2rac-317/19 — incasarea datoriei si a dobinzii de intirziere

2rac-317/19 — incasarea datoriei si a dobinzii de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2rac-317/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (C. Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (S. Iorgov, O. Cojocaru, E. Clim)

Î N C H E I E R E

07 august 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Panax-Ginseng”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială „Adi Stil” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Panax-Ginseng” privind încasarea datoriei și a dobânzii de

întârziere,

și cererea reconvențională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

„Panax-Ginseng” împotriva Societății Comerciale „Adi Stil” Societate cu

Răspundere Limitată privind anularea actelor juridice,

împotriva deciziei din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 03 august 2016 SC „Adi Stil” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Panax-Ginseng” privind încasarea datoriei, dobânzii de întârziere

precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, între SC „Adi Stil” SRL și

SRL .„Panax-Ginseng” au fost instituite raporturi de prestare a serviciilor, în baza

cărora SC „Adi Stil” SRL s-a obligat de a-i livra marfa (construcții din profiluri

termice - panouri, elemente de sprijin, rame), iar SRL „Panax-Ginseng” s-a obligat

de a achita prețul pentru marfa livrată.

Pe parcursul lunii decembrie 2014 reclamantul a efectuat în adresa pârâtului

câteva livrări conform facturilor fiscale: nr. DV 5358105 din 01 decembrie 2014 în

sumă ce 118 545 de lei; nr. DV 7129929 din 04 decembrie 2014 în sumă de

118047,20 de lei; nr. DV 17129930 din 09 decembrie 2014 în sumă de 118 155 de

lei; nr. DV 9307110 din 12 decembrie 2014 în sumă de 119 003 lei; DV 9307111

1

din 17 decembrie 2014 în sumă de 19 133,30 de lei; nr. DV 9307130 din 19

decembrie 2014 în sumă de 117 933,50 de lei.

Conform actului de verificare cu SRL „Panax-Ginseng” datoria totală a

ultimului față de reclamant constituie 710 817 lei.

A afirmat că încasarea dobânzii de întârziere (prevăzută de lege) urmează a fi

reținută după următorul calcul: 710 817 lei (plata restantă) X 25,5% (16,5 % (rata

medie a dobânzii stabilită de BNM în mediu pentru anul 2015 ) + 9% (dobânda

peste rata dobânzii prevăzută la art. 585 conform art. 619 alin. (2)) + 365 zile X

365 zile de întârziere a executării (01 ianuarie 2015 – 31 decembrie 2015) =

181258,34 de lei dobânda de întârziere pentru anul 2015; 710 817 lei (plata

restantă) X 26,5% (17.5 % (rata medie a dobânzii stabilită de BNM în mediu

pentru anul 2016 ) + 9% (dobânda peste rata dobânzii prevăzută la art. 585

conform art. 619 alin. (2)) + 365 zile per an X 213 zile de întârziere a executării

(01 ianuarie 2016 – 31 iulie 2016) = 109 923,47 de lei dobânda de întârziere pentru

anul 2016, în sumă totală de 291 181,81 de lei.

În circumstanțele în care pârâtul a refuzat de a achita benevol datoria restantă,

SC „Adi Stil” SRL solicită încasarea din contul SRL „Panax-Ginseng” a sumei de

710 817 lei cu titlu de datorie și suma de 291 181,81 de lei cu titlu de dobândă de

întârziere, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 16 martie 2017 Societatea cu Răspundere Limitată „Panax-Ginseng” a

depus cerere reconvențională împotriva Societății Comerciale „Adi Stil” Societate

cu Răspundere Limitată privind anularea actelor juridice.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că,marfa indicată de SC „Adi

Stil” SRL în cererea de chemare în judecată, de către SRL „Panax-Ginseng” nu a

fost procurată și obligațiuni față de terți în evidența contabilă a întreprinderii la

suma indicată nu a fost reflectată.

