3ra-57/19 — contestarea actului administrativ

3ra-57/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1703/2018

nr. 3ra-57/2019

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru (L. Bagrin)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)

DECIZIE

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către Victor Țăruș,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Țăruș

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea refuzului

și obligarea recalculării pensiei pentru vechimea în muncă,

împotriva deciziei din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care

a fost admis apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, casată

hotărârea din 20 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emisă o

nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 29 decembrie 2017 Victor Țăruș a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea refuzului

și obligarea recalculării pensiei pentru vechimea în muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în perioada anilor 1977 - 2003 a

activat în organele procuraturii.

A menționat că începând cu anul 2000 în conformitate cu Legea cu privire la

Procuratură nr.902 din 29 ianuarie 1992, în vigoare la acel moment, i-a fost

stabilită pensia pentru vechimea în muncă, în mărime de 80% din salariul mediu

lunar potrivit funcției deținute, pensie pe care o primea regulat, cu respectarea

obligatorie a principiului recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a

salariului lunar al procurorului în exercițiu.

Totodată a specificat că cuantumul pensiei i-a fost calculat și ulterior,

recalculat în mărime de 80% din salariu mediu lunar potrivit funcției deținute, cu

recalcularea acesteia la fiecare majorare a salariului mediu lunar a procurorului în

funcție. Însă, ulterior, Casa Națională de Asigurări Sociale, din motive

1

neîntemeiate, l-a lipsit de dreptul dobândit licit, la recalcularea pensiei, stabilindu-i

mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la 01

aprilie a fiecărui an.

La 28 noiembrie 2017, considerând că organele de asigurări sociale i-a

încălcat grav dreptul la proprietate (pensie), dobândită anterior licit, prin aplicarea

obligatorie pentru procurorii pensionați a principiului recalculării pensiei la

majorarea ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție, reclamantul s-a

adresat cu o cerere prealabilă întru restabilirea sa în dreptul de a beneficia de

principiul recalculării pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului în

funcție cu 35%, precum și a solicitat achitarea diferenței din mărimea reală a

pensiei pentru anii care nu au fost recalculați.

Casa Națională de Asigurări Sociale, prin răspunsul nr. T-2229/17 din 22

decembrie 2017 i-a refuzat în admiterea cerințelor înaintate, argumentând că

începând cu 01 iulie 2011 pensia procurorilor nu se mai recalculează, ci doar se

indexează anual la 01 aprilie.

Consideră reclamantul că, pârâtul la examinarea cerințelor prealabile nu a

determinat corect raportul juridic în cauză, nu au fost luate în considerație

circumstanțe importante pentru soluționarea litigiului.

A precizat că, conform Legii nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la

Procuratură, Legii nr. 118 din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură, ajustată la

Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și Legii nr. 294

din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, deține, în calitate de procuror în

demisie, dreptul la toate înlesnirile, garanțiile sociale, recompensele și

suplimentele prevăzute pentru judecător, cu respectarea obligatorie a principiului

recalculării pensiei la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al procurorului în

exercițiu.

În acest context, reclamantul a invocat Hotărârea Curții Constituționale nr. 4

din 27 ianuarie 2000 privind controlul constituționalității unor prevederi din legile

care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor

Procuraturii și funcționarilor publici, prin care Curtea s-a pronunțat univoc asupra

faptului că cuantumul pensiei, stabilit printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat,

iar plata pensiei fixate nu poate fi suspendată printr-un act normativ adoptat

ulterior.

De asemenea, reclamantul a menționat Hotărârea Curții Constituționale nr. 9

din 30 martie 2004 pentru controlul constituționalității unor prevederi ale art. 1 pct.

22 și art. II-V din Legea nr. 358 din 31 iulie 2003 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, prin care Curtea a relevat că normele privind

protecția de stat, asigurarea materială și socială, inclusiv asigurarea cu pensie,

consfințite în legile anterioare, nu pot fi anulate sau modificate.

