3ra-510/18 — obligarea de a nu include suma în factură, repararea prejudiciului moral, compensarea cheltuielilor judiciare

3ra-510/18 — obligarea de a nu include suma în factură, repararea prejudiciului moral, compensarea cheltuielilor judiciare (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-510/18

Judecătoria Chișinău, sediul Centru

Judecător: S. Tizu

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Bostan, A. Pahopol și V. Negru

D E C I Z I E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii: Maria Ghervas

Luiza Gafton

Ion Druță

Iuliana Oprea

examinînd recursul declarat de Antonova Anna prin intermediul avocatului

Andrei Petuhov,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Anna

Antonova împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”, intervenient

accesoriu – Întreprinderea Municipală „Infocom” cu privire la obligarea de a nu

include suma în factură, repararea prejudiciului moral, încasarea cheltuielilor pentru

asistență juridică și taxa de stat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”,

casată hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 6 februarie 2017, fiind emisă

o nouă hotărîre,

A C O N S T A T A T:

La 31 decembrie 2014, Antonova Anna prin intermediul avocatului Andrei

Petuhov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Calea

Ferată din Moldova” cu privire la repunerea în termen a acțiunii și obligarea pîrîtului

de a nu include suma în factură.

1

În motivarea pretențiilor reclamanta a indicat că prin hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 22 decembrie 2009, s-a dispus încasarea din contul Anei

Antonova, în beneficiul Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” a datoriei

în sumă de 5456,55 lei, iar prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 12

octombrie 2010, s-a dispus încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Calea Ferată

din Moldova” în beneficiul Anei Antonova a prejudiciului material în mărime de

5662,83 lei.

Anna Antonova a specificat că prin achitarea parțială în beneficiul său a

diferenței sumelor încasate, au fost încetate procedurile de executare.

Reclamanta a punctat că începând 5 decembrie 2012, datoria sa față de pârât a

fost integral achitată, însă Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”

continuă să includă în facturile de plată a serviciilor comunale, datoria în mărime de

5456,55 lei.

Prin pretenția din 23 octombrie 2014, Anna Antonova a solicitat Întreprinderii

de Stat „Calea Ferată din Moldova” excluderea din facturi a datoriei care a fost

achitată, însă nu a primit un răspuns din partea pîrîtului.

La 19 martie 2015, avocatul Andrei Petuhov, în interesele Annei Antonova a

depus o cerere prin care a solicitat antrenarea în proces a Întreprinderii Municipale

„Infocom”, în calitate de intervenient accesoriu (f.d. 26).

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 martie

2015, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Întreprinderea

Municipală „Infocom” (f.d. 57).

Atît în susținerile verbale, cît și în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe

din 6 februarie 2017, reclamanta și-a exprimat poziția cu privire la obligarea de a nu

include suma în factură, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată (f.d. 77, 100).

Solicită Antonova Anna prin intermediul avocatului Andrei Petuhov obligarea

Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” să nu includă în factură datoria în

sumă de 5450,55 lei, încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din

Moldova” în beneficiul său a prejudiciului moral estimat la suma de 3000 lei,

cheltuieli de asistență juridică în sumă de 3000 lei și taxa de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 6 februarie 2017, cererea

de chemare în judecată depusă de Anna Antonova împotriva Întreprinderii de Stat

„Calea Ferată din Moldova”, intervenient accesoriu – Întreprinderea Municipală

„Infocom” cu privire la repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată a fost admisă parțial. S-a dispus încasarea din contul Întreprinderii de Stat

„Calea Ferată din Moldova”, în beneficiul Annei Antonova cheltuielile de asistență

juridică în mărime de 3000 lei. În rest, pretențiile cu privire la repararea prejudiciului

moral și încasarea taxei de stat au fost respinse ca nefondate (f.d. 102, 105-107).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a găsit întemeiate pretențiile reclamantei cu

privire la încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică, făcînd referire la probele

2

anexate la dosar și la recomandările existente în acest sens. Ce ține de pretențiile cu

privire la repararea prejudiciului moral, prima instanța le-a respins pe motiv că nu a

fost probată legătura cauzală dintre pretențiile înaintate în cerere și internare

reclamantei în instituția medicală. Totodată, pe motiv că nu a fost achitată taxa de stat

la depunerea cererii de chemare în judecată, instanța de fond a respins pretenția cu

privire la încasarea taxei de stat.

