2ra-1384/19 — desfiintarea contractului de asistenta juridica, restituirea sumei si repararea prejudiciului material si moral

2ra-1384/19 — desfiintarea contractului de asistenta juridica, restituirea sumei si repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1384/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (Iu. Potînga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (G. Dașchevici, A. Panov, L. Bulgac)

Î N C H E I E R E

14 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Eleonora Hacina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eleonora Hacina

împotriva Oxanei Secrieru privind desființarea contractului de asistență juridică,

restituirea sumei și repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 26 aprilie 2017 Eleonora Hacina s-a adresat în instanța de judecată

cu cerere de chemare în judecată împotriva Oxanei Secrieru privind desființarea

contractului de asistență juridică, restituirea sumei și repararea prejudiciului material

și moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, a avut nevoie de un avocat

pentru a scrie o cerere la Curtea Europeană referitor la încălcarea dreptului la

executarea hotărîrilor judecătorești. În oficiul de pe str. XXXX a găsit un avocat, și

anume Oxana Secrieru, magistrat în drept, lector universitar, care i-a promis ajutor

la întocmirea cererii către Curtea Europeană pentru prețul de 8000 de lei. A achitat

un avans în sumă de 3000 de lei, ulterior a vîndut terenul deținut, a luat bani cu

împrumut, și adunînd suma solicitată de avocat a încheiat contractul de asistență

juridică la 18 noiembrie 2014 pe termen de 16 luni.

I-a încredințat avocatului toate actele necesare, a expus toate informațiile și

circumstanțele cazului, iar la 02 decembrie 2014 Oxana Secrieru i-a transmis

cererea pentru a o expedia în adresa Curții Europene.

A observat că cererea este îndeplinită contrar cerințelor Curții Europene și la

07 decembrie 2014 i-a restituit Oxanei Secrieru cererea formulată. I-a înaintat

avocatului pretenții referitor la greșelile admise la îndeplinirea cererii, solicitîndu-i

să întrerupă contractul de asistență juridică încheiat și să-i restituie suma de 8000 de

lei pentru a angaja un alt avocat, însă pîrîta i-a reproșat că a pierdut timp cu dosarul

și că a îndeplinit cererea la prețul de 8000 de lei. Pentru a formula o altă cerere

1

avocatul a mai solicitat 8000 de lei. A propus avocatului să rețină suma de 3000 de

lei pentru timpul pierdut, iar 5000 de lei să-i restituie, însă pîrîta a respins

propunerea, ulterior chiar refuzînd să se prezinte la oficiu la solicitarea sa. Avocatul

telefonic i-a comunicat că rezilierea contractului este publicat în Monitor și să nu o

mai deranjez, deoarece nu dorește să discute cu ea.

Reclamanta s-a adresat cu plîngere la Uniunea Avocaților, Ministerul de

Justiție, Procuratura Generală, Inspectoratul de Poliție de pe str.Teilor, 7,

mun.Chișinău, însă avocatul Oxana Secrieru a mințit că i-a transmis cererea către

CEDO și că i-a restituit documentele dosarului.

A suferit enorm din motivul expirării termenului de 6 luni de adresare cu cerere

către CEDO, a suportat cheltuieli zadarnice pentru deplasarea în or.Chișinău la

avocatul Oxana Secrieru.

Consideră că Oxana Secrieru nu și-a îndeplinit obligațiile conform contractului

de asistență juridică nr. XXXX din 18 noiembrie 2014, și urmează să-i restituie

banii achitați.

Reclamanta a solicitat desființarea contractului de asistență juridică nr. XXXX

din 18 noiembrie 2014 încheiat între Eleonora Hacina și Oxana Secrieru, restituirea

sumei de 8000 de lei achitată în baza contractului de asistență juridică, repararea

prejudiciului material în mărime de 1868 de lei, prejudiciului moral în sumă de

10 000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2442 de lei.

Prin hotărârea din 26 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Eleonora Hacina.

Contractul de asistență juridică nr. XXXX din 18 noiembrie 2014 încheiat între

Eleonora Hacina și Oxana Secrieru s-a considerat rezolvit din 07 decembrie 2014,

cu repunerea părților în poziție inițială.