A mai indicat că, Curtea Constituțională în hotărârea nr. 27 din 20 decembrie

2011 privind controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de

asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, acceptând

statuările CEDO de asimilare a dreptului la prestații sociale unui drept de

proprietate în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană, s-a aliniat

la jurisprudența CEDO, care pe parcurs a evoluat „nu fără ambiguități în ceia ce

privește prestațiile non- contributive, spre o protecție mai largă”. În paragraful

2

nr.79 al hotărârii pre-citate, entitatea de jurisprudență constituțională a

concluzionat că un drept social poate fi obiectul protecției constituționale garantate

de art. 46 din Constituție și respectiv art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția

Europeană numai în cazul când dreptul social respectiv este dobândit și are o

valoare economică.

Astfel, consideră reclamantul că un asemenea drept social l-a dobândit licit

odată cu acordarea pensiei pentru vechime în muncă în anul 2000.

Curtea Constituțională în continuare conchide că „aplicativ la prezenta cauză,

un drept patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensie ce se află în plată, care

are deja o valoare economică și astfel, constituie un drept de proprietate a

persoanei”, susținând că drepturile diminuate prin normele Legii nr. 56 din 09

iunie 2011 ca drepturi potențiale sau aleatorii se referă la viitorii procurori (după

09 iunie 2011) cu drept de pensionare.

Cât privește situația procurorilor pensionați până la 01 ianuarie 2005, Curtea

Constituțională în hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 privind controlul

constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și

alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, paragraful 80, își menține ferm

concluziile sale expuse în hotărârea nr. 9 din 30 martie 2004 privind declararea

parțial neconstituțională a Legii nr. 358 din 31 iulie 2003 care anula și pensiile

aflate în plată ale unor categorii speciale de angajați. Aici, Curtea Constituțională

subliniind că Legea nr. 358 din 31 iulie 2003 și la acel moment aducea atingere

unor drepturi de proprietate dobândite - pensiilor aflate în plată.

În consecință, dreptul său la pensie, cu aplicarea principiului recalculării ei la

creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu, este menținut de instanța

de jurisdicție constituțională și nu-l exclude din utilitatea juridică.

A mai susținut că, pensiile procurorilor pensionați până la 01 ianuarie 2004 nu

pot fi atinse prin declararea parțial neconstituțională a Legii nr. 358 din 31 iulie

2003, fapt menționat în hotărârea Curții Constituționale nr. 9 din 30 martie 2004.

A solicitat reclamantul contestarea ilegalității răspunsului Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. T-2229/17 din 22 decembrie 2017 și obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale la recalcularea și plata în folosul său a pensiei

pentru vechime în muncă potrivit legislației referitoare la majorarea salariului

mediu al procurorului în funcție.

Prin hotărârea din 20 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă acțiunea; a fost recunoscută ca nefondată decizia Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. T-2229/17 din 22 decembrie 2017; a fost obligată Casa

Națională de Asigurări Sociale la achitarea în folosul lui Victor Țăruș a pensiei

pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat Procurorului

sectorului Centru, mun. Chișinău, din cadrul Procuraturii Generale și la

recalcularea acesteia ținându-se cont de majorarea generală a salariului

procurorilor în funcție; s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să achite lui

Victor Țăruș diferența din mărimea reală a pensiei pentru anii 2013 – 2017.

La 17 mai 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel împotriva

hotărârii din 20 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiunea să fie respinsă integral.

3

Prin decizia din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, casată hotărârea din 20

aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emisă o nouă hotărâre prin

care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 03 octombrie 2018 Victor Țăruș a depus recurs împotriva deciziei din 27

septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este ilegală, și

vădit abuzivă, fiind emisă cu încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de

drept material, totodată au fost săvârșite încălcări care au dus la soluționarea

greșită a cauzei.

Consideră că instanța de apel nu a aplicat hotărârile relevante a Curții

Constituționale, iar celor aplicate le-a dat o interpretare contradictorie și eronată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 27 septembrie 2018.

