2ra-1342/19 — rectificarea datelor de identitate inregistrate in registrul bunurilor imobile

2ra-1342/19 — rectificarea datelor de identitate inregistrate in registrul bunurilor imobile (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1342/19

Prima instanță: Judecătoria Soroca (jud.: V. Belous)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud.: A. Albu, A. Toderaș, E. Bejenaru)

Î N C H E I E R E

17 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Liudmila Parasii,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Liudmila

Parasii împotriva IP „Agenția Servicii Publice” și Consiliului municipal Căinarii

Vechi, r-nul Soroca, cu privire la obligarea IP „Agenția Servicii Publice” să

rectifice datele de identitate ale soțului în registrul bunurilor imobile, obligarea

Consiliului municipal Căinarii Vechi, r-nul Soroca să elibereze titlurile de

autentificare a dreptului deținătorului de teren pe numele lui Pasarii Grigore

Gheorghii și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

admis apelul declarat de IP „Agenția Servicii Publice”, s-a casat hotărârea din 07

mai 2018 a Judecătoriei Soroca, fiind pronunțată o nouă hotărâre de respingere a

acțiunii înaintată de Liudmila Pasarii,

c o n s t a t ă :

La 17 iulie 2017, Liudmila Pasarii a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Soroca și Consiliului municipal Căinarii

Vechi, r-nul Soroca, cu privire la obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Soroca să

rectifice datele de identitate ale soțului în registrul bunurilor imobile, obligarea

Consiliului municipal Căinarii Vechi, r-nul Soroca să elibereze titlurile de

autentificare a dreptului deținătorului de teren pe numele lui Pasarii Grigore

Gheorghii și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că a fost căsătorită cu Grigore

Pasarii, iar la 25 ianuarie 2016, acesta a decedat, fapt confirmat prin certificatul de

deces nr. 9 din 02 februarie 2016.

Liudmila Pasarii a menționat că, prin decizia nr. 50 din 16 noiembrie 1999, lui

Grigore Pasarii i-au fost repartizate în proprietate privată, cotele de teren agricol cu

suprafața de 0,8798 ha și 08800 ha, iar la întocmirea titlurilor de autentificare a

dreptului deținătorului de teren, înregistrat în registrul cadastral al deținătorului de

terenuri la 26 noiembrie 1999, cu numere cadastrale 7815201003, suprafața de

0,8800 ha și 7815109028, suprafața de 0,8798 ha, eliberate la 12 decembrie 1999,

1

responsabilii Primăriei Căinarii Vechi au greșit prenumele acestuia, indicând

„Gheorghii” în loc de „Grigorii”, iar patronimicul după tată a fost indicat

„Grigorii” în loc de „Gheorghii”. La fel, au fost indicate greșit ziua, luna și anul

nașterii, indicând „03 decembrie 1960” în loc de „06 ianuarie 1951”.

Reclamanta a invocat că aceste greșeli au fost comise de responsabilii

Oficiului Cadastral Teritorial Soroca și din această cauză nu poate accepta

succesiunea de la soțul decedat Grigorii Parasii.

Mai mult, Liudmila Parasii a relatat că după solicitarea adresată primăriei

Căinarii Vechi, r-nul Soroca, de a corecta greșelile menționate mai sus, prin decizia

nr. 16/16 din 17 februarie 2017, au fost corectate greșelile, înscriind corect

prenumele soțului din „Gheorghii” în „Grigorii”, iar patronimicul a fost modificat

din „Grigorii” în „Gheorghii”. Astfel, după corectarea greșelilor respective s-a

adresat la OCT Soroca, pentru fi a corectate aceste greșeli și în Registrul bunurilor

imobile, însă i-a fost refuzată solicitarea.

Reclamanta a specificat că în conformitate cu art. 38 alin. (3) din Legea

cadastrului bunurilor imobile, greșelile care nu au caracter tehnic (indicarea

greșită a tipului de drept, a denumirii titularului de drepturi, componența bunului

imobil, denaturarea mărimii cotelor în proprietatea comună, a coordonatelor

hotarelor, exceptînd transformarea coordonatelor punctelor de hotar dintr-un sistem

de coordonate în altul, și alte greșeli care lezează drepturile și interesele legitime

ale titularilor de drepturi sau ale altor persoane) se corectează cu consimțămîntul

exprimat în scris al fiecărui titular de drepturi ale cărui interese sînt atinse sau în

temeiul hotărîrii judecătorești irevocabile.