Manifestînd dezacord față de hotărîrea primei instanțe, la 23 februarie 2017,

Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” a declarat apel, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 6

februarie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017 a fost admis apelul

declarat de Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”, casată hotărîrea

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 6 februarie 2017, fiind emisă o nouă

hotărîre prin care cererea de chemare în judecată depusă de Anna Antonova

împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”, intervenient accesoriu –

Întreprinderea Municipală „Infocom” cu privire la repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă integral (f.d. 140, 141-147).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a concluzionat că prima instanță eronat a

dispus încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică, or, pretențiile reclamantei au

fost respinse.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 12 februarie 2018, Antonova

Anna prin intermediul avocatului Andrei Petuhov, fiind împuternicit prin mandatul

nr. 0485211 din 14 noiembrie 2014 (f.d 4) a contestat-o cu recurs, solicitînd

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărîrii primei

instanțe și încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel, nu a constatat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind aplicate eronat

normele de drept material și încălcate normele de drept procedural.

Totodată, recurentul a mai precizat că instanța de apel nu a soluționat corect

problema încasării cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de

Apel Chișinău din 5 martie 2018, prin care a fost expediată copia decizie instanței de

apel în adresa părților (f.d 148).

Instanța de recurs observă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa

părților ulterior depunerii cererii de recurs.

Prin urmare, Colegiul consideră că recursul a fost declarat în termen.

3

La 22 martie 2018, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, iar la

13 aprilie 2018, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care

Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” a solicitat respingerea recursului.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de

Antonova Anna prin intermediul avocatului Andrei Petuhov întemeiat și care

urmează a fi admis.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs,

după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Actele administrate la dosar certifică faptul că la 31 decembrie 2014, Antonova

Anna prin intermediul avocatului Andrei Petuhov a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” prin care a

solicitat repunerea în termen a acțiunii și obligarea pîrîtului de a nu include suma în

factură.

Ulterior, atît în susținerile verbale, cît și în cadrul ședinței de judecată a primei

instanțe din 6 februarie 2017, reclamanta a solicitat obligarea Întreprinderii de Stat

„Calea Ferată din Moldova” să nu includă în factură datoria în sumă de 5450,55 lei,

încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”, în beneficiul

său a sumei 3000 lei – cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 3000 lei – cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică și taxa de stat. (f.d. 77, 100).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție analizînd situația de fapt din prezenta speță, în coroborate cu probele

atașate la dosar, menționează că este prematură concluzia instanței de apel, deoarece

soluția Curții de Apel Chișinău în speță este eronată, adoptată cu încălcarea normelor

de procedură, care afectează legalitatea deciziei contestate și însuși conținutul unui

proces echitabil.

Prin prisma art. 6 CEDO și art. 241 CPC, întru asigurarea legalității și

temeiniciei hotărîrii, instanțele de judecată au obligația de a-și motiva hotărîrile, care

trebuie să cuprindă circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se

întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de

instanță la respingerea unor probe, răspunsuri la argumentele părților și legile de care

s-a călăuzit instanța.

În această ordine de idei, instanța de recurs consideră necesar de a scoate în

evidență esența noțiunii de „obiect al acțiunii civile” care conform doctrinei îl

constituie pretențiile material juridice cu privire la care se solicită emiterea unei

hotărârii judecătorești.

Colegiul menționează că potrivit art. 240 alin. (3) CPC – instanța judecătorească

adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

4

Astfel coroborînd norma de drept procedural citată cu prevederile art. 6 CEDO,

instanța de judecată remarcă faptul că la judecarea pricinii date, instanțele ierarhic

inferioare nu au elucidat circumstanțele ce țin de pretenția înaintată de reclamant în

cererea de chemare în judecată cu privire la repunerea în termen a acțiunii, avînd în

vedere că în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe din 6 februarie 2017

reclamanta a solicitat admiterea acțiunii în limitele motivelor invocate, repararea

prejudiciului moral estimat la suma de 3000 lei, încasarea cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 3000 lei și a atxei de stat (f.d. 100).