Astfel recursul declarat de Victor Țăruș la 03 octombrie 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2019 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul declarat de Victor Țăruș admisibil și a decis

examinarea acestuia în fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul declarat de Victor Țăruș, a casa decizia instanței de apel și a menține

hotărârea primei instanțe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Din materialele dosarului rezultă că la 28 noiembrie 2017 Victor Țăruș s-a

adresat cu cerere prealabilă Casei Naționale de Asigurări Sociale prin care a

solicitat recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă ținîndu-se cont de

majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Prin răspunsul nr.T-2229/17 din 22 decembrie 2017 Casa Națională de

Asigurări Sociale a refuzat în admiterea cererii, menționând că în conformitate cu

art.73 din Legea nr.294 din 25 decembrie 2008, în vigoare de la 01 iulie 2011,

pensia procurorilor începând cu data de 01 iulie 2011 nu se mai recalculează, dar

se indexează anual la 1 aprilie conform art.13 din Legea nr.156 din 14 octombrie

1998.

Înaintând acțiune în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,

Victor Țăruș a solicitat contestarea ilegalității răspunsului Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. T-2229/17 din 22 decembrie 2017 și obligarea Casei

4

Naționale de Asigurări Sociale la recalcularea și plata în folosul său a pensiei

pentru vechime în muncă potrivit legislației referitoare la majorarea salariului

mediu al procurorului în funcție.

Fiind învestită cu acțiunea în cauză, prima instanță a ajuns la concluzia

admiterii integrale a acesteia; a fost recunoscută nefondată decizia Casei Naționale

de Asigurări Sociale nr. T-2229/17 din 22 decembrie 2017; a fost obligată Casa

Națională de Asigurări Sociale la recalcularea și plata în folosul lui Victor Țăruș a

pensiei pentru vechime în muncă, potrivit legislației referitoare la majorarea

salariului mediu al procurorului în funcție, precum și la achitarea diferenței din

mărimea reală a pensiei pentru anii 2013-2017.

Judecând apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, instanța de

apel l-a considerat întemeiat și casând hotărârea primei instanțe a emis o nouă

hotărâre prin care acțiunea depusă de Victor Țăruș a fost respinsă.

Instanța de recurs constată, însă, că instanța de apel a interpretat eronat

normele de drept material și a dat o apreciere greșită materialului probator anexat

la dosar, pe când prima instanță, justificat și amplu argumentat, cu pronunțarea

asupra tuturor aspectelor importante și cu trimitere la probele administrate, având

în susținere cadrul legal aplicabil în speță, corect a ajuns la concluzia admiterii

acțiunii depusă de Victor Țăruș.

În susținerea opiniei date se vor reține prevederile art. 1 alin. (2) al Legii

contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a obține anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Reieșind din prevederile legale indicate, precum și din dispozițiile art. 2 și art.

3 ale Legii contenciosului administrativ, obiect al acțiunii în contenciosul

administrativ îl constituie - actul administrativ cu caracter normativ sau individual,

contractul administrativ, nesoluționarea în termenul legal al unei cereri referitoare

la un drept recunoscut de lege.

Conform art.16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care

se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act

administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a

primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze

instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte,

a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

Conform art.34 alin. (1) din Legea nr. 118 din 14 martie 2003 cu privire la

Procuratură( în vigoare până la 17 martie 2009), procurorul care a atins vârsta de

50 de ani și are o vechime în muncă de cel puțin 20 de ani calendaristici, dintre

care cel puțin 12 ani și 6 luni în funcție de procuror sau judecător, are dreptul la

pensie pentru vechime în muncă în mărime de 55 la sută din salariul lui mediu, iar

pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani – adaos de 3 la

sută, dar în total nu mai mult de 80 la sută din salariul lui mediu, ținîndu-se cont de

indexarea acestuia.

Conform art.34 alin. (6) din aceiași lege, Procurorii pensionați beneficiază de

recalcularea pensiei, în dependență de majorarea salariului procurorului în

5

exercițiu, începând cu luna următoare celei în care s-a majorat salariul, indiferent

de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii.

Art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la

Procuratură (în vigoare până la 01 iulie 2011), stabilește că, procurorii pensionați

beneficiază de recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă în cazul majorării

generale a salariului procurorilor în exercițiu.

