3ra-887/19 — contestarea actului administrativ

3ra-887/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-887/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: L. Bagrin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

24 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Larisa Miculeț împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea recalculării pensiei,

împotriva deciziei din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost

menținută hotărârea din 7 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 9 iulie 2018 Larisa Miculeț a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ

și obligarea recalculării pensiei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, a activat în organele procuraturii

de la 15 iulie 1979 și până în decembrie 2005, în diferite funcții de procuror, la data

ieșirii la pensie exercitând funcția de procuror – șef secție în Procuratura Generală.

A menționat că la atingerea vârstei de 50 ani, i-a fost stabilită pensia pentru

vechime în muncă, în mărime de 80 % din salariu mediu lunar, potrivit funcției

deținute, pe care o primea regulat, cu respectarea obligatorie a principiului

recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al procurorului în

exercițiu. În aceste condiții, a primit pensia până la 1 iulie 2011.

A relatat că prin Legea nr. 37 din 7 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare

în sistemul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, care se achită începând

cu 1 ianuarie 2013, iar conform art. XXIX din Legea nr. 152 din 1 iulie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, începând cu 1 august 2016 salariul

de funcție al procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform

Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor,

precum și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, în funcție de

1

nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în

funcția de procuror.

Astfel, a susținut că în corespundere cu art. 51 alin. (3) lit. b) și art. 52 lit. b) din

Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și

procurorilor, salariul de funcție al procurorului în Procuratura Generală, cu o

vechime în funcția de procuror de peste 16 ani, este în mărime de 4,5 salarii medii

pe economie, iar pentru executarea funcției de conducere de procuror-șef din

subdiviziunile din cadrul Procuraturii Generale, se atribuie un spor calculat în raport

procentual față de salariul de funcție în mărime de 12%.

Reclamanta a explicat că, pârâtul din motive neîntemeiate, nu i-a efectuat

recalcularea pensiei, iar în asemenea mod a lipsit-o de dreptul dobândit licit în anul

2005, stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului general de indexare a

acesteia la 1 aprilie a fiecărui an.

În așa fel, considerând că pârâtul i-a încălcat dreptul la pensie, dobândită

anterior licit, prin aplicarea obligatorie pentru procurorii pensionați a principiului

recalculării pensiei la majorarea ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție,

în data de 24 mai 2018, s-a adresat cu o cerere prealabilă către Casa Națională de

Asigurări Sociale, întru restabilirea dreptului de a beneficia de principiul recalculării

pensiei, în legătură cu majorarea salariului procurorului în funcție, potrivit

prevederilor Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii

nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la Procuratură și articolului XXIX din

Legea nr. 152 din 1 iulie 2016 pentru modificarea și completarea actelor legislative.

Astfel, la 8 iunie 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale, i-a expediat decizia

nr. M-1134/18, prin care i-a refuzat în admiterea cerințelor înaintate, comunicându-

i că în conformitate cu prevederile art. 33 al Legii nr. 156 din 4 octombrie 1998

privind sistemul public de pensii, recalcularea pensiei se efectuează în cazul apariției

unor circumstanțe noi referitoare la stagiul de cotizare și venitul asigurat, ce au avut

loc până la acordarea dreptului la pensie și prin urmare, temei legitim de a-i recalcula

pensia din salariul majorat al procurorilor în exercițiu, nu este.

A considerat reclamanta că la examinarea cererii prealabile, pârâtul nu a

determinat corect raportul juridic în cauză și nu a luat în considerare că în temeiul

normelor legale deține dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și

suplimentele prevăzute pentru judecător, iar de aceleași stipulări s-au bucurat toți

procurorii pensionați în acea perioadă, fapt de care a beneficiat și ea până la sfârșitul

anului 2011.

A relatat că atât Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură,

cât și legile anterioare (din 1992 și 2003) asigură reglementarea garanțiilor sociale,

una din ele fiind acordarea pensiei procurorului ca entitate de demnitate publică, la

o anumită vârstă - 50 ani, cu respectarea obligatorie a principiului de recalculare a

pensiei la fiecare creștere ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție.

De asemenea, a enunțat că prin hotărârea nr. 4 din 27 ianuarie 2000 a Curții

Constituționale, s-a reținut că prevederile legii privind stabilirea unor garanții

materiale ale independenței procurorilor și judecătorilor trebuie să corespundă

înaltului statut de persoane cu demnitate publică.

