2ri-7/19 — tragerea la raspundere subsidiara

2ri-7/19 — tragerea la raspundere subsidiara (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ri-7/19

Instanța de insolvabilitate: Curtea de Apel Chișinău (N. Craiu)

DECIZIE

24 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Andrei Popovici,

în cauza la cererea creditorului Întreprinderea Cooperatistă de Alimentație

Publică „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din

Republica Moldova cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere ale Societății cu Răspundere Limitată „Tehnogama”,

împotriva hotărârii din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 05 august 2013, Întreprinderea Cooperatistă de Alimentație Publică

„Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din Republica

Moldova (în continuare ÎCAP „Coopalimentara” a UCCC din RM) a depus cerere

introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate în privința Societății cu

Răspundere Limitată „Tehnogama” (în continuare SRL „Tehnogama”).

Prin încheierea din 07 august 2013 a Curții de Apel Chișinău s-a admis spre

examinare cererea introductivă depusă de ÎCAP „Coopalimentara” a UCCC din RM

cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate în privința SRL „Tehnogama”.

Prin hotărârea din 07 octombrie 2013 a Curții de Apel Chișinău s-a constatat

starea de insolvabilitate a SRL „Tehnogama” și s-a intentat procedura simplificată a

falimentului față de SRL „Tehnogama”; în funcția de lichidator al SRL

„Tehnogama” s-a desemnat ÎI „Catan Carolina”, deținătoarea certificatului de

instruire profesională nr. 13165 din 05 mai 2009; s-au înlăturat membrii organelor

de conducere de la gestionarea SRL „Tehnogama” și a masei debitoare, cu

destituirea acestora din funcțiile deținute, atribuțiile de administrare și de dispoziție

a societății fiind transmise lichidatorului ÎI „Catan Carolina”.

La 11 noiembrie 2013, lichidatorul SRL „Tehnogama”, ÎI „Catan Carolina”, a

depus un demers cu privire la tragerea la răspundere subsidiară solicitând tragerea

la răspundere patrimonială (materială) nelimitată a membrilor organelor de

conducere ale SRL „Tehnogama” pentru perioada de gestiune în care purtau

responsabilitate de modul în care activa întreprinderea și gestionau activele acesteia.

1

În motivarea demersului, lichidatorul a invocat că în baza hotărârii din 24 mai

2012 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău, s-a încasat de la SRL „Tehnogama” în

beneficiul ÎCAP „Coopalimentara” a UCCC din RM datoria în sumă de 59568, 08

lei și cheltuielile de judecată în mărime de 3788 de lei, în total suma de 63356,08

lei. Conform comunicatului executorului judecătoresc, titlul executoriu a rămas

neexecutat, din motivul că debitorul nu dispune de bunuri sau venituri pentru

stingerea creanței.

Totodată, a punctat că SRL „Tehnogama” înregistrează o datorie și față de

Inspectoratul Fiscal de Stat, Direcția Administrare Fiscală Buiucani în sumă de

4000, 15 lei, care de rând cu creanța față de ÎCAP „Coopalimentara” a UCCC din

RM în suma de 63356,08 lei, nu sunt contestate, fiind certe și exigibile. Având în

vedere prevederile art. 248, art. 15 al Legii insolvabilității, lichidatorul a opinat că

de rând cu organele de conducere executive ale debitorului, răspunderea subsidiară

o poartă fondatorii întreprinderii de acțiunile/inacțiunile cărora depinde în mod

direct comportamentul tuturor părților interesate.

La 02 decembrie 2013, în cadrul ședinței de judecată, lichidatorul SRL

„Tehnogama”, ÎI „Catan Carolina”, a prezentat raportul final al lichidatorului SRL

„Tehnogama”, solicitând aprobarea bilanțului de lichidare a SRL „Tehnogama” și

dispunerea lichidării și radierii SRL „Tehnogama” din Registrul de stat al

persoanelor juridice.

La 10 februarie 2014, în cadrul ședinței de judecată, creditorul ÎCAP

„Coopalimentara” a UCCC din RM, reprezentată de avocatul Andrian Paladii, a

depus cerere și la 11 februarie 2014 o cerere suplimentară, în temeiul art. 248 al

Legii insolvabilității, solicitând dispunerea ca toate datoriile și cheltuielile

procesului de insolvabilitate a SRL „Tehnogama” să fie suportate de membrii

organelor de conducere ale SRL „Tehnogama”, precum și de către persoanele care

au deținut calitatea de membru al organelor de conducere în ultimele 24 luni, până

la intentarea procesului de insolvabilitate, în vederea asigurării datoriilor și a

cheltuielilor procesului de insolvabilitate a SRL „Tehnogama”, să fie aplicate măsuri

de asigurare a executării acțiunii asupra patrimoniului membrilor organelor de

conducere ale SRL „Tehnogama”, precum și a persoanelor care au deținut calitatea

de membru al organelor de conducere în ultimele 24 luni, până la intentarea

procesului de insolvabilitate.