Prin hotărârea Curții Constituționale nr. 9 din 30 martie 2004 cu privire la

controlul constituționalității unor prevederi ale art. I pct.22 și art. II – V din Legea

nr.358 din 31 iulie 2003, pentru modificarea și completarea unor acte legislative, s-

a constatat că, dreptul subiectiv, constituit în baza unei legi anterioare, nu poate fi

atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nu este

susceptibilă aplicării unor fapte din trecut, cazurile contrare intrând în contradicție

cu art. 22 din Constituție. Conform regulii generale, legea nouă poate modifica

regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima sau îl poate înlocui cu un alt

drept, însă legea nouă nu poate desființa modalitatea prin care legea anterioară a

instituit dreptul respectiv și efectele lui. De remarcat în context că art. 6 din Codul

civil al Republicii Moldova stipulează expres că legea civilă nu are caracter

retroactiv.

Reieșind din normele citate, instanța de recurs consideră că prima instanță

corect a stabilit că dreptul social cu privire la beneficierea pensiei pentru vechimea

în muncă, precum și la recalcularea acesteia, în dependență de majorarea salariului

procurorului în exercițiu, a fost dobândit licit de către Victor Țăruș la 05 aprilie

2000, în temeiul Legii nr.118 din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură.

În acest sens, hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000

privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care reglementează

asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii

și funcționarilor publici, prevede expres că la efectuarea controlului

constituționalității unor acte normative ce reglemntează asigurarea cu pensii,

Curtea Constituțională s-a pronunțat univoc asupra faptului că cuantumul pensiei,

stabilit printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu

poate fi suspendată printr-un act normativ adoptat ulterior. Diminuarea

cuantumului sau suspendarea plății pensiei sînt posibile numai în cazurile în care la

stabilirea ei au fost comise abuzuri sau alte încălcări ale legii.

Totodată, Curtea Constituțională prin hotărârea nr. 9 din 31 iulie 2003 cu

privire la controlul constituționalității unor prevederi ale art. I pct.22 și art. II – V

din Legea nr.358 din 31 iulie 2003, pentru modificarea și completarea unor acte

legislative, a menționat că normele privind protecția de stat, asigurarea materială și

socială, inclusiv asigurarea cu pensie, consfințite în legile anterioare, nu pot fi

anulate sau modificate.

Astfel, conform art.54 alin. (1) din Constituție, în Republica Moldova nu pot

fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile, libertățile fundamentale

ale omului și cetățeanului, iar, conform art. 140 din Constituție, legile și alte acte

normative sau unele părți ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii

corespunzătoare a Curții Constituționale

Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) și alin. (2) din Legea cu privire la Curtea

Constituțională nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994, actele Curții Constituționale

6

sunt acte oficiale și executorii, pe întreg teritoriul țării, pentru toate autoritățile

publice și pentru toate persoanele juridice și fizice. Actele normative sau unele

părți ale acestora declarate neconstituționale devin nule și nu se aplică din

momentul adoptării hotărârii respective a Curții Constituționale

În această ordine de idei, respingerea cererii de chemare în judecată pe criterii

ce nu au forță de convingere poate conduce la încălcarea drepturilor ce decurg din

sistemele de protecție socială.

Respectiv, nu poate fi reținută întemeiată concluzia instanței de apel referitor

la faptul că prin legea nr.56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, au fost abrogate aliniatele (3)-(10) ale art.73 din Legea nr.294

din 25 decembrie 2008, și începând cu 01 iulie 2011 pensia procurorilor nu se mai

recalculează în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, or,

noile reglementări au avut ca scop de a stabili reguli noi pentru colaboratorii care

au activat în organele procuraturii și au obținut dreptul la pensie după intrarea în

vigoare a legii nr. 56 din 09 iulie 2011.