A afirmat că, relații economice cu SC „Adi Stil” SRL nu au avut loc, ori

activitatea SRL .„Panax-Ginseng” este de natură farmaceutică.

A menționat că, SRL „Panax-Ginseng” nu dispune de spații de depozitare a

materialelor de construcții voluminoase și nici de teren aferent pentru depozitarea

materialelor de construcții.

Analizând pagina electronică a companiei SC „Adi Stil” SRL (vwwv.adi.md).

a constatat că aceasta se ocupă exclusiv cu comercializarea materialelor de

construcții și, îndeosebi, a profilurilor și panourilor pentru construcția caselor

termice. Ținind cont de suma impunătoare, reflectată în copiile facturilor anexate,

atât SC „Adi Stil” SRL cât și SRL „Panax-Ginseng” urmau să încheie un contract

de vânzare-cumpărare sau de livrare a mărfurilor, în condițiile Codului civil.

A specificat că, este dubios faptul că o cantitate mare de marfă a fost livrată

doar în baza facturilor fiscale, fără achitarea prealabilă a acesteia și/sau fără

achitarea unui avans pentru marfa respectivă. Un alt aspect dubios al acestei

tranzacții, este și modul de transportare a mărfii. Conform informației de pe site-ul

oficial al SC „Adi Stil” SRL, marfa indicată în facturile fiscale este voluminoasă și

transportarea acesteia cu forțe proprii, cum se indică în factura fiscală nr. DV

5358105 din 01 decembrie 2014 este imposibilă, deoarece SRL „Panax-Ginseng”

în evidența contabilă a întreprinderii la contul contabil 1234 „Mijloace de

transport” nu sunt înregistrate autovehicule ce ar permite transportarea a unei

2

asemenea încărcături, totodată, întreprinderea nu dispunea în acea perioadă de un

oarecare contract cu companii transportatoare.

În facturile fiscale seria. nr. DV 7129929, DV 7129930, DV 9307110, DV

9307111, DV 9307130, se indică că marfa a fost transportată de către SC „Adi

Stil” SRL. Prin urmare, atât la transportarea mărfii cu forțe proprii, precum și la

transportarea acesteia de către compania ce livrează marfa în mod obligatoriu,

conform pct. 9 al Instrucțiunii privind completarea formularului tipizat de

document primar cu regim special „Factura fiscală” aprobată Ordinului

Ministerului Finanțelor nr. 115 din 06.09.2010, înregistrat la Ministerul Justiției nr.

de înregistrare 774 din 16.09.2010, la livrarea mărfii în mod obligator, în rândul 8

„Foia de parcurs” a Facturii fiscale se indică seria, numărul și data emiterii foii de

parcurs, însă compania ce a livrat marfa SC „Adi Stil” SRL, nu a indicat această

cerință obligatorie, ceea ce confirmă că o asemenea marfă nu a fost livrată.

Suplimentar a relatat că, SRL „Panax-Ginseng” urma să completeze „bonul

beneficiarului”, care este parte componentă a foii de parcurs în cazul beneficierii

serviciilor de transport și ca confirmare de descărcare și recepționare a mărfii, fapt

ce în realitate nu a avut loc, ceea ce confirmă că asemenea livrări de marfa nu au

existat.

A afirmat că, reieșind din tipul mărfii indicate în facturile fiscale rezultă că

SRL „Panax-Ginseng” urma să încheie un contract de depozitare a acestor

materiale, însă asemenea document în cadrul întreprinderii lipsește. De asemenea,

conform datelor evidenței contabile la contul contabil 211 „Materiale” și/sau la 217

„Mărfuri” înregistrări la valoarea indicată în copiile facturilor prezentate nu sunt.

Prin Actul de control fiscal prin metoda verificării tematice nr. 3-544161 din

16 decembrie 2015, s-a constatat lipsa a unei asemenea tranzacții.

