2ra-1465/19 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil

2ra-1465/19 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 2ra-1465/19

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (V. Chisilița)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

Î N C H E I E R E

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și executorul judecătoresc Lilia Vultureanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată “Montevideia” împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, executorului judecătoresc

Lilia Vultureanu, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată “Buncar

Com” cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea hotărârii în termen

rezonabil, recuperarea prejudiciului moral cauzat și compensarea cheltueililor de

judecată,

împotriva deciziei din 05 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată “Montevideia” și s-a

casat parțial hotărârea din 01 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani și în această parte s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a admis cererea

de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată “Montevideia”

împotriva Ministerului Justiției al Repuiblicii Moldova cu privire la recuperarea

prejudiciului moral cauzat și compensarea cheltuielilor de judecată, s-a încasat în

beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Montevideia” din contul bugetului de

stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova suma de 3 000 lei,

pentru recuperarea prejudiciului moral cauzat, și suma de 6712,65 lei, pentru

compensarea cheltuielilor de judecată, în rest hotărârea din 01 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a fost menținută.

c o n s t a t ă:

La 27 septembrie 2016, SRL „Montevideia” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, executorului

judecătoresc Lilia Vultureanu, intervenient accesoriu SRL „Buncar Com” cu privire

1

la contestarea acțiunilor executorului judecătoresc.

În motivarea acțiunii, reclamanta SRL „Montevideia” a indicat că prin

hotărârea din 22 iunie 2015 a Judecătoriei Drochia, a fost încasat de SRL „Buncar

Com”, în beneficiul reclamantei SRL „Montevideia” datoria în sumă de 24121, 75

lei. La 04 septembrie 2015 au fost eliberate titlurile executorii și în aceiași zi în

adresa executorului a fost depusă cererea nr. 329MV cu privire la intentarea

procedurii de executare. La 16 septembrie 2015, SRL „Montevideia” a recepționat

încheierile executorului judecătoresc nr. 105-1100/15, 105-1098/15 și 105-1090/15

din 10 septembrie 2015. La 18 septembrie 2015 prin ordinal de plată nr. 97 a fost

efectuată plata pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc în sumă de 240

lei conform borderoului de calcul prezentat, fiind expediată copia ordinului de plată.

Reclamanta SRL „Montevideia” a mai indicat că până la depunerea prezentei

acțiuni, executorul judecătoresc nu a efectuat nici o acțiune, nu a expediat și nu i-a

înmânat nici un act emis cu privire la măsurile întreprinse. Reclamanta consideră că

prin inacțiunile executorului judecătoresc sunt încălcate drepturile sale la un proces

echitabil.

Reclamanta SRL „Montevideia” a solicitat admiterea acțiunii, constatarea

faptului neîntreprinderii măsurilor prevăzute de lege pentru asigurarea executării în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești devenite executorii, de către executorul

judecătoresc Lilia Vultureanu, obligarea executorului judecătoresc Lilia Vultureanu

să întreprindă toate măsurile prevăzute de lege în scopul asigurării executării

hotărârii judecătorești și încasarea din contul SRL „Buncar Com” a sumei datorate

și a cheltuielilor suportate de SRL „Montevideia” în procedura de executare nr. 105-

1100/15, 105-1098/15 și 105-1090/15.

Prin hotărârea din 06 martie 2017 a Judecătoriei Drochia cererea de chemare în

judecată depusă de SRL „Montevideia” împotriva SRL „Buncar Com”, intervenient

accesoriu, executorul judecătoresc Lilia Vultureanu cu privire la contestarea

acțiunilor executorului judecătoresc a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 19 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis recursul

declarat de SRL „Montevideia”, casată hotărârea din 06 martie 2017 a Judecătoriei

Drochia, cu restituirea pricinii la rejudecare în prima instanță, în alt complet de

judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Drochia, sediul Central, cererea de chemare în

judecată depusă de SRL „Montevideia” împotriva executorul judecătoresc Lilia

Vultureanu, intervenient accesoriu SRL „Buncar Com” cu privire la contestarea

actelor executorului judecătoresc, a fost primită în procedură. Pe parcursul

examinării cauzei, SRL „Montevideia” a depus mai multe cereri cu privire la

concretizarea părților în proces și a cerințelor.