Or, Curtea Constituțională în hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 cu

privire la controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de

asigurare cu pensii și alte plați sociale pentru unele categorii de salariați, la

aprecierea corespunderii prevederilor legale cu garanțiile dreptului de proprietate,

statuate de art. 46 din Constituție, în paragrafele 77-80, cu referire la prevederile

art. 4 din Constituție, conform practicii sale, ținând cont de prevederile Convenției

Europene și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a reținut că

drepturile care decurg din sistemele de protecție socială, deși nu sunt menționate

expres în Convenția Europeană, intră totuși în domeniul său de aplicare, protecția

socială fiind precedată în accepțiunea sa largă, cuprinzând asistența socială și cea

medicală.

În pct. 79 al hotărârii precizate, Curtea Constituțională a concluzionat că, un

drept social poate fi obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 din

Constituție și respectiv de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană numai

în cazul când dreptul social respectiv este dobândit și are o valoare economică. Or,

un asemenea drept social reclamantul l-a dobândit licit, odată cu acordarea pensiei

pentru vechime în muncă.

În continuare, Curtea Constituțională a conchis că: „aplicativ la prezenta

cauză (la sesizările din octombrie 2010 și iulie 2011), un drept patrimonial

dobândit ar însemna dreptul la pensie ce se află în plată, care deja are o valoare

economică și astfel constituie un drept de proprietate al persoanei”, susținând că

drepturile diminuate prin normele Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 ca drepturi

potențiale sau aleatorii se referă la viitorii procurori (după 09 iunie 2011) cu drept

de pensionare.

În ceea ce privește situația procurorilor pensionați până la 01 ianuarie 2004,

Curtea Constituțională în pct. 80 din hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011

privind controlul Constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de

asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, își

menține ferm concluziile expuse în Hotărârea nr. 9 din 20 martie 2004 privind

declararea parțial neconstituțională a Legii nr. 358 din 31 iulie 2003, apreciind ca

inadecvată o paralelă între Legea nr. 358 din 31 iulie 2003, parțial declarată

7

neconstituțională prin hotărârea Curții nr. 9 din 30 martie 2004, și legile contestate

în prezenta cauză. Legea nr. 358 din 31 iulie 2003, prin dispozițiile sale, anula și

pensiile aflate în plată ale unor categorii speciale de angajați, vizate și în sesizările

care fac obiectul prezentei cauze. Astfel, în sensul constatărilor de la pct. 79 supra,

Legea nr. 358 din 31 iulie 2003 aducea atingere unor drepturi de proprietate

dobândite - pensiilor aflate în plată.

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, rezultă că, un drept social poate

fi obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 și respectiv, art. 1 din

protocolul nr. 1 la Convenția Europeană numai în cazul când dreptul social

respectiv este dobândit și are o valoare economică.

Astfel, dreptul lui Victor Țăruș cu aplicarea principiului recalculării pensiei la

creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu este menținut de instanța de

jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în baza unei legi

anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Legea

nouă nefiind aplicabilă unei fapte din trecut conform prevederilor art. 6 Cod civil,

care stabilește expres, că legea civilă nu are caracter retroactiv.

Prin urmare, prima instanță corect a concluzionat că, răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. T-2229/17 din 22 decembrie 2017, este ilegal și

lezează un drept al recurentului prevăzut de lege.

Totodată, instanța de recurs reține că, prin hotărârea nr. 4 din 27 ianuarie 2000

privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care reglementează

asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii și

funcționarilor publici Curtea Constituțională a menționat că dreptul cetățeanului la

asigurarea cu pensie se află în dependență directă de caracterul activității social-

utile prestate. Pensiile pentru vechime în muncă ale judecătorilor, procurorilor (...)

au fost obținute prin munca prestată de aceștia. Prin exercitarea unor funcții

speciale, de importanță majoră pentru societate”.

În acest sens Curtea a indicat anterior, că statutul juridic al unor categorii de

persoane este determinat de nivelul juridico-organizatoric al organelor în care

acestea activează, de caracterul și complexitatea activității prestate, de

responsabilitățile și exigențele de calificare pe care această activitate le implică.

