2ra-1372/19 — incasarea datoriei, taxei aferente contractului, dobanzii contractuale, penalitatii contractuale

Dosarul nr. 2ra-1372/19

Prima instanță: Judecătoria Hâncești, sediul Ialoveni (jud: N. Doroftei)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

24 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de

către avocatul Eugeniu Bujoreanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă

„Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Andrei Gabrielean cu

privire la încasarea datoriei, taxei aferente contractului, penalității, dobânzii de

întârziere și penalității pentru rezilierea anticipată a contractului,

împotriva deciziei din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a

respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere

Limitată, reprezentată de către avocatul Eugeniu Bujoreanu și s-a menținut

hotărârea din 12 iulie 2018 a Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni,

c o n s t a t ă:

La data de 14 noiembrie 2017, ÎM „Incaso” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Andrei Gabrielean cu privire la încasarea datoriei, taxei

aferente contractului, penalității, dobânzii de întârziere și penalității pentru

rezilierea anticipată a contractului.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la data de 21 martie 2015, între ÎCS

„Iute Credit” SRL, în calitate de creditor și Andrei Gabrielean, în calitate de debitor,

s-a încheiat contractul de împrumut nr. 627046. Menționează că părțile au convenit

că pentru nerespectarea graficului de rambursare a împrumutului, debitorul va

achita pe lângă suma împrumutului și taxa aferentă contractului de împrumut,

dobânda și o penalitate contractuală care se raportează la perioada întârzierii.

A mai indicat că ÎCS „Iute Credit” SRL și-a onorat obligațiile contractuale,

transferând debitorului împrumutul la data de 12 iunie 2015, însă pârâtul Andrei

Gabrielean nu și-a executat obligațiile asumate.

A remarcat că a notificat debitorul prin scrisoare recomandată, înștiințându-l

despre nerespectarea clauzelor contractuale și despre rezilierea anticipată a

1

contractului, precum și despre obligația de a restitui suma împrumutului, dobânda

aferentă și penalitățile calculate conform clauzelor contractuale. Ulterior, în adresa

pârâtului a fost expediată și o reclamație prin care a fost informat repetat despre

nerespectarea clauzelor contractuale și despre rezilierea anticipată a contractului,

obligația de restituire a împrumutului, a dobânzii de întârziere și a penalităților

calculate conform contractului, însă reclamațiile expediate au rămas fără răspuns.

A notat că la data de 01 iunie 2010, ÎCS „Iute Credit” SRL și ÎM „Incaso” SRL

au încheiat contractul de cesiune nr. 1, potrivit căruia ÎCS „Iute Credit” SRL a

transmis dreptul de creanță către ÎM „Incaso” SRL în temeiul actului de predare-

primire, respectiv ÎM „Incaso” SRL a înaintat prezenta cerere de chemare în

judecată în calitate de reclamant.

Reclamanta ÎM „Incaso” SRL a solicitat încasarea din contul lui Andrei

Gabrielean în beneficiul acesteia a datoriei în sumă de 9599 lei, a taxei aferente

contractului în mărime de 2687,72 lei, a dobânzii contractuale în mărime de 1264,

28 lei, a penalității contractuale în sumă de 13457,79 lei, 0,5% din suma datoriei

restante calculate pentru o perioadă de 180 zile întârziere, penalitatea pentru

rezilierea anticipată a contractului în mărime de 25% din suma împrumutului, cât și

cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea din 29 martie 2018 a Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni s-a

admis parțial acțiunea înaintată de ÎM „Incaso” SRL, s-a încasat de la Gabrielean

Andrei în beneficiul ÎM „Incaso” SRL suma principală a contractului în mărime de

9599 lei și dobânda conform contractului în sumă de 1264,28 lei, în total suma de

10863,28 lei. S-a respins ca fiind neîntemeiate pretențiile ÎM „Incaso” SRL

împotriva lui Gabrielean Andrei cu privire la încasarea taxei aferente contractului

în sumă de 2687,72 lei, penalității contractuale și penalității pentru rezilierea

contractului în sumă de 13457,79 lei. S-a încasat de la Gabrielean Andrei în

beneficiul ÎM „Incaso” SRL suma de 339,62 lei cu titlu de compensație a

cheltuielilor de judecată ce constau din taxa de stat achitată de reclamant la

depunerea cererii de chemare în judecată, proporțional părții admise din acțiune și

500 lei pentru asistența juridică acordată.