La 18 aprilie 2018, SRL „Montevideia”, a depus o cerere cu privire la

modificarea acțiunii, prin care a indicat în calitate de pârâți Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, executorul judecătoresc Lilia Vultureanu, Uniunea Națională a

Executorilor Judecătorești și SRL „Buncăr Com”, solicitând constatarea faptului

încălcării dreptului SRL „Montevideia” la executarea în termen a hotărârii

judecătorești pronunțate la 22 iunie 2015 și devenite executorii, încasarea de la

bugetul de stat a prejudiciului moral în mărime de 3000 lei, a costurilor și

cheltuielilor de judecată, în sumă de 6567, 70 lei cauzate prin încălcarea dreptului

2

SRL „Montevideia” la executarea în termen a hotărârii judecătorești pronunțate la

22 iunie 2015, obligarea executorului judecătoresc Lilia Vultureanu să întreprindă

toate măsurile prevăzute de lege în scopul asigurării executării hotărârii judecătorești

și documentului executoriu în procedura de executare nr. 2-783/15 din 10 septembrie

2015 și încasarea din contul SRL „Buncăr Com” a sumei datorate.

Prin încheierea din 19 aprilie 2018 a Judecătoriei Drochia sediul Central, în

temeiul art. 43 alin. (2) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța a strămutat cauza

civilă spre judecare la Judecătoria Chișinău sediul Buiucani.

Prin încheierea din 12 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani,

dosarul a fost transmis pentru soluționarea conflictului negativ de competență

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție.

Prin încheierea din 27 iunie 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost constatată

competența Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani la examinarea prezentei cauze.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 12 iulie 2018, s-a

separat într-un proces aparte, pretenția SRL „Montevideia” cu privire la contestarea

acțiunilor executorului judecătoresc și obligarea executorului judecătoresc să

întreprindă toate măsurile prevăzute de lege în scopul asigurării executării hotărârii

judecătorești și documentului executoriu. S-a reținut, pentru examinare, în procedura

judecătorului Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, Violeta Chisilița, pretenția SRL

„Montevideia” împotriva împotriva Uniunii Executorilor Judecătorești, executorului

judecătoresc Liliana Vultureanu, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere

Limitată „Buncăr Com” cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la

executarea în termen a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și

moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen a hotărârii

judecătorești.

La 27 iulie 2018, SRL „Montevideia” a depus cerere de majorare a cuantumului

pretențiilor din acțiune, prin care a solicitat încasarea din contul Ministerului Justiției

al Republicii Moldova a cheltuielilor de judecare a cauzei civile în sumă de 6712,

65 lei și 3000 lei prejudiciul moral.

Prin hotărârea din 01 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SRL “Montevideia”

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Uniunii Executorilor

Judecătorești, executorului judecătoresc Lilia Vultureanu, intervenient accesoriu

Societatea cu Răspundere Limitată “Buncar Com” cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea

prejudiciului cauzat, s-a constatat încălcarea dreptului SRL “Montevideia” la

executarea în termen rezonabil a hotărârii din 22 iunie 2015 a Judecătoriei Drochia

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL “Montevideia”

împotriva SRL “Buncar Com” cu privire la încasarea datoriei, în resta acțiunea a fost

respinsă.

Prin decizia din 05 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de SRL “Montevideia” și s-a casat parțial hotărârea din 01 noiembrie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de SRL “Montevideia” împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, Uniunii Executorilor Judecătorești, executorului judecătoresc Lilia

3

Vultureanu, intervenient accesoriu SRL “Buncar Com” cu privire la constatarea

încălcării dreptului la executarea hotărârii în termen rezonabil, recuperarea

prejudiciului moral cauzat și compensarea cheltueililor de judecatăși în această parte

s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a admis cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată “Montevideia” împotriva Ministerului

Justiției al Repuiblicii Moldova cu privire la recuperarea prejudiciului moral cauzat