A remarcat că în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a indicat și pentru

viitor organelor cu drept de inițiativă legislativă, că la adoptarea unor legi noi și a

2

altor acte juridice este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului

judecătorului, procurorului.

Totodată, a arătat că Curtea Constituțională s-a pronunțat univoc asupra

faptului că cuantumul pensiei, stabilite printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat,

iar plata pensiei fixate, nu poate fi suspendată prin act normativ adoptat ulterior,

astfel că normele privind protecția de stat, asigurarea materială și socială, inclusiv

asigurarea cu pensie, consfințite în legile anterioare, nu pot fi anulate sau modificate.

Prin urmare, reclamanta a menționat că dreptul la pensie cu aplicarea

principiului recalculării ei la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu

este menținut atât prin normele legale, cât și de instanța de jurisdicție constituțională.

A solicitat recunoașterea ilegalității deciziei nr. M-1134/18 din 8 iunie 2018 a

Casei Naționale de Asigurări Sociale, repunerea în dreptul lezat și obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula și achita pensia pentru vechime în

muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului-șef de secție din cadrul

Procuraturii Generale, cu recalcularea acesteia, în cazul majorării generale a

salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii

la pensie, începând cu 5 aprilie 2013 (data intrării în vigoare a Anexei nr. 3 din Legea

nr. 37 din 7 martie 2013), majorării ulterioare de la 1 august 2016 (data intrării în

vigoare a Legii nr. 152 din 1 iulie 2016), până la momentul începerii recalculării

pensiei, iar pe viitor de efectuat recalcularea din data de 1 a fiecărei luni în care se

va produce majoarea salariului procurorului în exercițiu, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 7 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial. A fost recunoscută ca

neîntemeiată decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. M-1134/18 din 8 iunie

vechime în muncă în dependență de majorarea generală a salariului procurorului în

exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută și data ieșirii la pensie. A fost obligată

Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite pensia pentru

vechime în muncă Larisei Miculeț, reieșind din salariul mediul lunar achitat

procurorului șef de secție din cadrul Procuraturii Generale, cu recalcularea acesteia

în cazul majorării generale a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de

funcția deținută la data ieșirii la pensie, începând cu 5 aprilie 2013, cu majorarea

ulterioară din 1 august 2016, până la momentul începerii recalculării pensiei,

recalcularea urmând a fi efectuată de fiecare dată din data de 1 a lunii în care a fost

și va fi efectuată majorarea salariului procurorului în exercițiu. În rest, cerințele au

fost respinse ca nefondate.

La 27 noiembrie 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel

împotriva hotărârii din 7 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 7

noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, intimata Larisa Miculeț

activând în calitate de procuror și având vechimea necesară în muncă, întrunește

condițiile legale la recalcularea și achitarea pensiei pentru vechime în muncă în cazul

majorării generale a salariului procurorului în exercițiu, pe când apelantul Casa

3

Națională de Asigurări Sociale neîntemeiat a stabilit mărimea pensiei cu aplicarea

mecanismului general de indexare a acesteia la 1 aprilie a fiecărui an.

Instanța de apel a accentuat că, dreptul Larisei Miculeț cu aplicarea principiului

recalculării pensiei la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu este

menținut de instanța de jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în

baza unei legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi

posterioare.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept

material și procedural.

La 27 mai 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva

deciziei din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le neîntemeiate și ilegale prin faptul că au

fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material, nefiind constatate și

elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A relatat că începând cu 1 iulie 2011, drepturile de pensionare a procurorilor

sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998

privind pensiile de asigurări sociale de stat, care nu prevăd faptul că pensiile

procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a

salariului procurorilor.

La fel, a menționat că prin hotărârea nr. 27 din 20 noiembrie 2011 a Curții

Constituționale, au fost recunoscute ca fiind constituționale prevederile Legii nr. 56

din 9 iunie 2011, care reglementează condițiile noi privind asigurarea socială a

procurorilor în exercițiu cât și a celor în demisie.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare

în judecată să fie respinsă ca nefondată.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ

nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ

al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10

februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

4

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ va examina admisibilitatea cererii de recurs prin prisma

prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că prezenta procedură de

contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 26 martie 2019, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul depus la 27 mai 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în raport cu materialele cauzei civile, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

5

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 193, 230, 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 270, 433

lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

6