Prin decizia din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de către avocatul Eugeniu Bujoreanu și

s-a menținut hotărârea din 12 iulie 2018 a Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni.

Prin încheierea din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a corectat

eroarea materială din partea dispozitivă și motivată a deciziei din 21 februarie 2019

a Curții de Apel Chișinău, prin înlocuirea în dispozitivul deciziei a sintagmei din

„2a-1893/18” în „2a-4137/18”.

Instanțele judecătorești ierarhic inferioare în susținerea soluțiilor sale au reținut

că reclamanta și-a onorat obligațiile contractuale, a transmis suma împrumutului

pârâtului, însă Gabrielean Andrei nu și-a onorat propriile obligații contractuale de

restituire a împrumutului acordat, respectiv instanțele au dispus încasarea din contul

lui Gabrielean Andrei în beneficiul ÎM „Incaso” SRL a sumei de 9599 lei cu titlu de

datorie la împrumutul contractat prin acordul nr. 627046 din 12 iunie 2015, suma

de 1264,28 lei cu titlu de dobândă contractuală, suma de 339,62 lei cu titlu de taxă

de stat și suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

La fel, instanțele judecătorești cu trimitere la prevederile art. 118 alin. (1) Cod

de procedură civilă au respins pretențiile reclamantei cu privire la încasarea

2

penalității contractuale, concluzionând că contrar prevederilor legale ÎM „Incaso”

SRL nu a prezentat dovada expedierii notificării potrivit căreia a fost somat

debitorul Gabrielean Andrei privind achitarea benevolă a datoriei, respectiv nu s-a

conformat prevederilor pct. 6.1 din contract, mai mult, nu a prezentat nici calculul

desfășurat al penalității contractuale, caz în care nu sunt întrunite condițiile

contractuale care i-ar permite reclamantei să calculeze pârâtului o penalitate în

mărime de 0,5 % din valoarea împrumutului.

Totodată, instanțele au calificat ca fiind neîntemeiate și abuzive pretențiile

reclamantei privind încasarea taxei aferente contractului în mărime de 2687,72 lei,

or aceasta nu a fost una negociată cu consumatorul Gabrielean Andrei.

Instanțele au calificat drept neîntemeiate și abuzive și pretențiile reclamantei

privind încasarea penalității în mărime de 2399, 75 lei pentru rezilierea anticipată a

contractului, or potrivit pct. 4.4 al contractului, ÎM „Incaso” SRL nu a prezentat

careva probe care să probeze faptul rezilierii contractului din speță, precum și

dovada expedierii notificării în acest sens.

La 20 mai 2019, ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Eugeniu Bujoreanu,

prin intermediul oficiului poștal, a declarat recurs împotriva deciziei din 21

februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului recurenta a indicat că instanțele ierarhic inferioare au

respins pretenția cu privire la penalitatea contractuală, astfel încălcând normele de

drept material și anume prin neaplicarea art. 947 Cod civil.

În acest sens, recurenta a solicitat casarea deciziei din 21 februarie 2019 a Curții

de Apel Chișinău și modificarea hotărârii din 12 iulie 2018 a Judecătoriei Hâncești,

sediul Ialoveni prin încasarea de la Gabrielean Andrei în beneficiul ÎM „Incaso”

SRL a penalității contractuale pentru întârziere în mărime de 11058, 04 lei, a

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 500 lei și încasarea taxe de stat în sumă

de 202 lei achitate pentru depunerea cererii de recurs.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 21 februarie 2019,

fiind expediată participanților la proces, însă din scrisoarea de expediție nefiind clar

data expedierii deciziei către părți (f.d. 104). Totodată, la materialele dosarului

lipsește careva probe care ar indica la recepționarea de către recurent a deciziei

instanței de apel.

Astfel, luând în considerare cele menționate, se apreciază că cererea de recurs

depusă de către ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Eugeniu Bujoreanu a

fost declarată în termenul legal de 2 luni, prevăzut de art. 434 alin. (1) Cod de

procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova

consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

3

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către ÎM „Incaso” SRL,

reprezentată de avocatul Eugeniu Bujoreanu nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, or recurentul nu a

invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat

critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului

judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII

Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor

de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură

civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect

procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar

probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.

130 Cod de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare

și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă

a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato

contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

4

recursul declarat de către ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Eugeniu

Bujoreanu ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societatea cu

Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Eugeniu Bujoreanu, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

5