și compensarea cheltuielilor de judecată, s-a încasat în beneficiul Societății cu

Răspundere Limitată „Montevideia” din contul bugetului de stat prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova suma de 3 000 lei, pentru recuperarea

prejudiciului moral cauzat, și suma de 6712,65 lei, pentru compensarea cheltuielilor

de judecată, în rest hotărârea din 01 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani a fost menținută.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că SRL „Montevideia”

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, executorului judecătoresc

Vultureanu Liliana, intervenient accesoriu: SRL „Buncar Com”, cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea hotărîrii în termen rezonabil,

recuperarea prejudiciului moral cauzat și compensarea cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a menționat că instanța de fond corect a constatat încălcarea

dreptului SRL „Montevideia” la executarea în termen rezonabil a hotărârii

Judecătoriei Drochia din 22 iunie 2015, în cauza civilă a Societății cu Răspundere

Limitată „Montevideia” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Buncar Com”

cu privire la încasarea datoriei, însă eronat a respins pretenția privind repararea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Reieșind din specificul acțiunii și în virtutea competenței sale de a determina

mărimea compensației pentru prejudiciul moral în funcție de cele constatate, instanța

de apel a relevat că mărimea compensației solicitate spre încasare de către SRL

„Montevideia” în mărime de 3000 lei este una echitabilă. Astfel, la determinarea

cuantumului prejudiciului moral urmează să se respecte criteriul echității care

presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale și

echitabile, adică trebuie stabilite în așa fel încât să asigure efectiv o compensare

suficientă a prejudiciului moral cauzat, ca astfel să fie menținut echilibrul între

daunele efectiv pricinuite și suma acordată. Prin urmare, instanța de apel consideră

că suma de 3000 de lei este în măsură de a atenua suferințele psihice și fizice cauzate,

fiind echitabilă și suficientă pentru prejudiciul suferit.

Referitor la cheltuielile de judecată, instanța de recurs notează că

apelantul/reclamant SRL „Montevideia” a solicitat compensarea cheltuielilor de

judecată suportate în mărime de 6712, 65 lei, întru argumentarea acestora a prezentat

dovezi, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie

2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului

la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești, probe admisibile și pertinente (facturi, ordine de

plată) care demonstrează suportarea reală a cheltuielilor financiare pe acest aspect

în așa fel, pretențiile cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată sînt

întemeiate.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) din Cod de procedură civilă, instanța

4

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții

care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a

fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional

părții admise din pretenții, iar pîrîtului - proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului.

În acest sens, instanța de apel a relevat că costurile și cheltuielile de judecată în

total constituie suma de 6 712,65 lei, formată din: a) cheltuieli poștale pentru

corespondența cu instanțele judecătorești (Judecătoria Drochia și Curtea de Apel

Bălți) în total 56,40 lei (13,75 + 8,25 + 11,45 + 11,45 + 11,50), conform

documentelor contabile anexate la dosar; b) cheltuieli poștale pentru trimiterile

scrisorilor poștale recomandate băncilor comerciale și Agențiilor de Stat, privind

confirmarea faptului neaplicării măsurilor de asigurare a documentelor executorii în

prezentul proces, în sumă de 144,95 lei; total cheltuieli poștale în sumă de 201,35

lei (56,40+144,95); c) citare publică a părților din proces prin intermediul ziarului

Monitorul Oficial nr. 24-29 din 27 ianuarie 2017 și nr. 1-6 din 05 ianuarie 2018

pentru ședințele de judecată din 06 martie 2017 ora 10:30 în sumă de 174 lei și

respectiv 02 februarie 2018 ora 11:00 în sumă de 264 lei; total citarea publică a

părților - 438 lei (174+264); d) cheltuieli de transport pentru deplasarea cu

automobilul societății Opel Astra, cu numărul de înmătriculare KNG 77, la ședințele

de judecată în prezenta cauză civilă din mun. Chișinău în or. Drochia pentru data de:

26 octombrie 2016 în sumă de 616,54 lei; 12 decembrie 2016 în sumă de 702,94 lei;