SRL „Panax-Ginseng”, a transmit toate drepturile de ținere a evidenței

contabile la „Blanița Biascon” începând cu data de 01 aprilie 2010 în temeiul

contractului nr. 4/10 din 23 aprilie 2010, persoana nemijlocit responsabilă fiind

Cazacov Vladimir.

Începând cu 01 ianuarie 2015 activitatea de ținere a evidenței contabile a fost

preluată de SRL „BCA Consulting”, director al căreia și persoană nemijlocit

responsabilă fiind Vladimir Cazacov.

A comunicat că, urmare a imprudenței persoanei responsabile de ținere a

evidenței contabile, Vladimir Cazacov, nu a fost asigurată prezentarea declarațiilor

fiscale pentru perioadele decembrie 2014 – ianuarie, februarie 2015, fapt ce a dus

la anularea SRL „Panax-Ginseng” ca subiect al impunerii cu TVA. Ulterior, la

solicitarea conducerii SRL „Panax- Ginseng”, în luna noiembrie 2015 societatea a

fost din nou înregistrată ca plătitor al TVA, ca urmare a controlului fiscal și a

contrapunerii informației din bazele fiscale ale EFPS privind procurările și livrările

de mărfuri impozitate cu TVA.

A specificat că, pe facturile prezentate de SC „Adi Stil” SRL, ca persoană ce a

permis eliberarea mărfii din partea SC „Adi Stil” SRL este semnătura lui Vladimir

Cazacov, persoană responsabilă și de ținerea evidenței contabile la SRL „Panax-

Ginseng”. La fel, pe exemplarul 2 al facturilor fiscale prezentate de SC „Adi Stil”

SRL este indicat depozitarul Grozav I. si semnătura acestuia, iar pe exemplarul 1 și

3 a facturilor fiscale ce se păstrează la SRL „Panax-Ginseng” lipsește numele și

semnătura depozitarului. Un alt moment important este faptul păstrării

3

exemplarului 3 al facturilor fiscale la SRL „Panax-Ginseng”, deși acesta este

destinat transportatorului, iar în cazul facturilor fiscale seria. nr. DV 7129929 din

14 decembrie 2014, DV 7129930 din 09 decembrie 2014, DV 9307110 din 12

decembrie 2014, DV 9307111 din 17 decembrie 2014, DV 9307130 din 19

decembrie 2014 s-a indicat că marfa a fost transportată de către SC „Adi Stil” SRL,

fapt ce denotă că livrarea de mărfuri nu a avut loc.

A mai menționat că, din discuția cu Vladimir Cazacov, ultimul a explicat că,

el, fiind contabil la SC „Adi Stil” SRL, a întocmit facturile fiscale menționate

pentru a acoperi lipsa unei cantități de marfă în stocul SC „Adi Stil” SRL, deoarece

era sfirșitul anului 2014 și putea urma un control fiscal. La fel a explicat că,

ulterior, la expirarea unei perioade de timp, facturile date urmau a fi anulate sau

casate. Anume din acest motiv facturile fiscale menționate nu au fost luate și

reflectate în evidența contabilă a SRL „Panax-Ginseng”. Prin urmare, careva

vînzare-cumpărare sau livrare de marfă între SC „Adi Stil” SRL și SRL „Panax-

Ginseng” nu a avut loc.

Actul juridic pretins de SC „Adi Stil” SRL și facturile fiscale prezentate au un

caracter fictiv și nu au avut drept scop de a da naștere, modifica, sau stinge drepturi

și obligații civile.

SRL „Panax-Ginseng” a solicitat prin cererea reconvențională înaintată,

declararea nulității actelor juridice de livrare a mărfii și facturilor fiscale seria nr.

DV5358105 din 01 decembrie 2014, DV7129929 din 04 decembrie 2014,

DV7129930 din 09 decembrie 2014, DV9307110 din 12 decembrie 2014,

DV9307111 din 17 decembrie 2014 și DV9307130 din 19 decembrie 2014

încheiate între SC „Adi Stil” SRL și SRL „Panax-Ginseng”, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 11 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de SC „Adi Stil” SRL.

