2r-408/19 — repararea prejudiciului material și moral

2r-408/19 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2r-408/2019

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: G. Cazacu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Simciuc, V. Cotorobai, Iu. Cotruță)

D E C I Z I E

22 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Stanislav Belenco, reprezentat de avocatul

Marin Popa,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Stanislav Belenco

împotriva lui Sergiu Mihailov cu privire la repararea prejudiciului material și

moral,

împotriva încheierii din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost restituită cererea de apel depusă de Stanislav Belenco, reprezentat de avocatul

Marin Popa,

c o n s t a t ă :

La 07 noiembrie 2018, Stanislav Belenco, reprezentat de avocatul Marin

Popa, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sergiu Mihailov, prin

care a solicitat încasarea sumei de 28 844,44 de lei, cu titlu de prejudiciu material,

sumei de 5 000 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică acordată, sumei

de 10 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost admisă parțial acțiunea lui Stanislav Belenco; a fost încasat de la Sergiu

Mihailov în beneficiul lui Stanislav Belenco prejudiciul material în suma de 8

097,44 de lei, prejudiciul moral în suma de 1 000 de lei, cheltuielile de judecată,

proporțional părții, pentru achitarea taxei de stat în suma de 272 de lei și

cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 3 000 de lei.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei, la 21 martie 2019, de Stanislav

Belenco, reprezentat de avocatul Marin Popa, a depus cerere de apel și a solicitat

casarea hotărârii din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în

partea respingerii acțiunii cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

Prin încheierea din 15 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs

cererii de apel, fiindu-i acordat apelantului termen până în data de 08 mai 2019, ora

16:00, pentru prezentarea apelului motivat cu înscrisurile prevăzute de lege și

prezentarea bonului de plată a taxei de stat, în cancelaria Curții de Apel Chișinău,

totodată, apelantul a fost preîntâmpinat că dacă nu va îndeplini în termen cerințele

instanței, cererea de apel va fi restituită.

La 26 aprilie 2019, Sergiu Mihailov a depus cerere de apel motivată împotriva

hotărârii primei instanțe, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei

noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

La 13 mai 2019, Stanislav Belenco, reprezentat de avocatul Marin Popa, a

depus cerere de apel motivat și a prezentat dovada de achitare a taxei de stat.

Prin încheierea din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost restituit lui

Stanislav Belenco cererea de apel declarată împotriva hotărârii din 21 februarie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din motiv că apelantul nu a îndeplinit

indicațiile instanței de apel expuse în încheierea din 15 aprilie 2019.

Pentru a soluționa astfel, prin prisma art. 110, 386, 389 din Codul de

procedură civilă, instanța de apel a reținut că apelantul nu s-a conform indicațiilor

expuse în încheierea de a nu da curs cererii de apel și a înlăturat neajunsurile peste

termenul stabilit.

Totodată, Colegiul Curții de Apel Chișinău a menționat că prelungirea

termenului de procedură poate fi prelungit doar la cererea participanților la proces,

în conformitate cu art. 115 din Codul de procedură civilă, or, deoarece apelantul nu

a solicitat prelungirea termenului de procedură, instanța concluzionat că este

necesar de a restitui apelul.

La 05 iunie 2019, Stanislav Belenco, reprezentat de avocatul Marin Popa, a

declarat recurs împotriva încheierii din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău și a

solicitat casarea acesteia cu restituirea cauzei instanței de apel pentru judecarea

apelului.

În motivarea recursului a invocat că consideră încheierea instanței de apel

pasibilă casării, deoarece cererea de apel motivată a fost depusă încă la data de 21

martie 2019.

Mai mult, a specificat că din motive întemeiate nu a avut posibilitate de achita

taxa de stat până la 08 mai 2019, ora 16:00, deoarece începând cu data de 01

aprilie 2019 starea de sănătate a tatălui său s-a înrăutățit și a fost nevoit să-l

însoțească în vederea tratării, însă la 06 mai 2019 a decedat, iar la 08 mai 2019a

avut loc înmormântarea.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 14 mai 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei

încheierii prin scrisoare de însoțire fără dată (f.d. 82), recepționată de recurent la

29 mai 2019, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 91).

Astfel, recursul declarat la 05 iunie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

respins cu menținerea încheierii instanței de apel din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Astfel, actele cauzei atestă că la 07 noiembrie 2018, Stanislav Belenco,

reprezentat de avocatul Marin Popa, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Sergiu Mihailov cu privire la repararea prejudiciului material și

moral.

2

Fiind învestită cu examinarea cauzei prima instanță prin hotărârea din 21

februarie 2019 a admis parțial acțiunea lui Stanislav Belenco; a fost încasat de la

Sergiu Mihailov în beneficiul lui Stanislav Belenco prejudiciul material în suma de

8 097,44 de lei, prejudiciul moral în suma de 1 000 de lei, cheltuielile de judecată,

proporțional părții, pentru achitarea taxei de stat în suma de 272 de lei și

cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 3 000 de lei.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei, la 21 martie 2019, de Stanislav

Belenco, reprezentat de avocatul Marin Popa, a depus cerere de apel și a solicitat

casarea acesteia, în partea respingerii acțiunii cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 15 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs

cererii de apel, fiindu-i acordat apelantului termen până în data de 08 mai 2019, ora

16:00, pentru prezentarea apelului motivat cu înscrisurile prevăzute de lege și

prezentarea bonului de plată a taxei de stat, în cancelaria Curții de Apel Chișinău,

totodată, apelantul a fost preîntâmpinat că dacă nu va îndeplini în termen cerințele

instanței, cererea de apel va fi restituită.