S-a încasat din contul Oxanei Secrieru în beneficiul Eleonorei Hacina suma

bănească în mărime de 8000 lei.

S-a încasat din contul Oxanei Secrieru în beneficiul Eleonorei Hacina

prejudiciul moral în mărime de 2000 lei, cheltuielile de judecată alcătuite din taxa

de stat achitată la depunerea acțiunii în judecată în mărime de 387,46 de lei, servicii

de copiere în mărime de 178,40 de lei, trimiteri poștale în mărime de 11,85 lei, iar în

total în sumă de 577,71 de lei.

În rest acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Prin încheierea din 28 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a corectat eroarea din partea dispozitivă a hotărîrii din 26 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, și anume sintagma „... 07.12.2014” s-a

înlocuit cu sintagma „... 16.12.2014”.

Pentru a decide astfel prima instanță a considerat drept esențială neexecutarea

de către Oxana Secrieru a obligațiunilor contractuale de acordare a asistenței

juridice și anume asistarea, reprezentarea, acordarea de consultații juridice,

redactarea și semnarea de acte, cereri, demersuri, etc. spre a fi prezentate în

instanțele de judecată și Autorităților Publice ale Republicii Moldova, precum și la

Curtea Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului, reclamanta fiind îndreptățită

să ridice problema rezoluțiunii contractului. Or prin semnarea unui contract de

prestarea serviciilor de asistență juridică, Eleonora Hacina aștepta să primească

confirmarea executării solicitărilor sale prin întocmirea unei cereri corecte și

expediată către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

2

Instanța a constatat că pîrîta nu și-a executat obligațiile contractuale, or, la

materialele dosarului a fost anexată o cerere în conținutul căreia sunt multe

corectări, iar dovada că aceasta a fost expediată către CEDO nu a fost prezentată.

Mai mult, instanței nu i-a fost prezentat un act de primire-predare care să confirme

lucrul efectuat de către avocatul Oxana Secrieru și prestarea serviciilor conform

contractului de asistență juridică, rezumîndu-se doar la prezentarea unei cereri

precum că ar fi fost expediată în adresa CEDO.

Astfel, instanța a concluzionat că, Oxana Secrieru nu a executat obligația

esențială, iar contractul nu a fost rezolvit, fapt ce impune declararea rezoluțiunii

contractului respectiv cu repararea prejudiciului cauzat prin neexecutare. Ca

rezultat, instanța a rezolvit contractul de asistență juridică nr. XXXX din 18

noiembrie 2014, încheiat între Eleonora Hacina și Oxana Secrieru, cu repunerea

părților în situația anterioară încheierii contractului, cu încasarea sumei de 8000 lei

din contul Oxanei Secrieru în beneficiul reclamantei.

Instanța de fond a dispus repararea prejudiciului patrimonial cauzat prin

vătămarea drepturilor personale nepatrimoniale privind integritatea morală a

Eleonorei Hacina, cu încasarea a 2000 de lei drept recompensă pentru prejudiciul

moral cauzat în rezultatul acțiunilor pîrîtei Oxana Secrieru.

Prin decizia din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Oxana Secrieru, s-a casat hotărîrea din 26 noiembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis în o hotărîre nouă, prin care s-a respins integral

acțiunea înaintată de Eleonora Hacina, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că concluzia instanței de fond

vizavi de temeinicia parțială a acțiunii înaintate de Eleonora Hacina, este incorectă,

deoarece contravine circumstanțelor de fapt stabilite, rezultă din aprecierea greșită a

probelor administrate și aplicarea eronată a normelor de drept material.

Instanța de apel a specificat că raportul juridic litigios a apărut între părți în baza

contractului de asistență juridică nr. XXXX din 18 noiembrie 2014, prin care Oxana

Secrieru, activînd în calitate de avocat, și-a asumat obligația să presteze reclamantei

servicii juridice, contra unui onorariu în mărime de 8000 lei. Reclamanta Eleonora

Hacina a menționat expres în cadrul examinării cauzei că serviciile juridice care

urmau a fi prestate de pîrîtă constau în întocmirea unei cereri adresată Curții

Europene a Drepturilor Omului.