Garanțiile sociale și retribuția acestor funcționari determină faptul, ca statutul lor

juridic să se distingă de statutul altor categorii de funcționari. De aici și necesitatea

instituirii unui nivel sporit de asigurare materială și socială. Instituirea pensiei

speciale (de funcție) pentru procurori, la fel ca și pentru judecători, nu reprezintă

un privilegiu, aceasta fiind justificată în mod obiectiv ca o compensație parțială a

inconvenientelor ce rezultă din rigorile statutului special, căruia trebuie să se

supună procurorii, statut sever și restrictiv, stabilit prin lege de către Parlament.

În raport cu cele relatate, instanța de recurs reține că, Curtea Europeană, în

cauza Beian vs România, (06 decembrie 2007), având ca obiect similar încasarea

pensiei, a constatat o încălcare gravă a art. 6 paragraful 1 CEDO, pentru că

instanțele naționale au aplicat neunitar o practică judiciară, astfel nu au asigurat

respectarea principiului siguranței publice și stabilitatea circuitului juridic, adică au

permis pronunțarea pe cauze identice a unor hotărâri diferite - diametral opuse.

Totodată, Curtea a menționat că, această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul

celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului

8

siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care

constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea,

mutatis mutandis, Baranowski vs Polonia, nr. 28358/95, paragraful 56, CEDO

2000-111), în loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat,

înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând

astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis mutandis,

Sovtransavto Holding vs Ucrainei, nr. 48553/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII,

Perez Arias vs Spaniei, nr. 32978/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).

La fel, înalta Curte a reiterat că, este aplicabil speței - „Articolul 14 din

Convenție combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1 „Beneficierea de drepturile

și libertățile recunoscute în (...) Convenție trebuie să fie asigurată, fără nicio

distincție, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau

orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate

națională, avere, naștere sau orice altă situație.

Curtea mai relevă că pe baza articolului 14 din Convenție o distincție este

discriminatorie dacă „nu are o justificare obiectivă și rezonabilă”, adică dacă nu

urmărește un „scop legitim” sau nu există un „raport rezonabil de proporționalitate

între mijloacele folosite și scopul vizat” (a se vedea în special, Hotărârea Marckx

vs Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, pag. 16, paragraful 33).

Reieșind din cele constate, se atestă că calcularea și achitarea pensiei

pensionarilor pentru vechimea în muncă, pensionați până la operarea modificărilor

prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, în vigoare din 01 iulie 2011, conform

condițiilor stabilite de această lege, fără o justificare obiectivă și rezonabilă,

provoacă discriminarea acestora în raport cu alți pensionari, foști colaboratori ai

organelor procuraturii, care au obținut câștig de cauză pe aceleași temeiuri, având

la bază aceleiași circumstanțe etc., cât și în raport cu actualii colaboratori ai

organelor procuraturii care beneficiază de salarii mult mai favorabile și

avantajoase, în situația în care execută atribuții similare celor care au fost executate

de către procurorii pensionați.

În mod real, potrivit jurisprudenței CEDO, instanțele fiind sesizate ulterior și

pronunțând soluția, nu trebuie să mai repună în discuții constatările jurisdicțiilor

anterioare.

În acest context, CEDO a stabilit, că punerea în discuții de către instanțe a

unor chestiuni discutate anterior si apreciate public prin pronunțarea unei hotărâri

nerevizuite constituie o încălcare a art. 6 paragraful 1 CEDO. Conform hotărârilor

CEDO, Unedic vs Franța, Brumărescu vs Romania, o nouă interpretare în

defavoarea persoanei, interpretarea contradictorie, ori alta, reprezintă o încălcare a

ar. 6 paragr. 1 din Convenție.

În conexiunea celor relatate se constată că instanța de apel nu a calificat

corect, din punct de vedere juridic, acțiunea cu care a fost investită, ce a dus la

emiterea unei soluții greșite, pe când prima instanță în mod temeinic și legal a

admis acțiunea depusă Victor Țăruș.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

9

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă,

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Victor Țăruș.

Se casează decizia din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 20 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Țăruț împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea refuzului și obligarea

recalculării pensiei pentru vechimea în muncă.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Mariana Pitic

Galina Stratulat

10