2ra-685/19 — restabilirea situatiei existente pina la incalcarile depistate

2ra-685/19 — restabilirea situatiei existente pina la incalcarile depistate (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-685/2019

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Leova (S. Gurițanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (Șt. Starciuc, L. Caraianu, G. Colev)

D E C I Z I E

03 iulie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Alina Ichim și Vitalie Ichim, reprezentați de

avocatul Serghei Leontean,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Țurcan și

Larisa Țurcan împotriva Alinei Ichim și Vitalie Ichim, intervenient accesoriu

Vladimir Cuciurcă privind restabilirea situației existente pînă la încălcările

depistate,

împotriva deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Comrat, prin care a

fost respins ca nefondat apelul înaintat de avocatul Sergiu Leontean, în interesele

pîrîților Alina Ichim și Vitalie Ichim și s-a menținut hotărîrea din 18 mai 2018 a

Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova, prin care a fost admisă parțial acțiunea depusă

de către Vasile Țurcan și Larisa Țurcan,

c o n s t a t ă :

La 07 noiembrie 2014 Vasile Țurcan, reprezentat de avocatul Constantin

Arabadji a adresat cerere de chemare în judecată împotriva Alinei Ichim privind

restabilirea situației existente pînă la încălcările depistate.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că este proprietarul lotului de teren

situat pe adresa XXX, cu numărul cadastral XXX. Lotul de teren vecin situat în

XXX, aparține cu titlu de proprietate Alinei Ichim.

Pe lotul său Alina Ichim a început construcția unui garaj cu încălcarea

normelor prevăzute de legislație și cu încălcarea proiectului. Conform proiectului,

distanța dintre garaj și lotul vecin trebuia să constituie 1 metru, pe când după

construirea acestuia, distanța constituie 0,5 metri.

Potrivit deciziei din 08 septembrie 2014 a Judecătoriei Leova, vinovăția Alinei

Ichim în săvârșirea contravenției prevăzute de art. 177 alin. (2), lit. f), j) Cod

contravențional, a fost integral dovedită, iar procesul contravențional încetat pe

motivul expirării termenului de prescripție.

1

Reclamantul a solicitat obligarea restabilirii situației existente pînă la

încălcările depistate, înlăturarea încălcărilor comise la construcția garajului de pe

XXX și a aduce construcția în conformitate cu cerințele legii și a documentației de

proiect, iar în caz de imposibilitate de a aduce construcția în cauză în conformitate

cu legea și documentația de proiect, obligarea de a demola construcția, cît și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 23 februarie 2015 a Judecătoriei Leova, a fost atrasă în

proces în calitate de coreclamantă Larisa Țurcan, iar Vitalie Ichim a fost atras în

proces în calitate de copîrît (f.d. 50, vol. I).

Prin încheierea din 12 aprilie 2016 a Judecătoriei Leova, Vladimir Cuciurcă a

fost atras în calitate de intervenient accesoriu de partea pîrîtului (f.d. 107, vol. I).

Prin hotărârea din 18 mai 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată, fiind obligați Alina Ichim și Vitalie

Ichim să demoleze în limitele dreptului de vecinătate, garajul situat pe adresa XXX

și anume cu respectarea distanței de 1 metru de la linia de demarcare a terenurilor cu

vecinii săi, Vasile Țurcanu și Larisa Țurcanu.

S-a încasat solidar de la Alina Ichim și Vitalie Ichim în beneficiul lui Vasile

Țurcanu și Larisa Țurcanu, cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei de stat

în sumă de 100 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 1000 dolari

SUA, conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei din ziua achitării.

În rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Comrat, s-a respins ca

nefondat apelul declarat de avocatul Sergiu Leontean, în interesele pîrîților Ichim

Alina și Ichim Vitalie și s-a menținut hotărârea din 18 mai 2018 a Judecătoriei

Cimișlia, sediul Leova.

La 21 ianuarie 2019 Alina Ichim și Vitalie Ichim, reprezentați de avocatul

Serghei Leontean, au depus cerere de recurs solicitând casarea deciziei din 18

octombrie 2018 a Curții de Apel Comrat, cu pronunțarea unei decizii noi de

respingere a acțiunii.

