2ra-1714/19 — încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-1714/19 — încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1714/19

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Briceni (jud.: E. Tverdohleb)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud.: I. Grosu, A. Garbuz, A, Ciobanu)

Î N C H E I E R E

04 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Leonid Dornean,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Leonid

Dornean împotriva Lidiei Dornean, cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul declarat de Leonid Dornean, fiind menținută hotărârea din 17

decembrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni,

c o n s t a t ă :

La 23 august 2018, Leonid Dornean a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Lidiei Dornean, cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la 17 mai 2016, Lidia Dornean a

depus cerere de chemare în judecată împotriva sa, prin care a solicitat repunerea în

termen a acțiunii și încasarea prejudiciului moral. Prin hotărârea din 05 septembrie

2016 a Judecătoriei Edineț, s-a respins ca tardivă acțiunea înaintată de Lidia

Dornean, fiind dispusă încasarea din contul acesteia în beneficiul său a cheltuielilor

de judecată în sumă totală de 3130 de lei. Iar prin decizia din 14 februarie 2017 a

Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul depus de pârâtă și s-a menținut hotărârea

primei instanțe.

Leonid Dornean a menționat că în cadrul examinării cauzei în instanța de apel,

nu a reușit să solicite încasarea cheltuielilor de judecată și anume: cheltuielile

suportate pentru călătorie, confirmate prin biletele de transport (f.d 19).

Reclamantul a relatat, că la 02 septembrie 2016, a fost nevoit să se deplaseze la

avocat pentru a pregăti cererea nr. 69 din 02 septembrie 2016 (f.d. 20) cu privire la

solicitarea de eliberare a informației de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale. Ulterior, la 10 octombrie 2016, s-a deplasat la Judecătoria Edineț

pentru a depune cerere de eliberare a hotărârii și a titlului executoriu.

Mai mult, Leonid Dornean a specificat că la 17 noiembrie 2016, s-a deplasat la

avocat pentru a pregăti cererea nr. 91 din 17 noiembrie 2016 (f.d. 23), adresată

Procuraturii r-nul Edineț, cu privire la solicitarea de a fi eliberate copiile autentificate

a materialelor și copia plângerii. La 29 noiembrie 2016, s-a deplasat la Curtea de

1

Apel Bălți pentru a participa la ședința de judecată. Ulterior, la 19 decembrie 2016,

s-a deplasat la avocat pentru a întocmi cererea nr. 97 și 100 (f.d. 15-16), la 14

februarie 2017, s-a deplasat la avocat pentru a întocmi cererea nr. 13 (f.d. 17), la 18

aprilie 2017, s-a deplasat la Judecătoria Edineț pentru a depune cererea de eliberate

a hotărârii și a titlului executoriu, iar, la 03 mai 2017, s-a deplasat la Edineț pentru

efectuarea xerocopiilor.

Leonid Dornean a solicitat încasarea din contul Lidiei Dornean a cheltuielilor

de judecată suportate în cadrul examinării anterioare a cauzei civile la cererea de

chemare în judecată depusă de Lidia Dornean împotriva sa, prin care a solicitat

repunerea în termen a acțiunii și încasarea prejudiciului moral, examinată în instanța

de apel și anume, a cheltuielilor de transport în sumă de 361 lei, pentru xerocopii în

sumă de 10 lei, a cheltuielilor pentru asistența juridică în sumă de 1250 de lei și suma

de 16 lei pentru efectuarea xerocopiilor a prezentei cereri de chemare în judecată.

Prin hotărârea din 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni,

acțiunea formulată de Leonid Dornean s-a admis parțial.

S-a dispus încasarea din contul Lidiei Dornean în beneficiul lui Leonid

Dornean, a cheltuielilor pentru transport în sumă de 196 de lei, a cheltuielilor pentru

asistența juridică în sumă de 1250 de lei, a cheltuielilor pentru xerocopii în sumă de

29 lei și a cheltuielilor pentru anunțul public în sumă de 60 lei (f.d. 50, 58-64).

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a constatat că cheltuielilor pentru

transport nu corespunde circumstanțelor de fapt, deoarece deplasările menționate la

data de 02 septembrie 2016, 17 noiembrie 2016, 13 februarie 2017, 14 februarie

2017 și 03 mai 2017 nu au legătură cu deplasările pentru a participa la ședința de

judecată, fapt ce denotă admiterea parțială a solicitării date.

