat termenul recomandat de Curte pentru care Guvernul

urma să introducă, în termen de 6 luni de la data când hotărârea pilot Olaru și alții

contra Republicii Moldova va deveni definitivă, un remediu care va asigura o

redresare cu adevărat efectivă pentru violările Convenției cauzate de neexecutarea

hotărârilor privind acordarea locuințelor sociale.

Recurentul Andrei Prodius a declarat că i-au fost violate drepturile prevăzute

de Articolul 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților

Fundamentale și de Articolul 1 al Protocolului Adițional la Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

De asemenea, recurentul a menționat că până în prezent se află într-o stare

continuă de imposibilitate de a-și realiza drepturile sale la executarea hotărîrii

judecătorești irevocabile ca fiind un tratament discriminatoriu, dar și de a pretinde

debitorului Consiliului mun. Chișinău încetarea aplicării tratamentului

6

discriminatoriu în privința sa și de a cere repararea prejudiciului material și moral

cauzat printr-un astfel de tratament.

Recurentul Andrei Prodius a indicat că pe cazuri anologice instanțele de

judecată au admis cerințele reclamanților cu privire încasarea prejudiciului material

și moral în baza Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Instanțele de judecată sunt obligate prin lege să desfășoare o jurisprudență unitară

și nu poate să facă o jurisprudență contrară pe cazuri de aplicare anologică a

legislației. Cazul Beian vs România examinată de către Curtea Europeană a

Repturilor Omului, potrivit cărui desfășurarea unei jurisprudențe contrare pe cazuri

analogice constituie de la sine încălcarea principiului siguranței publice și

încălcarea art. 6 din Convenție, privind dreptul la un proces echitabil.

Recurentul Andrei Prodius a menționat că fiecare stat trebuie să asigure

funcționarea unor instrumente juridice care să fie adecvate și suficiente pentru a

asigura executarea obligațiilor pozitive care revin statului cauza (Ruianu vs

României).

La 23 iulie 2019 Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a declarat recurs

împotriva deciziei din 21 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii

primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs recurentul Ministerul Justiției al Republicii

Moldova a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel, o consideră

vădit ilegală și neîntemeiată, deoarece instanța de apel la pronunțarea deciziei a

aplicat eronat normele de drept material, instanța a apreciat arbitrar poziția

participanților la proces și a probelor anexate la dosar.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a invocat că instanța de

apel a ignorat prevederile Codului de executare și a Legii nr. 113 cu privire la

executorii judecătorești, care reglementează expres că executarea începe de la

cererea creditorului. Prin urmare, în acest sens este relevant de a menționa faptul că

orice acțiune ale executorului judecătoresc în vederea executării documentului

executoriu, necesită cererea creditorului. Respectiv, în baza principiului

disponibilității prevăzut în art.4 din Codul de Executare, creditorul dispune de

dreptul de a cere executarea silită a documentelor executorii, precum și de a

renunța la executarea începută, sau de a amîna pornirea ei, în limitele prescripției

dreptului stabilit. Prin urmare, acest comportament pe parcursul derulării

procedurii de executare, confirmă expres că intimatul în mod direct a aprobat tacit

toate acțiunile întreprinse de către autoritatea responsabilă de executarea hotărîrii

judecătorești, ca ulterior, să înainteze conform Legii nr.87 din 21 aprilie 2011

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești, prezenta acțiune civilă.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a menționat că

executorul judecătoresc a reacționat imediat la toate cererile intimatului și în acest

sens nu îi poate fi imputată tergiversarea executării, în ce privește motivarea

intimatului că executorul judecătoresc era obligat să întreprindă măsuri pentru

executarea documentului executoriu și că aceasta se referă și la faptul că toate

7

măsurile operative de executare sunt precedate nemijlocit de întreprinderea unor

măsuri și din partea creditorului. Rolul creditorului în cadrul procedurii de

executare nu se rezumă numai de a înainta documentul executoriu spre executare

silită și de a solicita urgentarea executării, dar în conformitate cu prevederile art.