În motivarea cererilor, reprezentantul creditorului a invocat că, deși, au fost

adresate notificări membrilor organelor de conducere ale debitorului, de către

administratorul provizoriu prin care s-a comunicat obligația de a transmite

documentele financiar contabile și ștampila întreprinderi; au fost efectuate ieșiri la

față locului în vederea ridicării documentelor financiar contabile și ștampila

întreprinderii; a fost publicată în Monitorul Oficial hotărârea de intentare a

procesului de insolvabilitate, prin care s-au adus la cunoștință măsurile de asigurare

aplicate, membrii organelor de conducere ale debitorului nu și-au onorat obligația

legală prevăzută de art. 25 alin. (5) lit. j) al Legii insolvabilității de a transmite

informația cu privire la veniturile lui și la bunurile ce îi aparțin cu titlu de proprietate,

inclusiv la bunurile ce se află în proprietate comună pe cote- părți, precum și actele

ce ar confirma această informație.

La fel, nu au fost prezentate în temeiul art. 83 al Legii insolvabilității, informații

și explicații ca urmare a admiterii cererii introductive.

2

Totodată, cu referire la prevederile art. 247, art. 248 alin.(1) ale Legii

insolvabilității, având în vedere toate acțiunile întreprinse de administratorul

provizoriu și lichidatorul debitorului, legalitatea cărora a fost confirmată de instanța

de insolvabilitate, reprezentantul creditorului a opinat că la caz ar fi aplicabile

prevederile art. 248 alin. (1) lit. e) al Legii insolvabilității.

De asemenea, în vederea identificării criteriilor suplimentare pentru stabilirea

răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitorului, s-a referit la normele

cu caracter general în materie de răspundere civilă delictuală –art. 1398 alin.(1) Cod

civil, temeiul și condițiile generale ale răspunderii delictuale. Astfel, conform

prevederilor Codului Civil pentru ca o persoană să fie trasă la răspundere civilă

delictuală este necesar întrunirea cumulativă a două condiții și anume: caracterul

ilicit, în acest caz referindu-se la prevederile art. 25 alin. (5) lit. j) al Legii

insolvabilității care stabilește obligația membrilor organelor de conducere, de a

transmite informația despre situația economico-financiară a debitorului, în cazul

nerealizării obligației legale ar fi un comportament contrar legii (ilicit); fapta să fie

comisă cu vinovăție.

Reprezentantul creditorului a indicat că membrii organelor de conducere a

debitorului nu au informat administratorul provizoriu și lichidatorul referitor la

imposibilitatea prezentării actelor și informației solicitate. Membrii organelor de

conducere ale debitorului nu au avut anumite temeiuri, plauzibile pentru a presupune

că сonsecințele nefaste vor putea fi evitate și anume imposibilitatea achitării

creanțelor și acoperea cheltuielilor procesului de insolvabilitate. În opinia sa, sunt

întrunite toate condițiile pentru tragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere ale SRL „Tehnogama” și anume: caracterul ilicit al faptei

stabilit prin neîndeplinirea normelor imperative stabilite de legea insolvabilității;

fapta comisă cu vinovăție sub forma neglijenței, prin neprevederea sau prevederea

consecințelor prejudiciabile ale acțiunilor sale ilegale și considerarea în mod ușuratic

că consecințele nu vor surveni, sau neprevederea consecințelor contrar posibilității

și obligației de a le prevedea; prejudiciu cauzat sub formă de imposibilitatea de

achita creanțele creditorilor și acoperirea cheltuielilor procesului de insolvabilitate.

La 07 aprilie 2014, în cadrul ședinței de judecată, reprezentantul creditorului

ÎCAP „Coopalimentara” a UCCC din RM a indicat despre lipsa temeiurilor de

tragere la răspundere subsidiară a lui Anatoli Zavricico (Vol.I, f.d.173).

Prin hotărârea din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea

creditorului ÎCAP „Coopalimentara” a UCCC din RM și a lichidatorului SRL

„Tehnogama” cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a administratorului SRL

„Tehnogama”, Andrei Popovici; s-a încasat de la Andrei Popovici în beneficiul

debitorului SRL „Tehnogama” contravaloarea creanțelor validate și înscrise în

tabelul creanțelor în valoare de 77123,39 de lei și cheltuielile procesului de

insolvabilitate; s-a aplicat sechestru pe bunurile materiale personale și pe mijloacele

bănești ce aparțin lui Andrei Popovici.