Instanța de apel a stabilit că pîrîta și-a onorat obligațiile asumate prin contractul

de asistență juridică, însă reclamanta a subapreciat aceste servicii, insistând la

restituirea onorariului sau a unei părți din acesta, considerînd că cererea întocmită de

avocatul Oxana Secrieru nu corespunde exigențelor legii, afirmații care nu se

confirmă prin probe, ci s-au rezumat doar la dezacordul reclamantei cu mărimea

onorariului achitat avocatului.

Colegiul a considerat că, în situația în care nu s-a stabilit că pîrîta nu și-a

executat obligațiile pentru care i-a fost achitat onorariul de 8000 de lei, nu există

nici un temei de a obliga pîrîta să restituie reclamantei această sumă, pretențiile

înaintate de reclamantă în acest sens fiind lipsite de suport legal. Concluzia instanței

de apel s-a bazat și pe faptul că ambele părți recunosc, că actul juridic în baza căruia

a fost achitată suma de 8000 de lei, este deja consumat, adică executat de ambele

părți în modul și termenul convenit, iar alegațiile Eleonorei Hacina vizavi de

calitatea serviciilor sunt pur declarative.

3

Pe cale de consecință, s-au considerat neîntemeiate și cerințele privitor la

repararea prejudiciului material și moral.

La 16 mai 2019 Eleonora Hacina, a declarat recurs solicitând casarea deciziei

din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea dosarului la Curtea de

Apel Chișinău, pentru încasarea cheltuielilor pentru 10 ture efectuate la Chișinău,

costul fiind a cîte 70 de lei fiecare. Totodată a solicitat menținerea hotărîrii din 26

noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În motivarea recursului a indicat că Curtea de Apel prin decizia sa din 28 martie

2019 a admis apelul Oxanei Secrieru, apreciind cererea sa ca fiind neîntemeiată. Cu

acest fapt nu este de acord din următoarele motive.

La 07 decembrie 2014 Oxana Secrieru i-a luat din mîină cererea greșit

îndeplinită pentru a fi expediată la CEDO, însă altă cerere nu a mai primit. Astfel

avocatul Oxana Secrieru nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de asistență

juridică.

A menționat că pentru menținerea sumei de 8000 de lei putea măcar să-i acorde

ajutorul ca dosarul nr. XXXX să fie transferat la o altă instanță de judecată, putea să

schimbe ritmul executării hotărîrii judecătorești din 31 martie 2008, putea să

înainteze o cerere de corectare a greșelilor conform art. 249 alin. (1) Cod de

procedură civilă din hotărîrea din 31 martie 2008 sau măcar să-i dea careva

consultații, ca mai apoi să înainteze cerere de apel pe bună dreptate pentru serviciile

acordate. Din contra Oxana Secrieru a refuzat să discute cu ea.

A specificat că în cererea de apel Oxana Secrieru nu a indicat pentru ce a primit

suma de 8000 de lei. Dînsa a pretins repararea prejudiciului moral în mărime de

10 000 de lei, o sumă mizeră față de suferința care a suportat-o pentru expirarea

termenului de adresare la CEDO, ultima speranță de a găsi dreptatea.

Mai mult, prin acțiunile avocatului Oxana Secrieru a suportat diverse cheltuieli,

iar Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani nu a recunoscut nici o tură efectuată de ea și

nu a încasat cheltuielile respective.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Astfel, Colegiul a constatat că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la

28 martie 2019, iar Eleonora Hacina a declarat recurs la 16 mai 2019 în termenul

stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

La 13 iunie 2019, în adresa intimatei Oxana Secrieru a fost expediată copia

recursului declarat de Eleonora Hacina, cu înștiințarea de a depune referință la

recurs.

La 08 iulie 2019 intimata Oxana Secrieru a depus referință la recursul declarat

de către Eleonora Hacina, menționînd că instanța de apel în cadrul judecării cauzei

4

nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate în recurs. Deoarece recursul

de pe rol nu îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat, a

solicitat a declara inadmisibil recursul.

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Eleonora Hacina, este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Eleonora Hacina, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

5

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art. 6

motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a

se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55; Hansen vs

Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74).

De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale

specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a

constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda

(nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Eleonora Hacina.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Eleonora Hacina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6