44 alin. (5) din Codul de executare, mai este și în a acorda executorului

judecătoresc sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire a executării silite,

punându-i la dispoziție și mijloacele necesare în acest scop. Astfel, constatăm că

unul din factorii care a afectat și afectează procedura de executarea a hotărîrii

judecătorești din speța principală, ține în mod direct și de comportamentul părților,

în persoana intimatului și a debitorului procedurii de executare.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat că de către

autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătorești, au fost întreprinse

toate măsurile care puteau a fi în mod rațional întreprinse pentru a executa

documentul executoriu vizat. Prin urmare, autoritatea învestită cu funcții de

executare a hotărîrii judecătorești a reacționat în mod corespunzător la cererea

părții interesate/intimatului. Responsabilitatea statului nu se extinde dincolo de

procedura de executare, iar sarcina autorităților naționale în asemenea cauze este

de a pune la dispoziția creditorului un mechanism, organele de executare și

executori judecătorești, dar nu de a se substitui debitorul și a achita sumele

adjudecate în hotărîrea judecătorească.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a indicat că instanța de

apel, în ce privește capătul de acțiune privind acordarea prejudiciului moral, a

apreciat arbitrar poziția participanților procesului și nu a luat în considerație

circumstanțele de drept invocate de către Ministerul Justiției, și anume: art.5 din

Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, care prevede

expres că la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de judecată poate

decide simpla constatare a încălcării dreptului ce reprezintă prin sine o satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi

pusă pe seama reclamantului (în speță intimatului) și se apreciază individual pentru

fiecare caz luîndu-se în considerație în mod obligatoriu argumentele ambelor părți

în proces și excluzîndu-se pretenții excesive și vădit exagerate. De asemenea

consideră că constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărîrii judecătorești din 08 februarie 2011 reprezintă prin sine o satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a menționat că instanța

de apel nejustificat și neîntemeiat nu a ținut cont de Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr. 646 din 10 iulie 2018 prin care a fost abrobat

Regulamentul cu privire la modul de achitare a indemnizației pentru închirierea

spațiului locative funcționarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne din Republica Moldova. Funcționarii publici cu statut special

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care nu sunt asigurați cu spațiu locativ

(inclusiv cămin) la locul de muncă, li se plătește o compensație bănească pentru

închirierea (subînchirierea) spațiului locativ (în continuare compensație) în

8

cuantumul prevăzut de contractual de închiriere (subînchiriere) a locuinței, dar care

să nu depășească salariul de funcție al acestora. Mai mult ca atît, Legea nr.87 din

21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, nici nu prevede încasarea unor astfel de

cheltuieli cu titlu de prejudiciu iar o asemenea cerere urmează a fi înaintată într-o

procedură separată și anume împotriva autorității publice locale, or, Ministerul

Justiției nu poate fi obligat să execute din contul Statului o obligație care îi revine

nemijlocit Consiliului si Primăriei mun. Chișinău. În acest sens, instanța de apel nu

a verificat dacă membri familiei dețin în proprietate bunuri immobile.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

21 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces la

data de 13 iunie 2019, prin scrisoarea de expediere nr. 6222 (f.d. 25, vol.II), fiind

recepționată de Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 19 iunie 2019, fapt

indicat expres în cererea de recurs, însă la materialele cauzei lipsește dovada

recepționării acesteia de recurentul Andrei Prodius.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursurile, au fost

depuse de Andrei Prodius și Ministerul Justiției al Republicii Moldova la data de

18 iunie 2019 și 23 iulie 2019, cu respectarea termenului prevăzut la art. 434 Cod

de procedură civilă.

La 18 iulie 2019 și 05 august 2019 în adresa intimaților Ministerului Justiției

al Republicii Moldova, Andrei Prodius, intervenienții accesorii Consiliul municipal

Chișinău și executorul judecătoresc Svetlana Guțu au fost expediate copile

recursurilor declarate de Andrei Prodius și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 29 august 2019 executorul judecătoresc Svetlana Guțu a depus referință

prin care a solicitat examinarea recursului în lipsa executorului judecătoresc și

adoptarea unei hotărârii legale și întemeiate.

Intimații Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Andrei Prodius,

intervenient accesoriu Consiliul municipal Chișinău nu și-au vaforificat dreptul

procedural respectiv și nu au depus referințe în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Andrei Prodius și Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

9

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Andrei Prodius și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate de Andrei Prodius și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, se referă la dezacordul recurenților cu

soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială, sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform

secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă. Din recursurile declarate de Andrei Prodius și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

10

considera inadmisibile recursurile declarate de Andrei Prodius și Ministerul

Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Andrei Prodius și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, împotriva deciziei din 21 mai 2019 a

Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă

de Andrei Prodius împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc

Svetlana Guțu cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, compensarea prejudiciului moral, material și

cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

11