Instanța de fond a reținut că cerințele cu privire la încasarea cheltuielilor pentru

asistența juridică, pentru pregătirea xerocopiilor și pentru anunțul public sunt

întemeiate și care urmează a fi admise, deoarece sunt probate prin bonurile de plată

anexate la materialele cauzei, iar anunțul public a fost efectuat din motiv că pârâta

nu se prezenta la ședințele de judecată (f.d. 19, 21, 40-42, 35-39).

La 09 ianuarie 2019, Leonid Dornean a depus cerere de apel împotriva hotărârii

din 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe și restituirea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

declarat de Leonid Dornean și s-a menținut hotărârea din 17 decembrie 2018 a

Judecătoriei Edineț, sediul Briceni (f.d. 92-99).

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a constatat că

hotărârea primei instanțe este întemeiată și legală, iar motivele invocate de apelant

sunt neîntemeiate.

La 02 iulie 2019, Leonid Dornean, prin intermediul oficiului poștal a declarat

recurs împotriva deciziei din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea

acesteia, cu expedierea cauzei spre rejudecare.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul a invocat că instanța de

apel nu a luat în considerare prevederile art. 206 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, care prevede că părțile au dreptul să solicite instanței judecătorești

examinarea cauzei în lipsa lor și remiterea copiei de pe hotărîre. Dacă partea solicită

să-și dovedească pretențiile sau obiecțiile prin ascultarea celeilalte părți, instanța

cere să se prezinte personal în fața judecății.

2

Leonid Dornean a menționat că instanța de apel urma să utilizeze art. 388 alin.

(1), lit. b) din Codul de procedură civilă și constatând încălcarea de către prima

instanță a prevederilor art. 206 alin. (4) din Codul de procedură civilă, urma să

caseze hotărârea și să trimită cauza la rejudecare.

La 31 iulie 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs Lidiei Dornean,

informând că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În

mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (f.d. 113).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii admisibilității recursului, în

adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care Lidia Dornean

să-și expună poziția față de temeiurile recursurilor.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Leonid Dornean este

inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui proces echitabil

prevăzute la articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale (a se vedea Lebedinschi vs Republica Moldova, 16

septembrie 2015, parag. 32, Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag. 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi efectuată

și analizată prin prisma articolului sus - citat, care cuprinde, în mod particular,

dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Instanța de recurs observă că dreptul de acces la un tribunal poate fi limitat,

inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de

atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie reglementat de către stat, care

se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere. În acest sens, criteriile

pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai

stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia,

Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie 2016, parag. 34; Miessen vs Belgia, 16

octombrie 2016, parag. 64; Samardžić vs Croația, 20 iulie 2017, parag. 28; Zubac vs

Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 82).

La început, judecătorul raportor a făcut un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în corespundere cu articolul 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă. Așadar, în conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de

procedură civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi

atacat cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana

îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în

termen.

3

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi

restabilit. Această limită temporală este esențială pentru a asigura buna administrare

a justiției și, în special, principiul securității juridice (a se vedea Marc Brauer,

ibidem, parag. 35; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

La 07 mai 2019, Curtea de Apel Bălți a expediat participanților la proces copia

deciziei integrale din 04 aprilie 2019 (f.d. 102), fiind recepționată de către recurent

la 15 mai 2019 (f.d. 103).

Drept consecință, instanța de recurs constată că cererea dedusă judecății a fost

declarată în termenul prevăzut mai sus.

În continuare, completul de judecată a audiat raportul verbal al judecătorului

raportor, cu privire la esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele

recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc criteriile formale din

articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă dictează regula principală,

potrivit căreia, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în

cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural.

La acest capitol, alin. (2) și (3) din articolul 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat. Iar, alin. (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul

în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului. Mai mult, modul de prezentare și formulare a chestiunilor de drept a fost

explicitat în punctele 22 – 27 din Hotărârea explicativă nr. 5 din 11 noiembrie 2013

a Plenului Curții Supreme de Justiție (a se vedea similar Trevisanato vs Italia; 16

decembrie 2016, parag. 22 – 23, 36).

În mod corespunzător, instanța de recurs notează că reglementările referitoare

la rigorile impuse de articolul 432 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă sunt

redactate suficient de clar și îndeplinesc criteriul de previzibilitate. Mai mult, scopul

acestui articol este, atât de a proteja interesul recurentului de a obține, după caz,

casarea sau modificarea deciziei atacate, cât și de a păstra rolul Curții Supreme de

Justiție de a se ocupa numai de probleme de o importanță semnificativă specificat în

articolul 1 alin. (2) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie 1996 (a se vedea Zubac,

ibidem, parag. 83, 105 - 106).