În susținerea și motivarea recursului a indicat dezacordul cu soluția instanțelor

ierarhic inferioare și a redat circumstanțele de fapt indicate pe parcursul examinării

cauzei, menționînd că instanța de fond, neavînd la bază cererea de concretizare a

acțiunii, și-a depășit limitele pretențiilor înaintate de reclamanți.

Referitor la recipisa eliberată de reclamanți Alinei Ichim privind permisiunea

ca ultima să construiască garajul, instanța de apel a interpretat eronat prevederile

art.195 și art.208 Cod civil, avînd în vedere că legislația în vigoare nu prevede o

formă care ar constitui o condiție de valabilitate a acestui act juridic. În acest acord

nu puteau fi indicați parametrii tehnici ai viitoarei construcții, deoarece în rezultatul

elaborării documentației de proiect a fost emis avizul de verificare din 24

septembrie 2013, după data primirii acordului vecinilor.

A menționat că în privința garajului a fost întocmit procesul-verbal de recepție

finală nr.27 din 18 decembrie 2014, care la data de 20 decembrie 2014 a fost

înregistrat la OCT Leova. Necătînd la faptul că aceste acte au fost prezentate

instanței, ele nu au fost contestate, sunt valabile cu efectele juridice respective.

A indicat că de către instanțele ierarhic inferioare au fost interpretate eronat

prevederile art.123 Cod de procedură civilă. Astfel, instanțele motivează că prin

decizia irevocabilă a Judecătoriei Leova din 08 septembrie 2014, a fost dovedită

integral vinovăția Alinei Ichim în comiterea contravenției prevăzute de art. 177 alin.

2

2, lit. f) Cod contravențional, însă procesul a fost încetat pe motivul expirării

termenului de prescripție. Instanțele au admis această decizie în calitate de act care

ar greva reclamanții de la probațiunea atentării asupra proprietății sale. Însă în

această decizie s-a constatat abaterea de la proiect de către Inspecția de Stat în

Construcții Teritorială „Sud” Cahul și nu conțin constatări care ar confirma că Alina

Ichim prin construcția garajului a adus atingere drepturilor proprietarului vecin.

A invocat că este lipsit de temei legal faptul că instanța de judecată a ales între

pretențiile reclamanților, or pretențiile urmau să fie clare și fără echivoc, iar rolul

instanței nu este de a alege pe bunul său plac care cerință este convenabilă. În acest

sens afirmația precum că pretențiile reclamanților cu privire la obligarea pîrîtei să

stabilească situația existentă pînă la încălcările depistate și în caz de imposibilitate

de a aduce construcția în cauză în conformitate cu legea și documentația, a o obliga

pe pîrîtă să demoleze construcția, instanța de judecată menționează că o pretenție o

exclude pe alta. În viziunea recurenților aceasta este o încălcare a art. 240 Cod de

procedură civilă.

Consideră că cerința de încasare a cheltuielilor pentru asistență juridică este una

abuzivă și ilegală. De către reclamanți nu a fost prezentată dovada achitării

onorariilor avocaților, cît și lista detaliată a actelor efectuate de avocați și timpul

aferent acestora. Important este că reclamanții au prezentat spre compensare

cheltuielile de judecată în valoare de 1000 dolari SUA, prezentînd bonul de plată din

19 noiembrie 2017, prin care susține că reclamanții au achitat lui Arabadji

Constantin suma de 1000 dolari SUA, conform contractului din 19 noiembrie 2017.

Atenționează că Constantin Arabadji a participat la examinarea cauzei pînă la 06

iunie 2017, respectiv contractul de asistență juridică categoric nu putea fi mai tîrziu

de această dată. Astfel, bonul de plată din 19 noiembrie 2017 nu putea fi luat drept

temei pentru compensarea cheltuielilor de judecată, or nici unul din mandatele

anexate la dosar nu reflectă contractul de asistență juridică din 19 noiembrie 2017.

Prin cererea de completare a temeiurilor din cererea de recurs din 01 aprilie

2019, Alina Ichim și Vitalie Ichim, reprezentați de avocatul Serghei Leontean, au

menționat că normativul în construcții la care face trimitere Curtea de Apel Comrat

în decizia sa, nu se regăsește în lista actelor valabile și care urmează a fi aplicate pe

teritoriul R.Moldova.

