2r-46/19 — repararea prejudiciului material si moral

dosarul nr. 2r-46/19

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (Jud: N. Costaș)

Instanța de apel: Curtea de apel Bălți (Jud: S. Procopciuc, N. Chircu, E. Gurmeza)

D E C I Z I E

16 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de către Valeriu Voronoi, reprezentat de avocatul

Rodica Cojocar,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Inga Strelțov-

Draganel împotriva lui Valeriu Voronoi cu privire la repararea prejudiciului

material, moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins cererea de repunere în termen a apelului și s-a restituit cererea de apel depusă

de Valeriu Voronoi,

c o n s t a t ă :

La 13 august 2015, Inga Strelțov-Draganel a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Valeriu Voronoi cu privire la repararea prejudiciului material, moral și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Inga Strelțov-Draganel a solicitat încasarea din contul lui Valeriu Voronoi, a

prejudiciului material în sumă de 11013,80 lei, a cheltuielilor pentru efectuarea

expertizei în sumă de 720 de lei, a cheltuielilor pentru serviciile Gospodăriei Locativ

Comunale Bălți în sumă de 150 de lei, a cheltuielilor pentru întocmirea acțiunii în

sumă de 700 de lei, a taxei de stat în sumă de 360 de lei, a cheltuielilor pentru

serviciile poștale în sumă de 11,65 lei și a prejudiciului moral în sumă de 3000 de

lei.

Prin hotărârea din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, acțiunea

înaintată de Inga Strelțov-Draganel a fost admisă parțial.

S-a dispus încasarea din contul lui Valeriu Voronoi, a prejudiciului material în

sumă de 11013,80 lei, a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei în sumă de 720 de

lei, a cheltuielilor pentru serviciile Gospodăriei Locativ Comunale Bălți în sumă de

150 de lei, a cheltuielilor pentru serviciile poștale în sumă de 11,65 lei, a taxei de

stat în sumă de 360 de lei și a cheltuielilor pentru asistența juridică în sumă de 700

de lei. În rest, acțiunea a fost respinsă.

La 08 august 2018, Valeriu Voronoi, reprezentat de avocatul Rodica Cojocar, a

depus cerere de apel nemotivată, solicitând repunerea în termenul de declarare a

apelului și admiterea cererii apel.

1

Prin încheierea din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a respins cererea

lui Valeriu Voronoi cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului și s-

a restituit cererea de apel, ca fiind depusă tardiv.

La 27 noiembrie 2018, Valeriu Voronoi, reprezentat de avocatul Rodica Cojocar,

prin intermediul oficiului poștal a declarat recurs împotriva încheierii din 13

noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii recurate, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel la faza

primirii cererii de apel.

În motivarea recursului, Valeriu Voronoi a invocat că la 12 iulie 2018 a primit

copia hotărârii primei instanțe și astfel, consideră că termenul urmează a fi calculat

din momentul recepționării dispozitivului hotărârii.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Bălți a expediat încheierea contestată la 21 noiembrie 2018, fiind

recepționată de către recurent la 23 noiembrie 2018, fapt confirmat prin avizul de

recepție anexat la materialele dosarului (f.d. 130).

Astfel, recursul declarat la 27 noiembrie 2018 este în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului

și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele dosarului, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră neîntemeiat și care urmează a fi respins, cu menținerea încheierii din 13

noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Din materialele dosarului rezultă că, la 13 august 2015, Inga Strelțov-Draganel

a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valeriu Voronoi cu privire la

repararea prejudiciului material, moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze, prima instanța prin hotărârea din

29 iunie 2018, a admis parțial acțiunea înaintată de Inga Strelțov-Draganel (f.d. 103,

111-113).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 08 august 2018, Valeriu

Voronoi, reprezentat de avocatul Rodica Cojocar a depus cerere de apel nemotivată,

solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului (f.d. 76).

În conformitate cu art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii,

dacă legea nu prevede altfel.

În corespundere cu art. 369 alin. (1), lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța

de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: apelul a fost depus în afara

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a

refuzat să efectueze repunerea în termen.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a respins cererea

lui Valeriu Voronoi cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului și s-

a restituit cererea de apel, ca fiind depusă tardiv (f.d. 122-124).

2

Din conținutul încheierii recurate rezultă că respingerea cererii de repunere în

termen și restituirea cererii de apel a fost generată de faptul că apelantul nu a

prezentat motive întemeiate în susținerea cererii de repunere în termen.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că la art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă este

prevăzut expres momentul începerii curgerii termenului de declarare a apelului –

data pronunțării dispozitivului hotărârii.