La 27 mai 2019, Andrei Popovici a declarat recurs împotriva hotărârii din 25

aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău, solicitând repunerea în termenul de

contestare a hotărârii, admiterea recursului, casarea hotărârii din 25 aprilie 2014 a

Curții de Apel Chișinău, anularea încheierii din 24 mai 2014 a Curții de Apel

Chișinău și a încheierii nr. 066-571/14 din 17 iulie 2014 a executorului judecătoresc

3

cu privire la aplicarea obligației de a nu părăsi teritoriul RM fără permisiunea

expresă a instanței de insolvabilitate.

În motivarea recursului s-a invocat că la 01 martie 2012 a înstrăinat lui Oleg

Mardar partea socială 100% a SRL „Tehnogama”, care îi aparținea cu drept de

proprietate, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.866, autentificat notarial și ca

urmare a acestei tranzacții Oleg Mardar a obținut statutul de asociat cu 100% al SRL

„Tehnogama”, respectiv devenind proprietar cu drepturi depline. Până la înstrăinarea

SRL „Tehnogama”, la 28 februarie 2012, contabilul companiei Anatoli Zavricico,

prin act de primire-predare a transmis documentația contabilă și formularele de

stricta evidență ale SRL „Tehnogama”. Ulterior, prin acte de primire-predare i-a

transmis lui Oleg Mardar documentația contabilă și formularele de stricta evidență,

cât și bunurile materiale ale SRL „Tehnogama”. Astfel, conform actului de primire-

predare au convenit că din momentul semnării acestui act, Oleg Mardar va duce

responsabilitatea pentru activitatea anterioara și datoriile istorice atât față de

parteneri, cât și față de buget, la fel și responsabilitatea pe viitor pentru activitatea

SRL „Tehnogama”, nefiind înaintate anumite pretenții sau obiecții unul față de altul.

Obligația de înregistrare a modificărilor la SRL „Tehnogama” în baza contractului

de vînzare -cumpărare nr. 866 din 01 martie 2012 la organele de resort îi revenea lui

Oleg Mardar, căruia i-au fost transmisă toată documentația și stampila inclusiv.

Recurentul a menționat că la 02 iulie 2012 a plecat la trai permanent în SUA și

la 12 mai 2019 a revenit în Moldova, conform mențiunilor în pașaport. La verificarea

pașaportului, politia de frontieră i-a comunicat că are datorii și este anunțat în

căutare. La secția de poliție, la data de 13 mai 2019 ora 11:00 i s-a adus la cunoștință

precum că executorul judecătoresc prin încheierea nr.2c-193/13 din 25 aprilie 2014

a inițiat procedura de căutare pentru a-și onora obligațiunile prevăzute de Legea

insolvabilității. A efectuat formalitățile necesare la sectorul de poliție, ulterior s-a

deplasat la biroul executorului judecătoresc Liliana Parfentiev, fiindu-i adusă la

cunoștință încheierea nr. 066-569/14, emisă în baza titlului executoriu nr. 2c-193/13

din 25 aprilie 2014 privind tragerea la răspundere subsidiară și borderoul de calcul

a cheltuielilor de executare pentru procedura de executare nr. 066-569/14. La fel,

încheierea din 17 iulie 2014 cu privire la anunțarea în căutare și încheierea din 17

iulie 2014 cu privire la aplicarea obligației de a nu părăsi teritoriul RM fără

permisiunea expresă a instanței de insolvabilitate.

În ceea ce privește dezacordul cu hotărârea contestată recurentul a precizat că

executorul judecătoresc la 31 iulie 2013 a restituit fără executare titlul executoriu

privind datoria SRL „Tehnogama” față de ÎCAP „Coopalimentara” a UCCC din RM,

din motiv ca debitorul nu dispune de bunuri și venituri pentru a stinge datoria de

63356,08 lei. Respectiv la data vânzării, 01 martie 2012, SRL „Tehnogama”

dispunea de suficiente bunuri materiale care ar fi acoperit datoria dată, conform

actului de primire-predare întocmit la vânzarea societății. La fel, au fost aplicate și

măsuri de asigurare în cadrul procesului intentat la cererea de chemare în judecată a

ÎCAP „Coopalimentara” a UCCC din RM către SRL „Tehnogama” cu privire la

încasarea datoriei pentru locațiune. Or, hotărârea judecătorească a fost emisă la 24

mai 2012, însă nu s-a executat mai mult de un an, deși, erau măsuri de asigurare

aplicate.