S-a încasat de la SRL „Panax-Ginseng” în beneficiul SC „Adi Stil” SRL

datoria în sumă de 710 817 de lei, dobânda de întârziere în sumă de 291 198 de lei

și cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 30 060 de lei.

Cererea reconvențională depusă de SRL „Panax-Ginseng”, s-a respins ca

neîntemeiată (f.d. 109-113).

Prin decizia din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de avocatul Valeriu Verejan, în interesele SRL „Panax-Ginseng”, cu

menținerea hotărârii din 11 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.

186-196).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat existența datoriei SRL

„Panax-Ginseng” față de SC „Adi Stil” SRL ce se confirmă prin actele primare

care se regăsesc la materialele cauzei, or prin cererea de apel, apelantul susține că

părțile litigiului urmau a încheia contract de vânzare-cumpărare sau de livrare a

mărfurilor în condițiile codului civil. Conform art. 210 Cod civil, forma scrisă a

contractului de vânzare-cumpărare a fost respectată, or, facturile, în temeiul cărora

SC „Adi Stil” SRL solicită încasarea datoriei, conțin toate elementele de bază

obligatorii ale unei tranzacții de vânzare-cumpărare.

Instanța de apel verificând în raport cu prevederile Codului de procedură

civilă legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, a constatat că aceasta

urmează a fi menținută, or instanța de fond corect a elucidat și constatat

4

circumstanțele pricinei, a verificat și apreciat obiectiv, probele prezente la

materialele cauzei în vederea admiterii cererii de chemare în judecată, stabilind

corect circumstanțele de fapt și aplicând corect legislația pertinentă ce guvernează

raportul litigios.

La 11 iunie 2019, SRL „Panax-Ginseng”, a declarat recurs împotriva deciziei

din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței

de apel și remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău (f.d. 200-

203).

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia din 18 aprilie 2019

a Curții de Apel Chișinău, comunicând că instanțele ierarhic inferioare au încălcat

dreptul la apărare și la un proces echitabil prin respingerea cererii de audiere în

calitate de martor a lui Vladimir Cazacov, care a lucrat contabil la ambele

companii și urma să explice circumstanțe importante pentru soluționarea cauzei,

deoarece facturile fiscale din partea SC „Adi Stil” SRL au fost semnate nemijlocit

de către acesta.

A afirmat că în cadrul examinării cauzei, instanța de apel a respins cererea

SRL „Panax-Ginseng” privind suspendarea procesului pe motivul pornirii urmăririi

penale pe numele lui Vladimir Cazacov, care folosindu-se de situația de serviciu,

sub pretextul de a furniza marfa beneficiarului SRL „Panax-Ginseng”, a eliberat și

semnat facturile fiscale DV7129929 din 04 decembrie 2014, DV7129930 din 09

decembrie 2014, DV9307110 din 12 decembrie 2014, DV9307111 din 17

decembrie 2014 și DV9307130 din 19 decembrie 2014, astfel fiindu-i încălcat

dreptul la apărare și la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 18 aprilie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces conform

scrisorii de însoțire la 21 mai 2019 (f.d. 197), însă la dosar lipsește confirmarea

recepționării deciziei de către părți.

Prin urmare, recursul declarat la 11 iunie 2019 de SRL „Panax-Ginseng”, a

fost depus în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 24 iunie 2019 în adresa intimatului a fost expediat recursul declarat de

către SRL „Panax-Ginseng”, fiind înștiințat despre necesitatea depunerii referinței

pe marginea recursului declarat (f.d. 206).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

5

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Panax-Ginseng”, este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Panax-Ginseng”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

6

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74).

De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale

specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a

constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis, Papaioannou vs Grecia, 2

iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL „Panax-Ginseng”.

În conformitate cu art. 270, 433 lit .a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de SRL „Panax-Ginseng”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

7