Liudmila Parasii a solicitat obligarea Oficiului Cadastra Teritorial Soroca să

rectifice datele de identitate ale soțului în registrul bunurilor imobile, cu

înregistrarea cotelor de teren cu numerele cadastrale 7815201003, suprafața de

0,8800 ha și 7815109028, suprafața de 0,8798 ha, înscriind corect Parasii Grigorii

Gheorghii, născut la 06 ianuarie 1951, obligarea Consiliului municipal Căinarii

Vechi, r-nul Soroca să elibereze titlurile de autentificare a dreptului deținătorului

de teren pe numele lui Pasarii Grigorii Gheorghii și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În timpul examinării cauzei, Liudmila Parasii a depus o cerere suplimentară,

în temeiul art. 60 alin. (21) din Codul de procedură civilă, prin care a solicitat,

obligarea Oficiului Cadastra Teritorial Soroca al IP „Agenția Servicii Publice”, să

rectifice datele de identitate ale soțului în registrul bunurilor imobile, cu

înregistrarea cotelor de teren cu numerele cadastrale 7815201003, suprafața de

0,8800 ha și 7815109028, suprafața de 0,8798 ha, înscriind corect Parasii Grigorii

Gheorghii, născut la 06 ianuarie 1951.

Prin hotărârea din 07 mai 2018 a Judecătoriei Soroca, s-a admis acțiunea

înaintată de Liudmila Parasii.

S-a dispus rectificarea în Registrul bunurilor imobile înscrierile titularului

Pasarii Gheorghii Grigorievici, născut la 03 decembrie 1960, în privința bunurilor

imobile cu numerele cadastrale 7815201.003 și 7815109028 și a înscrie corect

numele Pasarii Grigorii Gheorghii, născut 06 ianuarie 1951 (f.d. 102, 113-115).

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a constatat că indicarea titularului

Parasii Gheorghii Grigorievici, născut la 03 decembrie 1960, este eronată, greșeală

2

ce s-a admis la întocmirea actelor translative de proprietate, inclusiv și în titlurile

deținătorului de teren nr. 213 din 26 noiembrie 1999. Comiterea greșelii a fost

recunoscută de autoritatea publică emitentă care în acest sens, ca cererea

deținătorului de teren a emis o decizie de corectare, situație ce servește ca temei și

pentru rectificarea înscrierilor eronate din Registrul bunurilor imobile.

Împotriva acestui act judecătoresc, la 05 iunie 2018, IP „Agenția Servicii

Publice”, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii din 07 mai 2018 a

Judecătoriei Soroca, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, ca

nefondată.

Prin decizia din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a admis apelul

declarat de IP „Agenția Servicii Publice, s-a casat hotărârea din 07 mai 2018 a

Judecătoriei Soroca, fiind pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii

înaintată de Liudmila Parasii (f.d. 143-149).

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a constatat că

conform fișei personale nr. 686353873, Pasarii Gheorghii Grigorievici a locuit în

r-nul Soroca, satul Căinarii Vechi și a decedat la 06 februarie 2005, fiind posesor al

pașaportului de tip sovietic IX-БM 623756, eliberat la 13 martie 1980 (f.d. 99).

Curtea de Apel Chișinău a menționat că potrivit anexei nr. 2 la Dispoziția

primarului nr. 50 din 16 noiembrie 1999, terenurile cu numere cadastrale

7815201003 și 7815109028 au fost atribuite lui Parasii Gheorghii Grigorievici (f.d.

61-66).

Astfel, instanța de apel a invocat că în lipsa consimțământului titularului

bunului, în cazul dat a succesorilor săi, IP „Agenția Servicii Publice” nu era în

drept să efectueze careva rectificări în Registrul bunurilor imobile, deoarece

înscrierile au fost efectuate în baza titlurilor de autentificare a drepturilor

deținătorului de teren, eliberate de Primăria comunei Căinarii Vechi, r-nul Soroca,

alte titluri nefiind eliberate.