Recurentul a afirmat că la 05 august 2013, ÎCAP „Coopalimentara” a UCCC

din RM a depus cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate

4

față de SRL „Tehnogama”. Adresa juridică a SRL „Tehnogama”, conform extrasului

din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 17773 din 24 iulie 2013 este mun.

Chișinău, xxxxx, dar notificarea prealabilă ÎCAP „Coopalimentara” a UCCC din

RM a fost transmisă la adresa mun. Chișinău, str. xxxxx, fiind adresa sa de domiciliu,

însă era plecat din țară încă la data de 02 iulie 2012. Respectiv, nu a fost recepționată

și a fost restituita la data de 05 aprilie 2013.

Totodată, a declarat că atât din actul de predare -primire din 01 martie 2012,

cât și din rapoartele prezentate la dosar de către lichidatorul Carolina Catan, se

distinge faptul că SRL „Tehnogama” nu era o companie fără activitate sau fără

bunuri materiale, la data vânzării, respectiv era în capacitate financiara de achita

datoria. La data audierii contabilului SRL „Tehnogama”, ultimul a declarat că la

momentul eliberării din funcție -28 februarie 2012, firma dispunea de bunuri

materiale. Ca temei a răspunderii subsidiare a fost invocat art. 248 alin. (1) lit.e) al

Legii insolvabilității, în redacția la momentul depunerii cererii, -ținerea unei

contabilități fictive sau contrare prevederilor legii, precum și contribuirea la

dispariția documentelor contabile, a documentelor de constituire și a ștampilei, însă

din actul de primire -predare din 01 martie 2012 este evident că aceste acte au fost

transmise cumpărătorului Oleg Mardar, care cu rea credință nu a efectuat

modificările la Camera Înregistrării de Stat, unde în continuare figurează ca

administrator. Mai mult, răspunsul nr.35/7-4-590 din 10 februarie 2014 a

Departamentului poliției de frontiera, atestă că în perioada 07 august 2013- 06

februarie 2014 nu s-a înregistrat traversarea frontierei, care suplimentar confirmă

aflarea în afara țării pentru perioada 02 iulie 2012 -13 mai 2019 și nu a cunoscut

despre intentarea procedurii de insolvabilitate față de SRL „Tehnogama” care, de

fapt, nici nu-i aparținea.

La fel, a precizat că din procesele-verbale ale ședințelor de judecată în cauza

dată se constată că nu a fost prezent niciodată și probe care ar confirma faptul

recepționării de către el a citațiilor, nu sunt. Despre publicațiile și citațiile din

Monitorul Oficial, de asemenea, nu a cunoscut, din simplu motiv că plecând la trai

permanent în SUA, a înstrăinat notarial SRL „Tehnogama” cu bunuri materiale în

sumă de 2560423,07 lei lui Oleg Mardar. În opinia sa, Oleg Mardar intenționat și cu

rea-credință, deoarece cunoștea despre plecarea sa la trai permanent în SUA a adus

o companie prosperă la situația de faliment, ceea ce se confirmă și prin faptul că

odată cu cumpărarea SRL „Tehnogama” nu a efectuat modificările obligatorii la

Camera Înregistrării de Stat, deși, și-a asumat această obligațiune.

În cadrul ședinței de judecată din 07 aprilie 2014, reprezentantul creditorului

ÎCAP „Coopalimentara” a UCCC din RM și-a retras pretențiile față de contabilul

SRL „Tehnogama”, Anatoli Zavricico, precum nu sunt temeiuri de tragere la

răspundere subsidiară, deși, anume el a fost contabilul și el a fost cel cu care au

transmis împreună toate actele contabile și stampila cumpărătorului Oleg Mardar.

Anume el a cunoscut despre vânzarea SRL „Tehnogama” lui Oleg Mardar, cât și

faptul că este plecat cu traiul permanent în SUA și avea obligațiunea să comunice

instanței unde sunt documentele contabile și ștampila , însă nu a comunicat instanței

și tăinuirea acestei informații a dus la tragerea la răspundere a sa, pe care o consideră

ilegală.

Având în vedere termenul de 15 zile de contestare conform art.8 alin. (1) al

Legii insolvabilității, precum și că în temeiul art. 67 Cod de executare, actele

5

executorului judecătoresc se trimit destinatarului prin poștă, cu scrisoare

recomandată și cu aviz de primire, sau prin orice alt mijloc care să asigure

transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui (telegramă, fax, email

etc.) ori se înmânează personal destinatarului ori altor persoane indicate la alin. (2)

de către executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea părții interesate, iar în

conformitate cu art. 432 alin. (1), alin. (3) lit. b) Cod de procedură civilă normele de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care cauza a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și

ora ședinței de judecată, temei specific speței, înaintează prezentul recurs, cu

solicitarea de a fi repus în termen în baza art. 116 Cod de procedură civilă, pornind

de la faptul că s-a aflat peste hotarele țării și nu a cunoscut despre intentarea

procesului de insolvabilitate și tragerea sa la răspundere subsidiară.

