2ra-120/20 — cu privire la stabilirea, calcularea și achitarea plăților salariale, compensarea prejudiciului moral

2ra-120/20 — cu privire la stabilirea, calcularea și achitarea plăților salariale, compensarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-120/20

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – A. Brăgaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – I. Muruianu, I. Cotruță, N. Budăi

ÎNCHEIERE

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Maria Tacu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Maria Tacu

împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”, Direcției de deservire a

clădirilor a Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la stabilirea,

calcularea și achitarea plăților salariale, recalcularea salariului și compensarea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din data de 12 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de către Maria Tacu, s-a menținut hotărârea din data de

10 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 03 iulie 2018 Maria Tacu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” (în continuare ÎS „Calea Ferată din

Moldova”), Direcției pentru deservirea călătorilor a ÎS „Calea Ferată din Moldova”,

prin care a solicitat stabilirea, calcularea și achitarea plăților salariale și anume plăților

ce țin de deplasările peste hotare, compensarea pierderii unei părți din salariu în legătură

cu încălcarea termenilor de achitare, recalcularea salariului reieșind din cuantumul

minim garantat al salariului în sectorul real, încasarea prejudiciul cauzat în mărime de

0,1 la sută din suma neplătită în termen pentru fiecare zi de întârziere și compensarea

prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei. (f.d. 3-6)

În motivarea cererii de chemare în judecată Maria Tacu a indicat că începând cu

anul 1985 a activat în calitate de însoțitor de vagon, în cadrul Direcției pentru deservirea

călătorilor a ÎS „Calea Ferată din Moldova”. În ultimii trei ani angajatorul nu i-a achitat

plățile salariale, inclusiv cele ce țin de deplasările peste hotarele Republicii Moldova.

Referitor la pretenția cu privire la recalcularea salariului reieșind din cuantumul

minim garantat al salariului în sectorul real reclamanta a menționat că conform

prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 165 din 09 martie 2010, la 01 mai 2016 până la

1

01 mai 2017, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real constituia 2 100

lei pe lună, adică cu 35 lei mai mult decât salariul de funcție primit de Maria Tacu, iar,

începând cu 01 mai 2017, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real era de

2 380 de lei pe lună, ceea ce constituie cu 315 lei mai mult decât salariul funcției sale

în mărime de 2 065 lei.

Astfel, în opinia reclamantei se consideră îndreptățită de a solicita recalcularea și

achitarea diferenței salariului și anume din cuantumul minim garantat al salariului în

sectorul real cu cel primit de către aceasta în ultimii trei ani de activitate.

Maria Tacu a mai menționat că la 31 martie 2018 a fost încetat contractul

individual de muncă în legătură cu expirarea termenului, însă potrivit extrasului din

contul de card la 31 mai 2018 a fost efectuat primul transfer al datoriilor la salariu,

astfel, angajatorul, încălcând termenul de plată a salariului.

În legătură că angajatorul a încălcat termenele de plată a salariului, Maria Tacu a

considerat că este necesară recalcularea și achitarea pentru ultimii 3 ani a compensării

pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului, prin indexarea obligatorie și în

mărime deplină a sumei salariului calculat conform Modului de calculare și de pată a

sumei de compensare a pierderii unei părți din salariu în legătură cu încălcarea

termenilor de achitare a acestora.

Referitor la pretențiile cu privire la încasarea prejudiciului cauzat în mărime de

0,1 la sută din suma neplătită în termen pentru fiecare zi de întârziere și compensarea

prejudiciului moral Maria Tacu a indicat că angajatorul urmează să repare prejudiciul

material și moral cauzat salariatului în cazul reținerii plății salariului ce i se cuvine

salariatului.

Maria Tacu a mai indicat că ÎS „Calea Ferată din Moldova” a încălcat prevederile

legale și a aplicat un tratament discriminatoriu în raport cu acesta, ori alți angajați, care

de asemenea dețin funcția de însoțitor de vagon, au beneficiat de plăti ce țin de

deplasările peste hotare, pe când acesteia nu i se achită deplasările peste hotare.