Prin urmare se remarcă faptul că atît prima instanță, cît și instanța de apel nu s-

au expus asupra tuturor pretențiilor înaintate prin cererea de chemare în judecată și

anume asupra repunerii în termen a acțiunii, astfel încălcînd art. 240 CPC și art. 6

CEDO.

În aspectul importanței pretenției ce ține de termenul de prescripție, instanța de

recurs consideră oportun de a oglindi poziția Curții Europene exprimată în hotărîrea

Ruiz Torija contra Spaniei, unde s-a punctat că din moment ce chestiunea prescrierii

acțiunii ține de o categorie juridică distinctă, faptul că nu s-a exprimat în privința sa

nu poate fi interpretat ca o respingere implicită. Motivul în cauză merită deci un

răspuns specific și explicit. În lipsa acestui răspuns și ținând seama de incidența

decisivă a prescripției în speță, se încalcă art. 6 § 1.

În continuare, instanța de recurs menționează că prima instanță a considerat

aplicabile speței prevederile art. 97 alin. (2) CPC, care statuează expres că dacă

reclamantul nu-și susține pretențiile din cauza faptului că au fost satisfăcute benevol

de către pîrît după intentarea acțiunii, instanța, la cererea reclamantului, îl obligă pe

pîrît să compenseze acestuia toate cheltuielile de judecată suportate în legătură cu

intentarea procesului, inclusiv suma cuvenită pentru asistență juridică.

Colegiul accentuiază că pentru a fi aplicabile în speță a prevederilor normei de

drept procedural citate este necesar ca reclamanta să nu-și susțină pretențiile ca

urmare a satisfacerii benevole de către pîrît a acestora după intentarea acțiunii.

Critica instanței de recurs asupra actului recurat este întemeiată pe faptul că

actele administarte la dosar certifică faptul că pe tot parcursul judecării cauzei în

prima instanță reclamanta și-a susținut integral pretențiile. Or, atît în susținerile

verbale, cît și în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe din 6 februarie 2017,

reclamanta și-a exprimat poziția cu privire la obligarea de a nu include suma în

factură, repararea prejudiciului moral, încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică

și taxa de stat (f.d. 77, 100).

Prin urmare, este cert faptul că reclamanta, pînă la pronunțarea hotărîrii primei

instanțe și-a susținut pretenția cu privire la obligarea Întreprinderii de Stat „Calea

Ferată din Moldova” să nu includă în factură datoria în sumă de 5450,55 lei.

De menționat că solicitarea reclamantei cu privire la obligarea de a nu include

suma în factură este una cheie în speță, de care depinde în esență celelalte solicitări

exprimate în cererea de chemare în judecată.

5

Aceste circumstanțe au fost ignorate de instanțele de judecată la examinarea

cauzei, prin ce se afectează însăși esența dreptului la un proces echitabil.

Totodată, se remarcă faptul că prima instanță a concluzionat că pîrîtul a

satisfăcut benevol pretenția reclamantei cu privire la excluderea sumei de 5450,55 lei

din factură, însă această concluzie nu are la bază nici un suport probant, iar instanța

de apel a considerat că netemeinicia pretenției cu privire la excluderea sumei din

factură se datorează faptului că reclamanta ar fi achitat integral datoria după

înaintarea acțiunii.

De menționat că la dosar nu sunt anexate înscrisuri din care ar rezulta cert care

este suma integrală a dotoriei reclamantei, care a fost suma achitată de reclamantă cu

titlu de datorie după depunerea cererii de chemare în judecată și dacă a fost exclusă

suma de 5450,55 lei, atunci din ce sumă a fost exclusă aceasta.

Astfel, instanțele de judecată nu au examinat multiaspectual aceste circumstanțe,

instanța de apel limitîndu-se doar la simpla evocare că „…Anna Antonova, pe

parcursul examinării pricinii și-a concretizat pretențiile, renunțînd la capătul de

acțiune cu privire la excluderea sumei din factură”, aceasta fiind o concluzie eronată.