Conform art.8 alin.(1) al Legii insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres

de prezenta lege.

Instanța de insolvabilitate a adoptat hotărârea contestată la data de 25 aprilie

2014, iar recurentul a declarat recurs la 27 mai 2019.

Totodată, prin recursul declarat, recurentul a solicitat, în temeiul art.116 Cod

de procedură civilă, repunerea în termenul de declarare a recursului, anexând în acest

sens copia pașaportului Republicii Moldova ce atestă ieșirea lui Andrei Popovici din

țară la 02 iulie 2012 și intrarea în țară la 12 mai 2019, conform pașaportului USA

(Vol.I, f.d.254-258).

În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.).

Din textul recursului se identifică că la 13 mai 2019, la prezentarea recurentului

la biroul executorului judecătoresc Liliana Parfentiev, i-au fost aduse la cunoștință

actele executorului judecătoresc emise în cadrul procedurii de executare, inclusiv în

baza titlului executoriu nr. 2c-193/13 din 25 aprilie 2014, eliberat de Curtea de Apel

Chișinău în baza hotărârii cu privire la tragerea la răspundere subsidiară.

În acest sens, Colegiul apreciază ca fiind relevant și comunicatul informativ a

executorului judecătoresc Liliana Parfentiev datat cu 13 mai 2019 în procedurile de

executare nr. 066-569/14, 066-570/14, 066-571/14, care indică despre faptul că la

13 mai 2019 Andrei Popovici s-a prezentat la biroul său, cu pașaportul cetățeanului

SUA (Vol.I, f.d.218).

Pornind de la circumstanțele reliefate anterior, precum și faptul că copiile

pașapoartelor pe numele lui Andrei Popovici confirmă ieșirea acestuia din Republica

Moldova la 02 iulie 2012 și revenirea în țară la 12 mai 2019, precum și faptul că

despre existența hotărârii instanței de insolvabilitate a aflat la 13 mai 2019 (Vol.I,

f.d.254-258), Colegiul consideră necesară repunerea în termenul de declarare a

recursului.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

6

Studiind materialele dosarului prin prisma argumentelor invocate în recurs, în

raport cu normele de drept, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat de Andrei Popovici

și va casa hotărârea contestată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de

insolvabilitate, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 1 alin.(4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă prevede că părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatul (3) al aceluiași articol stipulează că se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: b) cauza a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și

ora ședinței de judecată.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, Săvîrșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform art. 247 alin. (1), (2) al Legii insolvabilității, în sensul prezentei legi,

membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce

desfășoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii

individuale sau al gospodăriei țărănești (de fermier), administratorii societăților

comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de

observatori), lichidatorii și membrii comisiilor de lichidare, contabilii. Prevederile

alin.(1) se aplică persoanelor care dețineau funcțiile respective la data intentării

procesului de insolvabilitate, precum și celor care au deținut aceste funcții pe

parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.

Materialele cauzei denotă că prin hotărârea din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel

Chișinău s-a admis cererea creditorului ÎCAP „Coopalimentara” a UCCC din RM și

a lichidatorului SRL „Tehnogama” cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a

administratorului SRL „Tehnogama”, Andrei Popovici; s-a încasat de la Andrei

Popovici în beneficiul debitorului SRL „Tehnogama” contravaloarea creanțelor

validate și înscrise în tabelul creanțelor în valoare de 77123,39 de lei și cheltuielile

procesului de insolvabilitate; s-a aplicat sechestru pe bunurile materiale personale și

pe mijloacele bănești ce aparțin lui Andrei Popovici (Vol.I, f.d.180-185).

Aici Colegiul relevă că în cererile depuse privind tragerea la răspundere

subsidiară, în special de către reprezentantul creditorului, s-a indicat art. 248 alin.

(1) lit.e) al Legii insolvabilității, ca fiind unul din temeiurile de drept în motivarea

cererii de tragere la răspundere subsidiară reglementate de art. 248 alin. (1) al Legii

7

insolvabilității, de altfel, acest temei de drept a fost invocat și de instanța de

insolvabilitate.