18 ianuarie 2017 în sumă de 677,80 lei; 06 martie 2017 în sumă de 679,76 le;

25 august 2017 în sumă de 600,52 lei; 03 decembrie 2017 în sumă de de 600,52 lei;

30 noiembrie 2017 în sumă de 702,94 lei; 02 februarie 2018 în sumă de 702,94 lei;

14 martie 2018 în sumă de 702,94 lei;19 aprilie 2018 în sumă de 702,94 lei; total

cheltuieli de transport pentru deplasare (costul benzinei) a constituit 6073,30 lei.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că apelantul/reclamant a anexat la

materialele cauzei actele justificative care confirmă suportarea cheltuielilor de

judecată în mărime de 6712, 65 lei. Instanța de apel consideră că urmează a fi încasat

de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui

SRL „Montevideia” suma de 6 712,65 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța de apel consideră greșită soluția instanței de fond privind respingerea

pretenției de încasare a cheltuielilor de judecată, din motiv că prin încheierea din

12 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, pretențiile au fost separate

într-un proces aparte, iar în prezent se examinează la Judecătoria Dochia sediul

Central, judecător Rodica Chistruga, iar reclamantul/apelant urmează să solicite

compensarea cheltuielilor menționate în cadrul acelui proces.

Instanța de apel consideră necesar de a admite apelul, cu casarea parțială a

hotărârii instanței de fond, în partea respingerii cerințelor privind recuperarea

prejudiciului moral cauzat și compensarea cheltuielilor de judecată și în această parte

pronunță o nouă hotărâre de admitere a cerințelor.

La 05 iunie 2019 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei din 05 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs recurentul Ministerul Justiției al Republicii

Moldova a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel, o consideră vădit

5

ilegală și neîntemeiată, deoarece instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat

în mod eronat legea, a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului, a

apreciat arbitrar poziția participanților la proces și a probelor anexate la materialele

cauzei.

Recurentul a invocat că instanța de apel la adoptarea deciziei a apreciat parțial

actele anexate la materialele cauzei, în condițiile în care, din conținutul acestora se

desprinde că neexecutarea hotărîrii judecătorești, nu poate fi imputată exclusiv

organelor statului implicate în procedura de executare or, prin prisma datelor

cuprinse în conținutul raportului motivat remarcă că la caz, executorul judecătoresc

a întreprins toate măsurile posibile, care puteau fi în mod rațional întreprinse pentru

executarea documentului executoriu.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a precizat că conform

practicii juridice internaționale, instanțele de judecată inferioare aveau ca sarcină

exclusivă de a analiza dacă măsurile adoptate de executorii judecătorești au fost

adecvate și suficiente, iar în situația în care aceștia pe parcursul procedurii de

executare au dat dovadă de maximă diligență și au întreprins toate măsurile posibile

și necesare ce erau prevăzute de legislație, acțiunea civilă înaintată urmează a fi

respinsă ca neîntemeiată, or analizînd materialele cauzei, remarcă că unul din factorii

care a afectat și afectează pînă în prezent procedura de executare a hotărîrii

judecătorești din speța principală, ține în mod direct de comportamentul părților, în

persoana debitorilor procedurii de executare.

Recurentul a indicat că instanța de apel nu a luat în considerare și jurisprudența

stabilită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în partea ce ține de calitatea

debitorului executării, în condițiile în care la caz, debitorul nu este o autoritate de

stat, dar un terț privat. În acest sens, Curtea a punctat că responsabilitatea statului

pentru executarea unei hotărîri judecătorești pronunțate împotriva unei companii

private nu se extinde mai departe decît pînă la implicarea organelor de stat în

procedurile de executare. Totodată, statul poate fi găsit responsabil de neexecutarea

unei hotărîri judecătorești de către debitorul privat, doar atunci cînd autoritățile

statului sunt obligate să acționeze pentru executarea acestei hotărîri și nu o fac, fapt

ce nu este aplicabil prezentului litigiu de judecată.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a menționat că instanța

de apel la adoptarea deciziei a apreciat arbitrar poziția participanților procesului și

nu a luat în considerare argumentul invocat de către reprezentantul Ministerului

Justiției în partea ce ține de complexitatea procedurii de executare, în condițiile în

care se desprinde că factorul care a complicat executarea hotărîrii judecătorești ține

de debitorul privat. Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești se face doar în măsura în care

încălcarea a avut loc din cause, ce pot fi imputate exclusiv autorității responsabile

de executarea hotărîrii judecătorești.

