2ra-1327/19 — cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1327/19 — cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-1327/19
Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Ciocana (jud. C. Panfil)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, A. Panov, Gr. Dașchevici)
ÎNCHEIERE
10 iulie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Svetlana Filincova
Nicolae Craiu
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat „Calea
Ferată din Moldova” împotriva lui Victor Topor cu privire la repararea prejudiciului
material și încasarea cheltuielilor de judecată
împotriva deciziei din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost respins apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”
și menținută hotărârea din 25 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana, prin
care acțiunea a fost respinsă ca fiind tardivă
constată:
La 28 noiembrie 2017, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a depus cerere de chemare
în judecată împotriva lui Victor Topor cu privire la repararea prejudiciului material și
încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că la data de 6 decembrie 2012, în timpul
controlului efectuat de organele competente ale Federației Ruse, în trenul de pasageri
nr. 341, de pe ruta Moscova-Chișinău, a cărui șef de tren era Victor Topor, au fost
depistați 11 pasageri, care călătoreau fraudulos.
Ca rezultat al controlului dat, de către Compania Federală a Pasagerilor, Centrul
de control și audit intern, regiunea Moscova, a fost întocmit Actul de control
nr. A034425 din 6 decembrie 2012 și reieșind din prevederile Acordului Internațional
privind Traficul de călători și Acordul cu privire la responsabilitatea economică pentru
transportarea călătorilor frauduloși, excesului de bagaje de mână, a bagajului și
mesageriilor neînregistrate în trenurile de călători din traficul dintre țările membre a
Comunității Statelor Independente, ÎS „Calea Ferată din Moldova” i-a fost aplicată
amendă în sumă de 444,95 franci elvețieni, echivalentul a 5857,99 de lei.
A menționat că pe cazul dat, de către Procuratura de Transport a Republicii
Moldova a fost inițiată o cauză penală.
1
Iar la 16 octombrie 2013, Procuratura Centru mun. Chișinău a depus o cerere de
chemare în judecată în interesele ÎS „Calea Ferată din Moldova” împotriva lui Victor
Topor și Elvirei Breahnu cu privire la încasarea sumei, care prin încheierea din
30 noiembrie 2015 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău a fost scoasă de pe rol, cu
mențiunea că acțiunea civilă urmează a fi înaintată de către ÎS „Calea Ferată din
Moldova”.
La 2 martie 2016, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a expediat în adresa lui Victor
Topor reclamația nr. H-4/464, prin care a solicitat încasarea de la Victor Topor a
prejudiciului în sumă de 5857,99 de lei, care însă a rămas fără răspuns.
A indicat că prin acțiunile sale ilegale, Victor Topor a cauzat ÎS „Calea Ferată din
Moldova” un prejudiciu material în sumă de 5857,99 de lei, care pentru ÎS „Calea Ferată
din Moldova” constituie un prejudiciu considerabil.
Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 1398, 1416 Cod civil, art. 166-
167 CPC.
A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Victor Topor în beneficiul ÎS „Calea
Ferată din Moldova” a prejudiciului cauzat în sumă de 5857,99 de lei și a cheltuielilor
de judecată, sub formă de taxă de stat în sumă de 175,74 de lei.
Prin hotărârea din 25 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana, acțiunea
a fost respinsă ca fiind tardivă.
Prin decizia din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
declarat de către ÎS „Calea Ferată din Moldova” și menținută hotărârea din 25 iunie 2018
a Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că Actul de control nr. A 034425
din 6 decembrie 2012 întocmit de către Compania Federală a Pasagerilor, Centrul de
control și audit intern, regiunea Moscova, a fost adus la cunoștința ÎS „Calea Ferată din
Moldova” prin scrisoarea Companiei Federale a Pasagerilor, Centrul de control și audit
intern, regiunea Moscova nr. 449 din 10 decembrie 2012, care a fost recepționată de
către ÎS „Calea Ferată din Moldova” la data de 21 ianuarie 2013 cu nr. de intrare 47.
Astfel, cu referire la prevederile art. 271, 272 alin. (1) și (4) Cod civil, a apreciat
instanța de apel ca fiind justă concluzia primei instanțe precum că, la caz, termenul de
prescripție extinctivă a început să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia
să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea, astfel că ultima zi pentru înaintarea
acțiunii de către ÎS „Calea Ferată din Moldova” a expirat la data de 21 ianuarie 2016.
Cererea de chemare în judecată a fost depusă de către ÎS „Calea Ferată din Moldova”,
la data de 28 noiembrie 2017, prin urmare cu expirarea termenului de prescripție.
La 8 mai 2019, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a declarat recurs împotriva deciziei
din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea
recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu
remiterea cauzei pentru rejudecare.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și
hotărârea primei instanțe, considerându-le ca ilegale și neîntemeiate.
A menționat că prima instanță nu s-a expus asupra esenței cererii de chemare în
judecată, iar instanța de apel nu a elucidat pe deplin toate argumentele invocate de către
ÎS „Calea Ferată din Moldova”, nu a luat în considerare acordurile internaționale la care
Republica Moldova este parte și în special Acordul internațional privind traficul de
călători și Acordul cu privire la responsabilitatea economică pentru transportarea
călătorilor frauduloși, excesului de bagaje de mână, a bagajului și mesageriilor
2
neînregistrate în trenul de călători din traficul dintre țările membre a Comunității Statelor
Independente.
A coniderat eronată concluzia instanțele de judecată ierarhic inferioare, precum
că termenul de prescripție pentru ÎS „Calea Ferată din Moldova” a început a curge din
data de 21 ianuarie 2013, or ÎS „Calea Ferată din Moldova” a aflat despre dreptul la
acțiune numai la data de 30 noiembrie 2015, după recepționarea încheierii din
30 noiembrie 2015 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău, prin care cererea de chemare
în judecată a Procuraturii Centru mun. Chișinău în interesele ÎS „Calea Ferată din
Moldova” împotriva lui Victor Topor și Elvirei Breahnu cu privire la încasarea sumei, a
fost scoasă de pe rol, deoarece până la data indicată a considerat că acțiunea civilă va fi
examinată în baza acțiunii înaintate de către Procuratură.
A evidențiat că după aproximativ 2 ani de examinare a cazului, Procuratura de
Transport a Republicii Moldova nu a constatat cine în concret a cauzat ÎS „Calea Ferată
din Moldova” prejudiciul material, iar după o analiză suplimentară a fost stabilit că
responsabilitatea pentru cauzarea prejudiciului o poartă anume Victor Topor.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în
adresa părților la 4 aprilie 2019, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 180) și
care a fost recepționată de către recurentă la data de 12 aprilie 2019, ceea ce se atestă
prin ștampila de intrare a ÎS „Calea Ferată din Moldova” aplicată pe scrisoarea de
însoțire (f. d. 186).
Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recursul la 8 mai 2019, în termenul legal.
Examinând temeiurile recursului declarat de ÎS „Calea Ferată din Moldova”,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt
în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost
arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎS „Calea Ferată din Moldova”, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentei
cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau
3
aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs
nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța
atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile
făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia
probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a
apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a
probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul
privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea
în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale
specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță
inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia
Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de
ÎS „Calea Ferată din Moldova” urmează a fi considerat ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Calea Ferată
din Moldova” împotriva deciziei din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, Ala Cobăneanu
judecătorul
Judecătorii Svetlana Filincova
Nicolae Craiu
4