La caz, data limită de depunere a apelului a fost 29 iulie 2018, însă cererea de

apel a fost depusă la 08 august 2018, adică peste termenul de 30 zile, cu solicitarea

de repunere în termen, însă fără a anexa probe ce dovedesc imposibilitatea

îndeplinirii actului de procedură în termen.

Art. 110 din Codul de procedură civilă, statuează că termenul de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

În conformitate cu art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă, repunerea în

termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de

art.116.

În corespundere cu art. 116 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

Instanța de recurs menționează că potrivit proceselor-verbale din 13 octombrie

2015 (f.d. 40), 15 decembrie 2015 (f.d. 43), 18 ianuarie 2016 (f.d. 54), 21 iunie 2018

(f.d. 99) Valeriu Voronoi a fost prezent la ședințele de judecată din cadrul

Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Totodată, Colegiul reține că recurentul-apelant în cererea de recurs a specificat

că nu a fost prezent la ședința de judecată, când a fost pronunțat dispozitivul

hotărârii, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată din 29 iunie

2018 (f.d. 102), însă, recurentul a fost citat legal prin aviz de primire (f.d. 101), fapt

ce denotă că ultimul a cunoscut despre ședința de judecată.

Prin urmare, având în vedere că recurentul-apelant a făcut cunoștință cu

dispozitivul hotărârii la 12 iulie 2018, fapt confirmat prin copia plicului anexat la

materialele dosarului (f.d. 110), atestă că recurentul a avut la dispoziție 17 zile pînă

la expirarea termenului de declarare a apelului, pentru a contesta hotărârea primei

instanțe.

Totodată, instanța de recurs relevă că, recurentul-apelant a solicitat repunerea în

termen, însă, nu a invocat careva motive întemeiate, iar la materialele dosarului nu

sunt anexate probe, ce ar dovedi imposibilitatea acestuia de a îndeplini actul de

procedură în termen. Or, exercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt

act de procedură în termenul legal atrage decăderea din drept, afară de cazul când

legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o

împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acțiunea în termen.

Prin urmare este evident faptul că având la cunoștință despre existența hotărârii

primei instanțe și depunând cererea de apel la 08 august 2018, adică în afara

3

termenului legal, recurentul a demonstrat suplimentar o neglijență a drepturilor sale

procedurale stipulate în legislația națională. Astfel, ultimul trebuia să întreprindă

toate măsurile necesare de a proteja drepturile sale de acces la instanță. Contrar celor

menționate, apelantul nu a dat dovadă de promptitudine în vederea exercitării căii

de atac în termen.

Mai mult ca atât, instanța de recurs menționează că la 06 iulie 2018, dispozitivul

hotărârii a fost publicat pe pagina web „Portalul instanțelor naționale de judecată”

la compartimentul „Judecătoria Bălți”, „Hotărârile instanței”. Astfel, recurentul avea

obligația să se intereseze de soarta dosarului, fiind conștient că cauza dată se află pe

rolul instanței de judecată.

În conformitate cu art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă, participanții la

proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se

aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă, iar art. 61 alin. (1) din

Codul de procedură civilă statuează că părțile sînt obligate să se folosească cu bună-

credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui

abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau

inducerea sa în eroare.

În corespundere cu art. 10 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a

actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de

către judecător sau de participantul care are interes să o invoce.

Soluția instanței de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces

echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, în condițiile când părțile au

obligația de a-și exercita drepturilor procedurale cu bună credință și în termen. Or,

în conformitate cu art. 27 alin.(1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în

drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților,

de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus

judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și

mijloacele procedurale de apărare.

Prin urmare, Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs,

indică direct la nerespectarea de apelant/recurent a drepturilor sale procedurale și

eschivarea de la îndeplinirea actelor de procedură, în măsura stabilită de normele de

drept procedural și nu pot fi acceptate de către instanța de recurs în vederea casării

actului judecătoresc contestat.

Din considerentele enunțate și având în vedere faptul că încheierea privind

respingerea cererii lui Valeriu Voronoi de repunere în termenul de declarare a

apelului și restituirea cererii de apel ca fiind depusă cu încălcarea termenului legal,

este întemeiată și adoptată cu respectarea cadrului legal, iar argumentele invocate de

către recurent nu sunt justificate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul

declarat de Valeriu Voronoi, reprezentat de avocatul Rodica Cojocar, cu menținerea

încheierii din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți.

4

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Valeriu Voronoi, reprezentat de avocatul

Rodica Cojocar.

Se menține încheierea din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Inga Strelțov-Draganel împotriva

lui Valeriu Voronoi cu privire la repararea prejudiciului material, moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

5