Referitor la pretenția privind încasarea prejudiciului moral, recurentul

consideră că acordarea sumei 3000 lei este una exagerată. Prin urmare, ținînd cont

de natura dreptului lezat, complexitatea cauzei, perioada pe parcursul căreia

hotărîrea judecătorească nu a fost executată, de faptul că hotărîrea judecătorească

parțial a fost executată, consideră că suma acordată ca despăgubire morală este

exagerată și neechitabilă suferințelor pretinse că ar fi fost suportate de către o

6

persoană juridică. Prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de

către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești nu acordă în mod automat dreptul la încasarea prejudiciului atît

material, cît și moral, în lipsa dovezilor că persoana a suferit un prejudiciu în urma

încălcării dreptului garantat de lege. Respectiv, în anumite situații acordarea de

satisfacții pecuniare/bănești nu constituie o regulă generală, dar fiind o excepție de

la această regulă. Or, potrivit art. 5 din Legea nominalizată, simpla constatare a

încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul

moral.

Referitor la pretenția privind încasarea cheltuielilor de judecată, recurentul

consideră că instanța de apel la emiterea deciziei nu a luat în considerare prevederile

art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel neîntemeiat a dispus admiterea

acțiunii civile și în acest capăt de acțiune. Mai mult ca atît, la caz instanța de apel nu

a apreciat corespunzător aspectul dacă cheltuielile de asistență juridică solicitate, au

fost necesare, realmente angajate și rezonabile în cuantum, fapt ce contravine normei

art. 96 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

La 05 august 2019 executorul judecătoresc Lilia Vultureanu a declarat prin

intermediul oficiului poștal recurs împotriva deciziei din 05 martie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărârii de respingere a

acțiunii depuse de SRL “Montevideia”.

În motivarea cererii de recurs recurentul executorul judecătoresc Lilia

Vultureanu a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel, o consideră

vădit ilegală și neîntemeiată, deoarece instanța de apel la pronunțarea deciziei a

interpretat în mod eronat legea, a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia

dreptului, a apreciat arbitrar poziția participanților la proces și a probelor anexate la

materialele cauzei.

Recurentul executorul judecătoresc Lilia Vultureanu a menționat că cauza

civilă a fost judecată în mod unilateral, bazându-se doar pe declarațiile reclamantei

SRL “Montevidea”, cu încalcarea normelor de drept material. La caz, nu a fost

solicitată copia procedurii de executare ca probă la materialele dosarului.

SRL “Montevidea” a avut un rol pe toată perioada de executare, achitând în avans

doar cheltuielile de intentare și arhivare a dosarului de executare, celelalte acțiuni nu

au fost achitate de către creditor, nu s-a interesat timp de 3 ani de soarta

documentului executoriu, nu a adus sprijinul necesar executorului judecătoresc Lilia

Vultureanu, nu a manifestat interes întru executarea documentului executoriu.

Recurentul executorul judecătoresc Lilia Vultureanu a relatat că debitorul

SRL “Buncar-Com” este insolvabil, nu dispune de bunuri, administratorul nu este în

țară de o perioadă îndelungată de timp, iar la executorul judecătoresc se află și

documente executorii de încasare din contul debitorului a sumelor preconizate ca

taxă de stat, care de asemenea nu pot fi executate, din motiv că debitorul nu dispune

de venituri, conturile debitorului fiind blocate de mai mulți executori judecătorești

și de către Serviciul Fiscal de Stat.