Totodată intimații nu au prezentat instanței linia de demarare, pentru a

concluziona dacă construcția depășește distanța admisibilă, fapt care nu a fost luat în

considerație de instanțele ierarhic inferioare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 18 octombrie 2018 a Curții

de Apel Comrat a fost expediată pentru cunoștință părților la proces la 21 noiembrie

2018 (f.d. 59, vol.II), de către recurenți decizia fiind recepționată la 03 decembrie

2018 (f.d.62-63, vol.II), iar de către avocatul Serghei Leontean, la 27 noiembrie

2018 (f.d.64, vol.II).

Prin urmare, recursul declarat de către Alina Ichim și Vitalie Ichim, reprezentați

de avocatul Serghei Leontean la 21 ianuarie 2019 a fost depus în termenul stabilit de

lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

3

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

Prin încheierea din 05 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat

de Alina Ichim și Vitalie Ichim, reprezentați de avocatul Serghei Leontean a fost

considerat admisibil.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Examinând recursul declarat de Alina Ichim și Vitalie Ichim, reprezentați de

avocatul Serghei Leontean, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa

decizia instanței de apel și a transmite cauza spre rejudecare în instanța de apel, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) - (2), (4) Cod de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva Alinei Ichim și Vitalie Ichim, Vasile

Țurcanu și Larisa Țurcanu au solicitat obligarea restabilirii situației existente pînă la

încălcările depistate, înlăturarea încălcărilor comise la construcția garajului de pe

XXX și a aduce construcția în conformitate cu cerințele legii și a documentației de

proiect, iar în caz de imposibilitate de a aduce construcția în cauză în conformitate

4

cu legea și documentația de proiect, obligarea de a demola construcția, cît și

încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 1-3, vol.I).

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei parțiale a acțiunii depuse de către Vasile Țurcanu și Larisa Țurcanu,

obligînd pîrîții Alina Ichim și Vitalie Ichim să demoleze în limitele dreptului de

vecinătate, garajul situat pe adresa XXX și anume cu respectarea distanței de 1

metru de la linia de demarcare a terenurilor cu vecinii săi Vasile Țurcanu și Larisa

Țurcanu. Totodată a dispus încasarea solidară de la Alina Ichim și Vitalie Ichim în

beneficiul lui Vasile Țurcanu și Larisa Țurcanu a cheltuielilor de judecată legate de

achitarea taxei de stat în sumă de 100 lei și cheltuielile de asistență juridică în

mărime de 1000 dolari SUA, conform cursului oficial al Băncii Naționale a

Moldovei din ziua achitării. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Judecând apelul declarat de către Alina Ichim și Vitalie Ichim, reprezentați de

avocatul Serghei Leontean, instanța de apel a ajuns la concluzia netemeiniciei

apelului, și menținerii hotărârii din 18 mai 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul

Leova.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Comrat a concluzionat că instanța de

fond a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și apreciat corect probele

prezentate, le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi

administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerințelor art. 130

Cod de procedură civilă, just fiind aplicate normele de drept material și procedural,

cauza fiind judecată cu pronunțarea asupra tuturor aspectelor juridice, tuturor

capetelor de cerere, cu trimitere la probele administrate și apreciate cu respectarea

normelor de drept, iar argumentele invocate în cererea de apel fiind neîntemeiate și

nu pot fi reținute.

Astfel, Colegiul a constatat că pîrîții cu încălcarea documentației de proiect au

construit garajul la o distanță de 0,5 m de sectorul adiacent, pe cînd Codul de norme

în proiectare și construcție prevede distanța minimă de 1 m. Totodată s-a stabilit că

garajul a fost construit contrar proiectului de execuție.

Colegiul a indicat că în recipisa prezentată de pîrîți se conține doar permisiunea

reclamanților pentru construirea garajului lîngă colțul casei, și nu indică expres

distanța permisă pentru ridicarea construcției.

Instanța de apel a concluzionat că prin acțiunile sale pîrîții au încălcat dreptul

de vecinătate față de Vasile Țurcanu și Larisa Țurcanu, obligînd să demoleze

construcția în limita de demarcare a terenurilor cu vecinii săi Țurcanu Vasile și

Țurcanu Larisa.

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine

lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că

concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a

materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție constată că decizia instanței de apel, trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clară, înțeleasă de părțile implicate în proces, și să

răspundă în mod expres la toate cererile și obiecțiile formulate de apelant și intimat

(Principiul nr. 6 al Recomandării nr. R (84) 5 privind principiile de procedură civilă

menite pentru ameliorarea justiției adoptată de Comitetul Miniștrilor al Consiliului

Europei la 28 februarie 1984).