Conform art. 248 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în

redacția în vigoare la dat soluționării cererilor și pronunțării hotărârii, dacă în cadrul

procesului sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de

insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilității/

lichidatorului instanța de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile

debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere și/sau

de supraveghere, precum și de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea

prin una dintre următoarele acțiuni: e) ținerea unei contabilități fictive sau contrare

prevederilor legii, precum și contribuirea la dispariția documentelor contabile, a

documentelor de constituire și a ștampilei.

Totodată, Colegiul precizează că prin cererile formulate de către lichidatorul

SRL „Tehnogama” și creditorul ÎCAP „Coopalimentara” a UCCC din RM, s-a

solicitat tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale

SRL „Tehnogama”, iar în privința contabilului-șef Anatoli Zavricico, reprezentantul

creditorului și-a retras pretențiile în cadrul ședinței de judecată (Vol.I, f.d.173), fiind

înaintate doar față de Andrei Popovici, administratorul SRL „Tehnogama”.

Or, conform extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 17773

din 24 iulie 2013, Andrei Popovici figura în funcția de administrator al SRL

„Tehnogama”, totodată fiind asociat cu 100 % (Vol.I, f.d.10).

Totodată, Colegiul accentuează că examinarea cauzei privind tragerea la

răspundere subsidiară a lui Andrei Popovici, care figura în funcția de administrator

al SRL „Tehnogama”, s-a realizat în lipsa sa. Or, în final prin hotărârea contestată,

contravaloarea creanțelor validate și înscrise în tabelul creanțelor în valoare de

77123,39 de lei și cheltuielile procesului de insolvabilitate, s-au pus pe seama lui

Andrei Popovici.

Conform art. 6 alin. (1), (2) al Legii insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012,

citarea participanților la proces se efectuează de către instanța de insolvabilitate din

oficiu. În procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în

calitate de părți numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre

soluționare instanței de insolvabilitate în condiții de contradictorialitate. În celelalte

cazuri, se aplică dispozițiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura

necontencioasă în măsura în care nu contravin unor dispoziții expres prevăzute de

prezenta lege.

Alineatele (3) și (4) ale aceluiași articol statuează că notificarea și înștiințarea,

cu excepția cazului în care sarcina notificării și a înștiințării aparține unor alte organe

care aplică procedura, precum și convocările prevăzute de prezenta lege cad în

sarcina administratorului provizoriu sau administratorului insolvabilității, sau a

lichidatorului, după caz. Notificările și înștiințările se fac prin scrisori recomandate,

iar în cazurile expres prevăzute de prezenta lege și prin publicare în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova.

Din textul art. 6 alin. (5) al Legii insolvabilității, se distinge că înștiințarea și

notificarea conform alin.(4) se consideră efectuată după expirarea a 3 zile lucrătoare

de la publicare.

În conformitate cu art. 102 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, în redacția în

vigoare la data examinării cererilor cu privire la tragerea la răspundere subsidiară,

8

instanța înștiințează prin citație participanții la proces, martorii, experții, specialiștii

și interpreții privitor la locul, data și ora ședinței de judecată sau la locul, data și ora

efectuării unor acte de procedură. Citațiile și înștiințările se înmînează participanților

la proces, martorilor, experților, specialiștilor, interpreților astfel încât aceștia să se

poată pregăti de proces și să se prezinte la timp în fața instanței.

Art. 105 alin. (1) Cod de procedură civilă, în redacția în vigoare la data

examinării cererilor cu privire la tragerea la răspundere subsidiară, stipulează că

Citația și înștiințarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin

persoana împuternicită de judecată. Data înmânării citației sau înștiințării se înscrie

pe citație sau înștiințare în partea care se înmînează destinatarului, precum și pe

cotor, care se restituie instanței.

În continuare, pornind de la textul prevederilor legale amintite anterior, la caz,

având în vedere problema pusă spre examinare, Colegiul conchide că examinarea

cauzei în lipsa recurentului Andrei Popovici constituie o încălcare a normelor de

drept procedural, ceea ce atrage încălcarea dreptului la un proces echitabil și în

consecință a drepturilor și intereselor recurentului. Or, recurentul nu a avut

posibilitatea de a prezenta probe și alte date importante pentru soluționarea cauzei,

precum și de a înainta obiecții și a da explicații.

În această ordine de idei, Colegiul reține că de către instanța de insolvabilitate

s-a efectuat citarea lui Andrei Popovici pentru ședințele de judecată privind

examinarea cauzei cu privire la tragerea la răspundere subsidiară, stabilite pentru

data de 13 ianuarie 2014 ora 10:30, pentru data de 07 aprilie 2014 ora 10:00, pentru

data de 25 aprilie 2014 ora 12:00, inclusiv prin citarea publică a lui Andrei Popovici

și publicarea citației în Monitorul Oficial (Vol.I, f.d.53, 127, 169, 172, 176).