În această ordine de idei, Colegiul punctează că la cererea de chemare în

judecată a fost anexată copia încheierii executorului judecătoresc din 5 decembrie

2012 cu privire la încetarea procedurii de executare vizînd suma de 5450,55 lei și

copia încheierii executorului judecătoresc din 12 decembrie 2012 cu privire la

încetarea procedurii de executare în care se face referire la suma de 5662,83 lei (f.d.

8-9).

Prin urmare, din textul deciziei recurate, se distinge faptul că instanța de apel nu

a examinat sub nici o formă înscrisurile enunțate, necătînd la faptul că acestea fac

referire directă la suma care face obiectul acțiunii.

În continuare, instanța de recurs menționează că în cadrul examinării cauzei în

instanța de apel, au fost administrate încrisuri noi și anume bonul de plată nr.

130052718, bonul de plată nr. 133842678, bonul de plată nr. 134349435 și Situația

Finaciară pe perioada de 9 luni a anului 2016 (f.d. 114-119).

Colegiul, în acest sens consideră oportun de a reliefa prevederile art. 383 alin.

(1) CPC, care statuează expres că după explicațiile participanților la proces, instanța

de apel verifică probele din dosar și cele prezentate suplimentar de aceștia. Procedura

de administrare a probelor în instanță de apel este similară celei din primă instanță.

Potrivit art. 224 alin. (1) CPC – probele materiale se cercetează de instanța

judecătorească și se prezintă spre examinare participanților la proces și

reprezentanților lor, precum și experților, specialiștilor și martorilor, după caz.

Persoanele cărora li s-au prezentat probe materiale pot atrage atenția instanței

judecătorești asupra circumstanțelor aferente actului cercetării. Declarațiile depuse se

consemnează în procesul-verbal al ședinței de judecată.

Astfel, în procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din 31

octombrie 2017, nu s-a făcut referire la nici o probă care a fost cercetată de către

6

Curtea de apel Chișinău, fapt ce afectează corectitudinea întocmirii procesului verbal

al ședinței de judecată.

Instanța de recurs reiterează că prima dintre garanțiile generale ale dreptului la

un proces echitabil, figurând în par. 1 al art. 6 din Convenție, este dreptul ca procesul

să fie judecat de o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege.

Pentru a fi vorba de o instanță în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, Curtea

statuează constant că este necesar ca aceasta să se bucure de plenitudine de

jurisdicție, atât cu privire la fapte, cât și sub aspectul dreptului aplicabil.

Prin urmare, instanța de judecată este aceea instituție competentă pentru a stabili

faptele, administrând probele necesare, iar apoi pentru a alege normele juridice

aplicabile, a le interpreta și a le aplica în mod concret.

Instanța de recurs atestă faptul că instanțele de judecată au examinat superficial

speța dată.

Colegiul menționează că circumstanțele relatate supra atrag încălcarea dreptului

la un proces echitabil, respectarea căruia este accentuată în jurisprudența constantă a

Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Potrivit art. 373 alin. (1) și (2) CPC – instanța de apel verifică, în limitele cererii

de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în

primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și

raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost

stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din

dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată. Concomitent,

conform art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanțele pricinii

constatate de instanță, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste

circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de

care s-a călăuzit instanța.

În sprijinul normelor naționale vin și reglementările Curții Europene pentru

Drepturile Omului, jurisprudența căreia își are izvorul în dreptul oricărei părți în

cadrul unei proceduri de a beneficia de respectarea acestor norme, fiind piloni de

bază ai dreptului la un proces echitabil.

La rejudecarea cauzei, se va ține cont de criticile invocate în textul deciziei și se

vor înlătura omisiunile admise de instanțele ierarhic inferioare, pentru asigurarea unei

judecări corecte și legale a pretențiilor înaintate.

Din considerentele menționate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul declarat de Antonova Anna prin intermediul avocatului Andrei

7

Petuhov, a casa decizia instanței de apel, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în

Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de Antonova Anna prin intermediul avocatului

Andrei Petuhov.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Anna Antonova

împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”, intervenient accesoriu –

Întreprinderea Municipală „Infocom” cu privire la obligarea de a nu include suma în

factură, repararea prejudiciului moral, încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică

și taxa de stat, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în instanța de apel – Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

judecători Maria Ghervas

Ion Druță

Luiza Gafton

Iuliana Oprea

8