5

Astfel, formulările din conținutul deciziei trebuie să corespundă exigențelor de

corectitudine, certitudine, deplinătate, claritate, consecutivitate, logică, elocvență,

lipsă de rezerve (necondiționalitate), oficialitate și pertinență.

În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2), (5) Cod de procedură civilă, instanța

de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite,

dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și

cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța

de recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând apelul a

trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, fără a examina legalitatea și

temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile și

legislația ce guvernează litigiul în cauză, precum și probele prezentate, cît și

explicațiile expuse de Alina Ichim și Vitalie Ichim, atât în prima instanță, cât și în

instanța de apel.

Sub acest aspect este de observat și faptul că deși, în cererea de apel

înregistrată la 03 august 2018 la Curtea de Apel Comrat (f.d. 27, vol.II) se reflectă

poziția apelanților în cumul cu probele anexate în acest sens, acestea au rămas fără o

apreciere clară din partea instanței de apel.

La caz, este incident și art. 25 alin. (1) Cod de procedură civilă, care prevede că

instanța trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile

părților și intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului, consultațiile

și explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele

materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să emită

hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și

verificate în ședință de judecată.

Astfel, din materialele cauzei rezultă că Vasilii Țurcanu este proprietarul

terenului și casei de locuit individuale din XXX din 21 ianuarie 2002, iar Alina

Ichim este proprietarul terenului, casei de locuit individuale și construcției accesorii

din XXX din 24 august 2000 și 17 iunie 2008 (f.d.6, 7-8, vol.I). Astfel familia

Țurcanu și familia Ichim sunt vecini.

În susținerea cerințelor sale reclamanții au prezentat decizia din 08 septembrie

2014 a Judecătoriei Leova, prin care s-a dispus încetarea procesului contravențional

în privința Alinei Ichim de comiterea contravenției prevăzute de art.177 alin. (2)

lit.f), j) Cod contravențional, pe motivul expirării termenului de prescripție (f.d.9-

10, vol.I).

În susținerea poziției sale de respingere a pretențiilor Alina Ichim și Vitalie

Ichim au prezentat acte eliberate de organele specializate, care au stat la baza

construirii garajului, și anume, prin autorizația de construire nr.30 din 11 octombrie

2013, se confirmă faptul că în baza cererii adresate de Alina Ichim la 09 iulie 2013

și prevederilor Legii privind autorizarea executării lucrărilor de construcție,

primarul or.Leova a autorizat executarea lucrărilor de construcție a garajului în

curtea casei de locuit din XXX, fiind stabilit termenul de 6 luni de începere a

6

lucrărilor de construcție, care nu va depăși 12 luni din momentul începerii lucrărilor

(f.d.104, vol.I).

Totodată la 16 iulie 2013 primarul or.Leova a eliberat Alinei Ichim certificatul

de urbanism pentru proiectare nr.32 din 16 iulie 2013, în vederea elaborării

documentației de proiect pentru construcția garajului în curtea casei de locuit

particulară (f.d. 20, vol.I).

Instanța de recurs a mai constatat că, prin actul datat cu 28 august 2013, Larisa

Țurcanu și Vasile Țurcanu, domiciliați pe adresa XXX, au dat acordul vecinei

Alinei Ichim pentru construirea garajului pe terenul ce-i aparține, în apropierea

colțului casei lor, menționînd că nu au careva pretenții (f.d.21, vol.I).

Prin procesul-verbal de examinare sanitaro-epidemiologică a obiectivului din

05 februarie 2014, eliberat de Centrul de sănătate publică raional Leova, din cadrul

Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat, se confirmă că medicul igienist al CSP

Leova la solicitarea proprietarului Alina Ichim, a examinat construcția garajului în

gospodăria individuală a acesteia, concluzionînd că construcția garajului nu are

impact asupra nivelului de iluminare naturală a încăperii din partea de nord a casei

de locuit, proprietatea dnului V.Țurcanu (f.d. 61, vol.I).