Aici este de remarcat că citația pentru data de 13 ianuarie 2014 ora 10:30 a fost

expediate lui Andrei Popovici prin intermediul poștei, cu indicarea „SRL

„Tehogama”, Andrei Popivici” și adresa „str. xxxxxx” (Vol.I, f.d.53) și a fost

restituită expeditorului cu mențiunea „a expirat termenul de păstrare” (Vol.I, f.d.64-

65) .

Totodată, la citația expediată pentru data de 07 aprilie 2014 ora 10:00 pe

numele lui Andrei Popovici la adresa de domiciliu din Republica Moldova, conform

datelor ÎS „CRIS „Registru” din 28 martie 2014 (Vol.I, f.d.170), din xxxxx, nu a

parvenit nici un răspuns.

În conformitate cu art. 108 alin. (1) Cod de procedură civilă, în redacția în

vigoare la data examinării cauzei, dacă locul de aflare a pârâtului nu este cunoscut

și reclamantul dă asigurări că, deși, a făcut tot posibilul, nu a reușit să afle domiciliul

acestuia, președintele instanței dispune citarea acestuia prin publicitate. Publicarea

în presă se consideră citare legală.

Or, în sensul dispoziției legale enunțate, citarea părții prin publicitate se

realizează după ce s-a efectuat tot posibilul întru aflarea domiciliului. Respectiv

Colegiul menționează că instanța de insolvabilitate, având în vedere circumstanțele

existente la moment, pripit a dispus citarea publică a lui Andrei Popovici, în situația

în care legiuitorul a stabilit exhaustiv că citarea publică se efectuează dacă locul de

aflare a pârâtului nu este cunoscut și reclamantul dă asigurări că deși a făcut tot

posibilul, nu a reușit să afle domiciliul acestuia, iar, la caz ,un răspuns la citația

expediată la adresa de domiciliu din xxxxx, nu a parvenit.

9

Pornind de la faptul că la momentul examinării cauzei instanța de

insolvabilitate nu ar fi cunoscut despre plecarea lui Andrei Popovici cu traiul în

SUA, precum și că normele de drept procedural stabilesc expres modalitatea de

efectuare a citațiilor, inclusiv publice, inițial urma a fi primită o confirmare de

reclamare/nereclamare sau, după caz, de expirare a termenului de păstrare la citația

expediată la adresa de domiciliu a lui Andrei Popovici din Republica Moldova și

ulterior dispusă citarea publică, dacă s-ar fi confirmat că nu ar fi domiciliul lui

Andrei Popovici sau nu este cunoscut locul de aflare a lui Andrei Popovici.

Deși, de către instanța de insolvabilitate s-a efectuat citarea lui Andrei Popovici,

luându-se în considerare prevederile legale ce dictează realizarea acestor înștiințări,

cu toate că de la domiciliul lui Andrei Popovici din Republica Moldova nu a parvenit

nici o confirmare de recepționare/nerecepționare, Colegiul evidențiază că

circumstanțele inserate în recurs și copiile pașapoartelor cetățeanului RM și a

cetățeanului SUA pe numele lui Andrei Popovici, confirmă ieșirea din Republica

Moldova a lui Andrei Popovici la 02 iulie 2012 și revenirea în țară la 12 mai 2019

(Vol.I, f.d.254-258). Astfel, la examinarea cauzei, recurentul nu se afla în țară.

La fel, Colegiul consideră oportun de a evoca și răspunsul Departamentului

Poliției de Frontieră nr. 35/7-4-590 din 10 februarie 2014, conform căruia se atestă

că în perioada 07 august 2013-06 februarie 2014 nu au fost fixate anumite traversări

de frontieră de către Andrei Popovici (Vol.I, f.d.80).

În contextul dat, Colegiul reține ca fiind întemeiate argumentele recurentului

precum că nu a cunoscut despre intentarea procesului de insolvabilitate și despre

examinarea cererilor cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a sa, ca fiind

administrator al SRL „Tehogama”.

Aserțiunea recurentului referitor la expedierea notificării prealabile la o altă

adresă, decât adresa juridică a SRL „Tehnogama”, Colegiul o apreciază ca fiind

relevantă speței, având în vedere că extrasul din Registrul de stat al persoanelor

juridice atestă că sediul SRL „Tehnogama” este mun.Chișinău, str. xxxxx (Vol.I,

f.d.10), însă notificarea prealabilă este expediată de către ÎCAP „Coopalimentara” a

UCCC din RM la adresa din mun.Chișinău, str. xxxxxx, remisă adresatului la 05

aprilie 2013 în legătură cu expirarea termenului de păstrare (Vol.I, f.d.4-4verso).