În susținerea acestei pretenții reclamanta a invocat prevederile Hotărârii

Guvernului nr. 10 din 05 ianuarie 2012, Hotărârii Guvernului nr. 535 din 07 mai 2003,

Legii salarizării nr. 847-XV din 14 februarie 2002, art. 175, 176, 329-330 și art.354-

355 din Codul muncii.

Prin hotărârea din data de 10 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins acțiunea înaintată de Maria Tacu, ca fiind neîntemeiată. (f.d.118, 125-134)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 12 septembrie 2019 a respins

apelul declarat de către Maria Tacu, a menținut hotărârea din data de 10 aprilie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. (f.d.177, 178-191)

Instanțele de judecată au reținut că prin prisma normelor de drept ce reglementează

raportul juridic litigios pretenția Mariei Tacu cu privire la recalcularea salariului

reieșind din cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real este neîntemeiată,

ori salariul include: salariul de funcție, salariul suplimentar (adaosuri și sporuri la

salariu de funcție) și alte plăți de stimulare și compensare. La caz, în baza probelor

prezentate la materialele dosarului s-a constatat că Mariei Tacu lunar i se achita salariul

de funcție, adausuri, sporuri la salariu și alte plăți de stimulare și compensare, ceea ce

depășea cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real.

2

Pretenția cu privire la recalcularea și achitarea compensării pierderilor cauzate de

către angajator în legătură cu încălcarea termenului de achitare a salariului, instanțele

de judecată au reținut-o ca neîntemeiată, ori deși angajatorul a achitat salariul Mariei

Tacu pentru perioada 01 ianuarie 2018 – 08 aprilie 2019, abia la 31 mai 2018 suma de

9 510 lei, ulterior la 04 iunie 2018 suma de 4 672,19 lei și la 13 iunie 2018 suma de 23

337,48 lei, nu a efectuat calculul compensări pierderilor, întrucât nu a fost depășită cota

de 2% a coeficientului inflației în perioada invocată. Astfel, nu este întrunită condiția

prevăzută de art. 35, alin. (3) din Legea salarizării nr. 847-XV din data de 14 februarie

nu constituie doar salariul tarifar a Mariei Tacu, dar și sporurile și suplimentele la

salariu, care au fost achitate ca diurne, sume ce nu se supun indexării.

De asemenea, s-a ajuns la concluzia ca fiind neîntemeiată pretenția Mariei Tacu

cu privire la încasarea prejudiciul cauzat în mărime de 0,1 la sută din suma neplătită în

termen pentru fiecare zi de întârziere, ori pentru a angaja răspunderea angajatorului este

necesar de a fi stabilită vina acestuia în reținerea salariului. La caz, vina ÎS „Calea

Ferată din Moldova” în reținerea salariului nu a fost demonstrată de către Maria Tacu,

care prin prisma art. 118 din Codul de procedură civilă urma să probeze circumstanțele

pe care le invocă în susținerea pretenției sale pecuniare.

Cu referire la pretenția Mariei Tacu cu privire la stabilirea, calcularea și achitarea

plăților ce țin de deplasările peste hotare, instanțele de judecată au reținut că aceasta nu

este îndreptățită prin prisma pct. 4 din Regulamentul cu privire la delegarea salariaților

entităților din Republica Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 10 din 5

ianuarie 2012 de a solicita plata diurnelor, ori lucrătorilor care beneficiază de adaosuri

pentru munca cu caracter mobil, nu li se plătesc diurne prevăzute pentru deplasare. La

caz, din conținutul borderourilor de calcul al salariului, pentru perioada ianuarie 2016-

martie 2018, rezultă cert plata adaosurilor lunare salariatei Maria Tacu, în mărime de

3% din salariul de bază al salariatei, fiind înserat punctul „adaos la salariu pentru munca

cu caracter mobil” (f.d.52-65).