Prin procesul-verbal de recepție finală nr.27 din 18 decembrie 2014, se

confirmă faptul că Inspecția de Stat în Construcții a recomandat spre recepție finală

garajul în curtea casei de locuit din XXX, cu suprafața de teren 36,2 m.p., iar la 20

decembrie 2014 procesul-verbal respectiv a fost înregistrat la Oficiul Cadastral

Teritorial Leova, Filiala ÎS „Cadastru” (f.d.253-255, vol.I). Astfel soții Ichim au

înregistrat dreptul de proprietate privată referitor la garaj în baza procesului-verbal

de recepție finală.

Argumentul privind înregistrarea dreptului de proprietate asupra garajului, în

temeiul procesului-verbal de recepție finală nr.27 din 18 decembrie 2014, care nu a

fost contestat de părți, a fost invocat de către partea pîrîtă pe parcursul examinării

cauzei în instanțele ierarhic inferioare, fiind prezentate probele respective, inclusiv

în cererea de apel a fost indicat acest fapt.

În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că contrar prevederilor

art.373 Cod de procedură civilă, instanța de apel, judecând apelul declarat de către

Alina Ichim și Vitalie Ichim, nu a dat apreciere tuturor probelor din materialele

cauzei, în raport cu cele invocate de aceștia, precum și nu a purces la argumentarea

propriu zisă a admisibilității unor probe și respingerii altor probe, iar ca rezultat a

ignorat și a evitat combaterea alegațiilor expuse pe parcursul examinării cauzei de

către apelanți privind eliberarea procesului-verbal de recepție finală a garajului, cu

ulterioara înregistrare a dreptului de proprietate la Organul Cadastral.

Colegiul conchide, însă, că soluția instanței de apel rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin

sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că

concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a

materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept material și

procedural.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

7

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va evidenția prevederile art.46 alin.

(1)-(2) din Constituție, prin care dreptul la proprietate privată, precum și creanțele

asupra statului, sînt garantate.

Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită

potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

Art. 316 alin. (1), (2) Cod civil (în redacția legii în vigoare pînă la 01 martie

2019) care prevede că, proprietatea este, în condițiile legii, inviolabilă. Dreptul de

proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai

pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Exproprierea se efectuează în condițiile legii.

Colegiul constată că, instanța de apel nu a dat apreciere probelor prezentate în

ansamblu și interconexiunea lor, în raport cu solicitările reclamanților și

argumentele părții pîrîte, ca rezultat în mod eronat a fost respinsă cererea de apel

depusă de Alina Ichim și Vitalie Ichim, reprezentați de avocatul Serghei Leontean,

or pentru a fi justificată ingerința în exercitarea dreptului la proprietate, aceasta

trebuie să servească unui scop legitim, de utilitate publică sau unui interes general și

să fie proporțională.

Colegiul reține că prin demolarea pripită a construcției în condițiile date, s-ar

putea aduce atingere dreptului de proprietate a Alinei Ichim și Vitalie Ichim garantat

de art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO care indică că orice persoană fizică sau juridică

are dreptul la respectarea bunurilor sale. Mai mult, în privința Alinei Ichim și Vitalie

Ichim pînă în prezent operează prezumția de bună-credință, avînd în vedere

înregistrarea dreptului de proprietate asupra garajului, în baza unui act legal

necontestat de nimeni.

Astfel, la caz instanța de apel urmează să analizeze pretențiile lui Vasile

Țurcan și Larisa Țurcan privind încălcarea dreptului de vecinătate de către Alina

Ichim și Vitalie Ichim, în corelație cu dreptul de proprietate a Alinei Ichim și Vitalie

Ichim obținut asupra garajului. Or, instanța de apel urma să motiveze concluzia sa

privind admiterea ca probă a deciziei din 08 septembrie 2014 a Judecătoriei Leova,

prin care Alinei Ichim i se imputa comiterea contravenției prevăzute de art.177 alin.

(2) lit.f) Cod contravențional, și anume, că construcția garajului în curtea casei de

locuit din XXX a fost efectuată cu încălcarea prevederilor Legii nr.721-XIII din 02

februarie 1996 privind calitatea în construcții, și anume a prevederilor art.24 lit.b)

(f.d. 9-10, vol.I). Totodată de către instanța de apel nu a fost dată apreciere probei

prezentate de recurenți, și anume procesul-verbal de recepție finală nr.27 din 18

decembrie 2014, prin care comisia de recepție finală a Inspecției de Stat în

Construcții, în urma examinării și analizei lucrărilor efectuate și a documentelor

cuprinse în Cartea tehnică a construcției, a recomandat spre recepție finală garajul în

curtea casei de locuit din XXX, care a fost înregistrat la OCT Leova, ÎS „Cadastru”

(f.d.253-255, vol.I).