Mai mult, Curtea de Apel Chișinău a menționat că, în cazul în care

administrația publică locală a constatat eroarea admisă la eliberarea titlurilor de

autentificare a drepturilor deținătorului de teren, aceasta urmează să elibereze

titlurile corectate și în baza lor pot fi operate modificările în Registrul bunurilor

imobile.

La 07 mai 2019, Liudmila Pasarii, prin intermediul oficiului poștal a declarat

recurs împotriva deciziei din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând

casarea acesteia, cu menținerea hotărârii din 07 mai 2018 a Judecătoriei Soroca și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenta a afirmat că nu este de

acord cu motivele invocate de instanța de apel, deoarece contravin prevederilor art.

504, 505 din Codul civil și art. 38 ași. (3) din Legea cadastrului bunurilor imobile.

Mai mult, Liudmila Pasarii a considerat că prima instanță corect a analizat

materialele cauzei și legal a admis acțiunea sa.

La 10 iunie 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs IP „Agenția

Servicii Publice” și Consiliului comunei Căinarii Vechi, informând că referința se

depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă

referința nu este prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide

în lipsa acesteia (f.d. 168).

3

La 25 iunie 2019, IP „Agenția Servicii Publice” a depus referință asupra

cererii de recurs, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei instanței

de apel.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii admisibilității recursului, în

adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care Consiliul

comunei Căinarii Vechi să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces,

în acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Liudmila Pasarii

este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de instanțe de recurs

are obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui proces

echitabil prevăzute la articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a se vedea Lebedinschi vs

Republica Moldova, 16 septembrie 2015, parag. 32, Sultan vs Republica Moldova,

5 iunie 2018, parag. 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului sus - citat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere. În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale

de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de

atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie 2016,

parag. 34; Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64; Samardžić vs Croația,

20 iulie 2017, parag. 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag.

82).

La început, judecătorul raportor a făcut un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în corespundere cu articolul 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă. Așadar, în conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de

procedură civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi

atacat cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana

îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în

termen.

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi

restabilit. Această limită temporală este esențială pentru a asigura buna

4

administrare a justiției și, în special, principiul securității juridice (a se vedea Marc

Brauer, ibidem, parag. 35; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

La 07 martie 2019, Curtea de Apel Bălți a expediat participanților la proces

copia deciziei integrale din 13 noiembrie 2018 (f.d. 150).

Completul de judecată reține că recursul a fost expediat prin intermediul

oficiului poștal, la 07 mai 2019. De altfel, recurenta a invocat că a depus cererea de

recurs în termen de două luni de la data recepționării deciziei contestate.

Drept consecință, instanța de recurs consideră că cererea dedusă judecății a

fost declarată în termenul prevăzut mai sus.

În continuare, completul de judecată a audiat raportul verbal al judecătorului

raportor, cu privire la esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele

recurentei referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc criteriile formale din

articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă dictează regula

principală, potrivit căreia, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să

declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

La acest capitol, alin. (2) și (3) din articolul 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat. Iar, alin. (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară

sau în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Mai mult, modul de prezentare și formulare a

chestiunilor de drept a fost explicitat în punctele 22 – 27 din Hotărârea explicativă

nr. 5 din 11 noiembrie 2013 a Plenului Curții Supreme de Justiție (a se vedea

similar Trevisanato vs Italia; 16 decembrie 2016, parag. 22 – 23, 36).

În mod corespunzător, instanța de recurs notează că reglementările referitoare

la rigorile impuse de articolul 432 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă sunt

redactate suficient de clar și îndeplinesc criteriul de previzibilitate. Mai mult,

scopul acestui articol este, atât de a proteja interesul recurentei de a obține, după

caz, casarea sau modificarea deciziei atacate, cât și de a păstra rolul Curții Supreme

de Justiție de a se ocupa numai de probleme de o importanță semnificativă

specificat în articolul 1 alin. (2) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie 1996 (a se

vedea Zubac, ibidem, parag. 83, 105 - 106).