Instanțele de judecată au ajuns la concluzia ca fiind neîntemeiată și pretenția cu

privire la repararea de către ÎS „Calea Ferată din Moldova” a prejudiciului moral. Din

speță nu denotă suportarea de către Maria Tacu a suferințelor psihice, încât pentru

repararea acestora să fie necesară acordarea compensaților bănești, ori aceasta nu a

prezentat nici o probă din care să rezulte natura pretinsului prejudiciu.

Împotriva deciziei instanței de apel, la 08 noiembrie 2019 Maria Tacu a depus

recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea cererii de

chemare în judecată. ( f.d. 196-204)

În motivarea cererii de recurs, Maria Tacu a indicat că concluziile instanței de fond

și a instanței de apel sunt neîntemeiate ca rezultat al aplicării eronate a normele de drept

material, interpretând eronat legea și neaplicând legea care urma să fie aplicată.

Instanțele de judecată au ajuns la concluzii eronate referitor la structura salariului,

condițiile și sistemele de salarizare, salariul minim garantat de stat, salariul de funcție

și salariul suplimentar. Mai mult, din informația prezentată de către ÎS „Calea Ferată

3

din Moldova” rezultă că salariul de funcție a recurentei este de 2 065 lei, sub minimul

garantat de stat, fapt nereținut de către instanțele de judecată.

Maria Tacu a subliniat că cuantumul salariului minim este obligatoriu pentru toți

angajatorii persoane juridice sau fizice care utilizează munca salariată, indiferent de

tipul de proprietate și de forma juridică de organizare. Acest cuantum nu poate fi

diminuat nici prin contractul colectiv de muncă nici prin contractul individual de

muncă.

Referitor la încălcarea de către angajator a termenului de plată a salariului Maria

Tacu a indicat că și la acest capitol instanțele de judecată au interpretat eronat normele

de drept material, ori potrivit art. 145 din Codul muncii urmează de a fi indexat

obligatoriu și în mărime deplină suma salariului calculat, dacă reținerea acestuia a

constituit cel puțin o lună, în speță prima parte din datoria la salariu a fost transferată

doar peste 2 luni de la eliberare din funcție.

De asemenea, ÎS „Calea Ferată din Moldova” nu i-a achitat plățile ce țin de

deplasările peste hotare, fapt ce nu a fost apreciat de către instanțele de judecată, în

acest context Maria Tacu este îndreptățită de a solicita repararea prejudiciului material

și moral pentru reținerea de către angajator a unor plăți salariale.

În urma celor menționate recurenta a relevat faptul examinării superficiale a cauzei

de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, care nu au intrat în esența litigiului.

La 02 decembrie 2019, în conformitate cu art. 439, alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs intimităților,

informând că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În

mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia (f.d. 206).

ÎS „Calea Ferată din Moldova” la 20 decembrie 2019 a depus referință asupra

cererii de recurs înaintate de către Maria Tacu, prin care a solicitat declararea recursului

ca fiind inadmisibil, ori acesta este lipsit de orice temei legal și este pur declarativ.

( f.d.212-220)

În conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de procedură civilă,

instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi atacat cu recurs, dacă

cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost

depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din data de 12 septembrie

2019 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în articolul

429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. De asemenea, aceasta este depusă de către

Maria Tacu, care este îndreptățită să o conteste, nefiind depusă repetat.

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi restabilit.

Prin scrisoarea din 11 octombrie 2019, Curtea de Apel Chișinău a expediat

participanților la proces copia deciziei integrale din 12 septembrie 2019 (f.d. 192), însă

date despre recepționarea deciziei contestate nu sunt la materialele cauzei. Totodată,

este de menționat că decizia instanței de apel a fost publicată pe portalul instanțelor

naționale de judecată la 09 octombrie 2019.

4

Drept consecință, instanța de recurs consideră că cererea dedusă judecății a fost

declarată în termenul prevăzut de lege.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că cererea de recurs formulată de către Maria Tacu este inadmisibilă, pentru

motivele ce succed.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că

Maria Tacu a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot

fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat

de către Maria Tacu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

5

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum

formal invocă Maria Tacu, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Maria Tacu, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin.

(1) și (11) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Maria Tacu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6