Urmare a neîndeplinirii în termenul stabilit a cerințelor din încheierea din 15

aprilie 2019, prin încheierea din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

restituit lui Stanislav Belenco cererea de apel declarată împotriva hotărârii din 21

februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din motiv că apelantul nu a

îndeplinit indicațiile instanței de apel expuse în încheierea din 15 aprilie 2019.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele

de drept procedural care reglementau acțiunile instanței la acea fază a procesului,

pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 368, alin. (1) Cod de procedură civilă, dacă cererea de

apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă

fără plata taxei de stat, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea

dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să

nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea

neajunsurilor.

În conformitate cu art. 369, alin. (1), lit. a) Cod de procedură civilă, instanța

de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen

indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.

(1).

Pornind de la prevederile normelor de drept menționate, Colegiul conchide că

instanța de apel corect a restituit cererea de apel lui Stanislav Belenco, reprezentat

de avocatul Marin Popa, în cazul în care aceasta nu s-a conformat dispozițiilor

încheierii din 15 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău și nu a prezentat apelul

motivat și dovada de achitare a taxei de stat.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de

procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul

căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de

activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să

încheie un ansamblu de acte.

În sensul normei precitate se reține că termenul de procedură poate fi stabilit

atât de lege cât și de judecată (judecător), în interiorul căruia participanții la proces

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură.

3

La caz, Colegiul menționează că termenul de procedură a fost stabilit de

judecată (judecător) și nu de lege, iar ca rezultat recurentul urma să se conformeze

și să înlăture neajunsurile în termenul indicat.

Reieșind din cele relatate instanța de recurs consideră neîntemeiat argumentul

recurentului precum că instanța de apel a decis de a impune ora fixă contrar

prevederilor art. 112, alin. (3) din Codul de procedură civilă, care statuează că actul

de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit până la ora 24 a

ultimei zile din termen, deoarece prevederile normei enunțate sunt aplicabile în

situația în care termenul este stabilit de lege, pe când, în speță, a fost stabilit de

către instanța de judecată un termen fix (până la o dată și oră fixă).

În aceiași ordine de idei, Colegiul constată că instanța de apel nu a îngrădit

dreptul recurentului de acces liber la justiție în cazul în care în corespundere cu

prevederile art. 115 din Codul de procedură civilă, la cererea participanților la

proces interesați, instanța de judecată poate prelungi termenul de procedură stabilit

de instanța de judecată. Termenul poate fi prelungit pentru același temei o singură

dată. Termenul de procedură stabilit de lege nu poate fi prelungit, fiind aplicabil

art.116.

Or, recurentul cunoscând că la depunerea apelului nu a prezentat instanței

dovada de achitare a taxei de stat, precum și de situația familială dificilă la acel

moment a avut posibilitate reală de a înainta o cerere de prelungire a termenului de

procedură, însă nu s-a folosit de drepturile sale procedurale în măsură deplină.

Cu privire la aceste aspecte, Colegiul notează că CtEDO, în jurisprudența sa,

promovează cu consecvență, cu titlu de principiu, obligația părților de a se interesa

de soarta procesului în situația în care ele au fost înștiințate despre inițierea și

desfășurarea acestuia și de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță (Van

Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11.09.2007).

Articolul 6 §1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor si obligațiilor sale civile.

Totuși, dreptul la o instanță nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului.

În acest context, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un

tribunal nu se conciliază cu art. 6 § 1 al Convenției, decât în cazul în care acestea

urmăresc un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul vizat.

Conform practicii CtEDO restricția impusă accesului la o instanță

judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât dacă

aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea cauza Malahov c.

Moldovei, hotărârea din 07 iunie 2007).

Subsidiar, instanța de recurs constată că apelantul a fost obligat să cunoască și

să înțeleagă consecințele inacțiunii sale, având în vedere faptul că cadrul legal, la

acest compartiment, este clar, simplu și lipsit de obscuritate.

În această ordine de idei, Colegiul reține că instanța de apel a respectat

dispozițiile art. 369, alin. (1), lit. a) în coroborare cu art. 368, alin. (1) Cod de

procedură civilă, iar alegațiile recurentului precum că încheierea instanței de apel

4

din 14 mai 2019 este neîntemeiată, nu pot fi reținute, reieșind din raționamentele

descrise supra.

Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a emis încheierea din

14 mai 2019, în cazul în care apelantul nu și-a exercitat în volum deplin drepturile

procedurale și nu a depus cererea de apel motivată și nu a prezentat dovada de

achitare a taxei de stat în termenul stabilit de instanță, iar în consecință instanța de

apel a curmat în mod legal orice abuz din partea acestuia.

În susținerea celor relatate, Colegiul consideră necesar a releva și prevederile

art. 10 Cod de procedură civilă, care statuează că, sancțiunile procedurale sunt

urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de

procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către

judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile procedurale

vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la

proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în dependență de

prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din

drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a

completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în

drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de

lege.

Având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar

argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Stanislav Belenco, reprezentat de avocatul

Marin Popa.

Se menține încheierea din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Stanislav Belenco împotriva lui

Sergiu Mihailov cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

5