În consecință, limitările impuse de articolul 432 alin. (2) – (4) din Codul de

procedură civilă urmăresc un scop legitim, respectând în același timp cerințele

securității juridice și bunei administrări a justiției (a se vedea Beniamin Nersesyan

vs Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen,

ibidem, parag. 67; Sturm vs Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36; Zubac, ibidem,

parag. 98). Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a

se vedea Ronald Vermeulen vs Belgia, 17 iulie 2018, parag. 44).

4

Astfel, instanța de judecată conchide că judecarea recursului, exercitat conform

rigorilor impuse de articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, are caracter

devolutiv numai pentru problemele de drept material și procedural. Curtea Supremă

de Justiție verifică doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt. În acest caz,

instanța de recurs nu cercetează cum a fost reflectată realitatea obiectivă a faptelor

determinate de instanțele ierarhic inferioare, cu excepția situației în care constatările

pot fi considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

Instanța de judecată observă că recurentul Leonid Dornean nu a criticat decizia

din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți în baza articolului 432 din Codul de

procedură civilă. Totuși, în virtutea principiului jura novit curia, instanța de recurs

are competența de a decide asupra caracterului juridic al argumentelor inserate în

cererea de recurs, prin examinarea lor, în lumina temeiurilor articolului 432 alin. (2),

(3), (4) din Codul de procedură civilă.

Instanța de judecată notează că recurentul nu a criticat textele de lege aplicate

de instanța de apel. Mai mult, nu a dat detalii cu privire încălcările comise de instanța

de apel pe care le-ar fi considerat esențiale.

Cu referire la calitatea motivării deciziei atacate, completul de judecată notează

că întinderea obligației de a motiva hotărârea poate varia în dependență de

circumstanțele specifice, natura și complexitatea cauzei (a se vedea Ruiz Torija vs

Spania, 9 decembrie 1994, parag. 29). Prin urmare, în lumina împrejurărilor din

speță, instanța de recurs reține că instanța de apel și-a motivat amplu decizia și a

răspuns la toate argumentele esențiale ale cauzei (a se vedea deciziile de

inadmisibilitate în cauzele Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008;

Fundația pentru Copii Speranța vs Moldova, 17 octombrie 2017 sau Calancea și alții

vs. Moldova, 6 februarie 2018, parag. 20, 34 – 35).

În orice caz, completul de judecată observă că recurentul, a formulat prezenta

cerere după ce a beneficiat de o procedură contradictorie în fața instanței ierarhic

inferioare. De altfel, acesta a avut ocazia de a-și prezenta elementele de probă și de

a-și apară cauza în mod liber, fiind audiat de o primă instanță și de o instanță de apel,

care au fost competente de a examina toate chestiunile de fapt și de drept invocate

de părți și relevante litigiului (a se vedea A. Menarini Diagnostics S.R.L. vs Italia,

27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34,

Samardžić, ibidem, parag. 31, Gohe și alții vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 41 - 43).

Pe baza celor prezentate, completul de judecată constată că observațiile lui

Leonid Dornean nu dezvăluie nicio aparență a încălcării normelor de drept material

sau procedural, dar nici a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Prin urmare, raționamentele inserate în recurs nu pot fi calificate ca esențiale

și nu ar putea obliga instanța de recurs să primească cererea acestuia spre examinarea

în fond și, eventual, să caseze/modifice hotărârea judecătorească contestată. În mod

corespunzător, punctele de vedere al recurentului nu sunt compatibile cu cerințele

prevăzute la articolul 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă, iar, în

consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției de a fi efectiv (a se

vedea, inter alia, Petrovic vs Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33, Sturm,

ibidem, parag. 32).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a

5

instanței de recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor

juridice și bunei administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței

supreme de a interpreta uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul

aplicării legilor, în raport cu obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței,

normele de drept nu au format un obstacol care să afecteze esența dreptului

recurentului de acces la un tribunal.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile

speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs

Franța, 10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.

71 – 74). În concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis

mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou

vs Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46;

Guelfucci vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun

direct în cazul de față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății,

inclusiv și argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate

sau a procedurii în ansamblu.

Având în vedere circumstanțele care preced, completul de judecată decide în

mod unanim că recursul declarat de Leonid Dornean nu ridică probleme de drept și

nu poate fi acceptat spre examinare în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu articolul 270, articolul 433 lit. a) și articolul 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Leonid Dornean.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

6