Recurentul consideră că SRL “Montevidea” știind de situația precară a

debitorului înaintează o acțiune în instanța de judecată și încasează de la bugetul de

7

stat o sumă analogică cu suma pretențiilor, ce creează un precedent, că în cazul în

care debitorii sunt insolvabili, s-ar putea încasa prejudiciul din contul statului, ceea

ce ar aduce pierderi bugetului statului, iar în cazul în care un antreprenor sau altul ar

crea datorii față de persoanele fizice și juridice, statul nu poate garanta restituirea

datoriilor, daunelor, prejudiciilor.

Recurentul a indicat că pretențiile SRL “Montevidea” sunt anticonstituționale,

deoarece executorul judecătoresc nu poate fi obligat de a întreprinde măsuri pe

cheltuiala sa și din contul său. Fiind persoană de drept privat, executorul

judecătoresc poate iniția acte de executare doar după achitarea de către creditor a

cheltuielilor de executare necesare în acest scop, iar obligarea unei persoane fizice

sau juridice de a presta servicii din contul ei este ilegal, deoarece nimeni nu poate fi

obligat de a lucra din contul său și pe cheltuiala sa.

Recurentul a mai declarat că a depus cerere de apel împotriva hotărârii din

01 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, care nu a fost primită

și remisă, din motiv că a fost depusă cu omitrea termenului de declarare a apelului,

fapt care a dus la încalcarea drepturilor procesuale și prevederilor art. 6 al Convenției

Europene pentru Apararea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, din

cauză că Curtea de Apel Chișinău conform practicii judiciare, ar trebui la depunerea

cererii de apel să solicite dosarul din prima instanță, dar nu să restituie cererea de

apel apelantului. Recurentul a mai menționat că la aceeași dată și aceeași ora 9.00 a

fost antrenată într-un alt dosar civil, fiind în imposibilitate de a se prezenta la instanța

de apel, cauza civilă fiind examinată din prima ședință, ce pune la îndoială

examinarea cauzei sub toate aspectele, legitim și corect.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din 05 martie

2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces la data de

04 aprilie 2019, prin scrisoarea de expediere nr. 3143 (f.d. 141,vol. II), fiind

recepționată de Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 09 aprilie 2019, fapt

indicat expres în cererea de recurs, însă la materialele cauzei lipsește dovada

recepționării acesteia de recurentul executorul judecătoresc Lilia Vultureanu.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursurile, au fost

depuse de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și executorul judecătoresc Lilia

Vultureanu la data de 05 iunie 2019 și 05 august 2019, cu respectarea termenului

prevăzut la art. 434 Cod de procedură civilă.

La 28 iunie 2019 și 19 august 2019 în adresa intimaților SRL „Montevideia”,

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, executorului judecătoresc Lilia

Vultureanu, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, intervenient accesoriu

SRL „Buncar Com” au fost expediate copile recursurilor declarate de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și executorul judecătoresc Lilia Vultureanu, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 08 iulie 2019 SRL „Montevideia” a depus referință împotriva recursului

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, prin care a solicitat declararea

recursului inadmisibil.

La 02 septembrie 2019 SRL „Montevideia” a depus referință împotriva

8

recursului declarat de executorul Judecătoresc Lilia Vultureanu, prin care a solicitat

declararea recursului inadmisibil.

Intimații Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Uniunea Națională a

Executorilor Judecătorești, intervenient accesoriu SRL „Buncar Com” nu și-au

vaforificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referințe în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și executorul judecătoresc Lilia Vultureanu, în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și executorul judecătoresc Lilia Vultureanu, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și executorul judecătoresc Lilia Vultureanu, se referă la

dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială, sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform secțiunii a II-a, are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

9

și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă. Din

recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și executorul

judecătoresc Lilia Vultureanu, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și executorul judecătoresc Lilia Vultureanu.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și executorul judecătoresc Lilia Vultureanu, împotriva deciziei

din 05 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare

în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată “Montevideia” împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Uniunii Naționale a Executorilor

Judecătorești, executorului judecătoresc Lilia Vultureanu, intervenient accesoriu

Societatea cu Răspundere Limitată “Buncar Com” cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea hotărârii în termen rezonabil, recuperarea prejudiciului moral

cauzat și compensarea cheltueililor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

10