Cererea introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate a fost

depusă de către ÎCAP „Coopalimentara” a UCCC din RM la 05 august 2013 (Vol.I,

f.d.3-4)

Deși, la caz se contestă hotărârea privind tragerea la răspundere subsidiară a lui

Andrei Popovici și nu intentarea procesului de insolvabilitate, Colegiul accentuează

că circumstanțele redate confirmă poziția recurentului precum că nu a cunoscut de

însuși faptul intentării procesului de insolvabilitate, deoarece se afla în afara țării.

Subsidiar, Colegiul notează că recurentul pretinde înstrăinarea părții sociale de

100 % deținută în SRL „Tehnogama” în baza contractului de vânzare-cumpărare din

01 martie 2012, încheiat între Andrei Popovici, în calitate de vânzător și Oleg

Mardar, în calitate de cumpărător, autentificat notarial (Vol.I, f.d.249-252).

Concomitent, recurentul s-a referit și la actele de primire-predare datate cu 29

februarie 2012 a bunurilor materiale și actelor contabile și a formularelor de strictă

evidență, întocmite și contrasemnate de către Andrei Popovici și Oleg Mardar , în

baza cărora au constatat lipsa obiecțiilor și pretențiilor unul față de altul, precum și

că responsabilitatea pentru activitatea anterioară a societății și datoriile istorice față

10

de parteneri și față de bugetul de stat, precum și pentru activitatea ulterioară a

societății, este pusă pe seama lui Oleg Mardar (Vol.I, f.d.232-248).

Or, recurentul cu referire la aceste înscrisuri/probe susține că, de fapt, nu mai

este administratorul SRL „Tehnogama”, având în vedere că la 02 iulie 2012 a plecat

în SUA cu traiul.

În corolar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că examinarea cauzei în lipsa lui Andrei

Popovici nu constituie decât o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut

de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

De altfel, în jurisprudența CtEDO, principiul egalității armelor semnifică

tratarea egala a parților pe toata durata desfașurării procedurii în fața unui tribunal,

fără ca una din ele sa fie avantajata în raport cu cealaltă parte din proces. Acest

principiu este unul din elementele noțiunii mai largi de proces echitabil ce impune

fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabila de a-și susține cauza sa în condiții

care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul ei (cauza

Ankerl contra Suediei, hotarârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost - Huler

contra Suediei, hotarârea 1997-I/24 noiembrie 1997).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că lacunele indicate supra,

nu pot fi înlăturate în ordine de recurs, motiv pentru care recursul declarat împotriva

hotărârii instanței de insolvabilitate va fi admis cu casarea hotărârii contestate și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de insolvabilitate, cu respectarea

principiilor ce guvernează litigiul în cauză.

La rejudecarea cauzei, instanța de insolvabilitate, reexaminând cauza, urmează

să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând dreptul garantat al părților la un

proces echitabil.

Cu referire la recursul declarat de Andrei Popovici în partea contestării

încheierii din 24 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău cu privire la aplicarea

administratorului SRL „Tehnogama”, Andrei Popovici, a obligației de a nu părăsi

teritoriul RM fără permisiunea expresă a instanței de insolvabilitate, Colegiul

notează că în privința încheierii din 24 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 27 mai 2019 un recurs separat din numele recurentului Andrei Popovici

(Vol.I, f.d.265-271), care va fi examinat separat conform normelor de drept

pertinente speței.

Cu referire la recursul declarat de Andrei Popovici în partea contestării

încheierii nr. 066-571/14 din 17 iulie 2014 a executorului judecătoresc Liliana

Parfentiev cu privire la aplicarea administratorului SRL „Tehnogama”, Andrei

Popovici, a obligației de a nu părăsi teritoriul RM fără permisiunea expresă a

instanței de insolvabilitate (Vol.I, f.d.260), Colegiul menționează că modalitatea și

termenul de contestare a actelor executorului judecătoresc este reglementată de

Codul de Executare și se realizează în procedură separată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Andrei Popovici.

11

Se casează hotărârea din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău, în cauza la

cererea creditorului Întreprinderea Cooperatistă de Alimentație Publică

„Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din Republica

Moldova cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere ale Societății cu Răspundere Limitată „Tehnogama”, cu trimiterea cauzei

la rejudecare în instanța de insolvabilitate, Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Mariana Pitic

Victor Burduh

12