În consecință, limitările impuse de articolul 432 alin. (2) – (4) din Codul de

procedură civilă urmăresc un scop legitim, respectând în același timp cerințele

securității juridice și bunei administrări a justiției (a se vedea Beniamin Nersesyan

vs Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen,

ibidem, parag. 67; Sturm vs Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36; Zubac, ibidem,

parag. 98). Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a

se vedea Ronald Vermeulen vs Belgia, 17 iulie 2018, parag. 44).

Astfel, instanța de judecată conchide că judecarea recursului, exercitat

conform rigorilor impuse de articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

are caracter devolutiv numai pentru problemele de drept material și procedural.

5

Curtea Supremă de Justiție verifică doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în

fapt. În acest caz, instanța de recurs nu cercetează cum a fost reflectată realitatea

obiectivă a faptelor determinate de instanțele ierarhic inferioare, cu excepția

situației în care constatările pot fi considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

Instanța de judecată observă că recurenta a contestat decizia din 13 noiembrie

2018 a Curții de Apel Bălți în baza articolului 432 din Codul de procedură civilă,

fără a specifica expres unul din temeiurile prevăzute la alineatele (2), (3), (4) din

articolul citat. Totuși, în virtutea principiului jura novit curia, instanța de recurs are

competența de a decide asupra caracterului juridic al argumentelor inserate în

cererea de recurs, prin examinarea lor, în lumina temeiurilor articolului 432 alin.

(2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu decizia

contestată, reiese în mod cert că recurenta nu a criticat textele de lege aplicate de

instanța de apel. Mai mult, nu a dat detalii cu privire încălcările comise de instanța

de apel pe care le-ar fi considerat esențiale.

Instanța de recurs relevă că Liudmila Pasarii a pretins, într-un mod abstract,

că decizia instanței de apel este neîntemeiată, fără a invoca argumente referitoare la

ilegalitatea deciziei atacate. În acest context, dacă instanța ar purcede la

examinarea cererii de recurs motivate într-o asemenea manieră, atunci s-ar

substitui autorului acesteia în formularea unor critici împotriva actului

judecătoresc, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu și ar pune la

îndoială obiectivitatea și nepărtinirea completului de judecată. Or, un atare

exercițiu este inadmisibil în condițiile în care, prin prisma articolului 437 alin. (1)

lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă esența și

temeiurile recursului, precum și argumentul ilegalității deciziei atacate.

Pe baza celor prezentate, completul de judecată constată că recurenta nu a

adus suficiente argumente cu privire încălcările comise de instanța de apel, pe care

le-ar fi considerat esențiale și ar putea obliga instanța de recurs să primească

cererea acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să caseze/modifice hotărârea

judecătorească contestată. Prin urmare, temeiurile invocate nu sunt compatibile cu

cerințele prevăzute la articolul 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură

civilă, iar, în consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției de a fi

efectiv (a se vedea, inter alia, Petrovic vs Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31

– 33, Sturm, ibidem, parag. 32).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de

apreciere a instanței de recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității

raporturilor juridice și bunei administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul

instanței supreme de a interpreta uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în

cadrul aplicării legilor, în raport cu obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia

instanței, normele de drept nu au format un obstacol care să afecteze esența

dreptului recurentei de acces la un tribunal.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o

hotărâre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de

trăsăturile speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia,

6

Latourniere vs Franța, 10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2

octombrie 2014, parag. 71 – 74). În concepția instanței europene, articolul 6 parag.

(1) nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind lipsit de

șanse de succes (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13

ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45; Baydar

vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46; Guelfucci vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 -

44). Aceste raționamente se transpun direct în cazul de față, de vreme ce esența și

temeiurile din recursul dedus judecății, inclusiv și argumentele din el, nu sunt în

stare să afecteze legalitatea deciziei atacate sau a procedurii în ansamblu.

Având în vedere circumstanțele care preced, completul de judecată decide în

mod unanim că recursul declarat de către Liudmila Pasarii nu ridică probleme de

drept și nu poate fi acceptat spre examinare în fond, urmând a fi considerat

inadmisibil.

În conformitate cu articolul 270, articolul 433 lit. a) și articolul 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Liudmila Pasarii.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

7