Totodată, instanța de recurs consideră neargumentată suficient și concluzia

instanței de apel ce vizează încasarea cheltuielilor de asistență juridică suportate de

Vasile Țurcan și Larisa Țurcan, având în susținere Recomandarea privind cuantumul

onorariilor avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor

de asistență juridică, aprobată prin decizia Consiliului Uniunii avocaților din RM nr.

8

2 din 30 martie 2012, care în pct. 17 prevede că la determinarea cuantumului

compensației acordate, instanța de judecată, pentru a face o apreciere corectă, va

ține cont de complexitatea cauzei, noutatea și dificultatea întrebărilor juridice

ridicate de speță, aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și munca depusă

de către avocat, aptitudinile speciale necesare pentru a acorda asistența (cunoștințele

tehnice speciale, cunoașterea profundă a unor reglementări de profil, cunoașterea

limbilor străine, a altor procedee de comunicare cu clienți specifici etc., faptul în ce

măsură munca avocatului în cauza respectivă îi limitează capacitatea de a lucra în

alte dosare, rezultatul obținut; restricțiile de timp impuse de client și de

circumstanțele cauzei, natura și durata relației dintre avocat și client, experiența,

reputația și abilitatea avocatului, justificarea și ponderea mijloacelor de apărare

utilizate în cauză, suma despăgubirilor pretinse/obținute în cauză, alți factori, la

discreția instanței.

Sub acest aspect, este necesar de evidențiat că Curtea Europeană a Drepturilor

Omului în practica sa constantă a statuat că, partea care a câștigat procesul nu va

putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată

realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauza Costin versus România,

cauza Străin și alții versus România, cauza Petre versus România).

Cele descrise se desprind și din prevederile legale interne statuate la art. 96

alin. (1) și alin. (11) Cod de procedură civilă, în conformitate cu care instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin. (1) se compensează

părții care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un

avocat.

Pe cale de consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel nu a dat apreciere

per ansamblu, atât asupra explicațiilor participanților la proces, argumentelor din

cererea de apel depusă de Alina Ichim și Vitalie Ichim, cât și înscrisurilor anexate la

dosar, cu toate că indisolubil la caz, urmau a fi reținute aceste aspecte.

În contextul celor expuse, argumentele invocate de către recurenți în cererea de

recurs sunt întemeiate, deoarece reieșind din specificul acțiunii deduse judecății,

precum și în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor, alături de

cele constatate, era indispensabil de a da o apreciere corespunzătoare prin prisma

art. 121, 122 și 130 Cod de procedură civilă înscrisurilor din materialele cauzei.

Ca urmare, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține să

menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant

al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

cercetării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să

nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele

esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și

simplu concluziile uneia dintre părți.

În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menționate de către

instanța de apel, indică direct la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă

controlului temeinicia și corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma

prevederilor legale, aplicabile cazului.

9

La caz, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea

corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul acestuia, presupune

prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a situației de fapt și de drept,

care, este diferită de la caz la caz.

Distinct de cele relatate, la caz, se constată că de fapt instanța de apel a

examinat superficial cauza civilă, adoptând o decizie fără argumentare clară,

aprecierea probelor dată de instanța judecătorească fiind arbitrară și duce la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar instanța de recurs

este în imposibilitatea de a înlătura neajunsurile invocate supra.

Având în vedere circumstanțele relatate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia

instanței de apel urmează a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond în

instanța de apel, or, toate circumstanțele invocate raportate la normele juridice

respective nu pot fi înlăturate de instanța de recurs.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 442, 444, 445 alin. (1) lit. c) și alin. (3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Alina Ichim și Vitalie Ichim, reprezentați de

avocatul Serghei Leontean.

Se casează decizia din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Comrat, adoptată în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile Țurcan și

Larisa Țurcan împotriva Alinei Ichim și Vitalie Ichim, intervenient accesoriu

Vladimir Cuciurcă privind restabilirea situației existente pînă la încălcările

depistate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Comrat, în alt

complet de judecători.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

10