2ra-1273/19 — Recunoasterea dreptului de proprietate

2ra-1273/19 — Recunoasterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1273/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – I. Barbacaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – L. Pruteanu, V. Buhnaci, M. Guzun

Î N C H E I E R E

03 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Serghei Belousov, prin

intermediul avocatului Irina Beiu,

în cauza civilă la cererea înaintată de Tamara Gherciu împotriva lui Serghei

Belousov cu privire la recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare

a terenului, recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului, repunerea în

termenul de declarare a cererii de chemare în judecată,

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admisă cererea de apel depusă de Tamara Gherciu, fiind casată hotărârea din 13

iulie 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și emisă o nouă hotărâre de

admitere a acțiunii, precum și împotriva deciziei suplimentare din 09 aprilie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, prin care a fost admisă cererea Tamarei Gherciu cu privire

la întoarcerea executării,

c o n s t a t ă:

La 28 aprilie 2015, Tamara Gherciu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Serghei Belousov cu privire la recunoașterea valabilității contractului

de vânzare-cumpărare a terenului, situat în mun. Chișinău, or. Ciorescu, str.

XXXXXXXX, cu suprafața de 0,05 ha, numărul cadastral XXXXXXXX, încheiat

la 21 iulie 2002, între proprietara terenului, Liubovi Emelianova, și Tamara Gherciu,

precum și recunoașterea dreptului de proprietate a Tamarei Gherciu asupra terenului

respectiv.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 21 iulie 2002, Liubovi

Emelianova i-a vândut terenul pentru grădină din str. XXXXXXXX, or. Ciorescu,

mun. Chișinău, cu suprafața de 0,05 ha, numărul cadastral XXXXXXXX, la prețul

de 2500 lei.

Deoarece aceasta nu avea toate actele necesare pentru autentificarea contractului

de vânzare-cumpărare a terenului, la insistența vânzătorului, i-a achitat suma de

2500 de lei, iar la notar urmau să se prezinte după ce vor fi perfectate actele

1

corespunzătoare (extras din Registrul bunurilor imobile, certificat de evaluare a

terenului, certificat de la Primărie etc.).

Din momentul achitării prețului imobilului, reclamanta a început să folosească

terenul, iar prezentarea la notar era amânată de către Liubovi Emelianova din diferite

motive obiective și subiective. Într-un final, la sfârșitul anului 2006, s-au prezentat

împreună la notarul Maria Colomeeț, care le-a comunicat că în afară de actele

prezentate, pentru înstrăinarea terenului, mai era necesar și acordul soțului

vânzătoarei - Vasilii Emelianov.

Potrivit reclamantei, Liubovi Emelianova și Vasilii Emelianov au încheiat

căsătoria la 24 februarie 1956 în orașul Permi, Federația Rusă, iar revenind în

Moldova, la 01 aprilie 1956, ei s-au despărțit. A fost dificil să-l găsească pe Vasilii

Emelianov, deoarece nu se știa nimic despre locul aflării lui și nici dacă mai era în

viață.

Din motivele menționate și pentru a fi sigură că terenul în cauză, va fi înregistrat

pe numele său, Liubovi Emelianova i-a perfectat reclamantei la 27 februarie 2008,

un testament, prin care i-a testat terenul în litigiu.

După multiplele încercări de a-l găsi pe Vasilii Emelianov, Liubovi Emelianova

a fost nevoită la 01 iunie 2009 să se adreseze la poliție pentru a-1 anunța pe Vasilii

Emelianov în căutare.

Mai mult, prin decizia Consiliului comunei Ciorescu nr. 2/20 din 22 aprilie 2010

„Cu privire la schimbarea destinației terenului agricol”, s-a propus modificarea

destinației terenurilor agricole - proprietate privată a locuitorilor comunei cu

suprafața totală de 2034 ha, situate în comuna Ciorescu, în terenuri pentru

construcție. Din acea fâșie de teren, făcea parte și terenul procurat de la Liubovi

Emelianova, din acest considerent, reclamanta a fost nevoită să suporte toate

cheltuielile aferente lucrărilor de proiectare și investigare, care au costat-o peste

10000 lei.

La începutul anului 2011, Liubovi Emelianova a fost informată că, potrivit bazei

de date a Federației Ruse, persoana cu numele Emelianov Vasilii Alexeevici nu este

înregistrată în regiunea Permi. Astfel, fiind dezamăgită de această informație, la 04

septembrie 2014, Liubovi Emelianova i-a mai perfectat un testament, o procură

generală cu toate împuternicirile în privința terenului litigios și o recipisă, care

confirmă faptul vânzării-cumpărării terenului.

La 04 noiembrie 2014, Liubovi Emelianova a decedat, iar la 04 decembrie 2014

reclamanta s-a adresat la notar cu o declarație de acceptare a succesiunii deschise la

04 noiembrie 2014, în urma decesului defunctei Liubovi Emelianova. Ulterior a aflat

că, defuncta a perfectat un alt testament pe numele pârâtului – Serghei Belousov,

prin care i-a testat acestuia toată averea ce-i aparținea la momentul decesului.

Într-un final, reclamanta a indicat că, fiind nedumerită și dezamăgită, a fost

nevoită să se adreseze în instanța de judecată, or, pârâtul nu acceptă careva tranzacții

și pretinde la terenul, pe care ea l-a procurat de la Liubovi Emelianova.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta a depus o cerere suplimentară prin

care a solicitat și repunerea în termenul de prescripție extinctivă la depunerea cererii

de chemare în judecată din motivele de fapt expuse în cererea de chemare în

judecată, iar în drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 279 din Codul Civil.

Prin hotărârea din 13 iulie 2016 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, a fost

respinsă cererea reclamantei privind repunerea în termenul de depunere a cererii de

2

chemare în judecată, precum și cererea de chemare în judecată depusă de Tamara

Gherciu a fost respinsă din motivul omiterii termenului de prescripție extinctivă.

Prima instanță a mai dispus, încasarea din contul Tamarei Gherciu, în beneficiul lui

Serghei Belousov a sumei de 4800 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

La 04 august 2016, Tamara Gherciu a declarat apel împotriva hotărârii din 13

iulie 2016 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă

cererea de repunere în termenul de depunere a cererii de chemare în judecată, cu

admiterea integrală a acțiunii.

Prin decizia din 13 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Tamara Gherciu, fiind menținută hotărârea din 13 iulie 2016 a

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău.

Prin decizia din 23 mai 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul

declarant de Tamara Gherciu, casată decizia din 13 iunie 2017 a Curții de Apel

Chișinău, cu trimiterea cauzei la rejudecare în ordine de apel la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecători.

Prin decizia din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Tamara Gherciu, casată hotărârea din 13 iulie 2016 a Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău și emisă o hotărâre nouă, prin care a fost admisă cererea de

chemare în judecată depusă de Tamara Gherciu; s-a recunoscut valabilitatea

contractului de vânzare-cumpărare a terenului amplasat pe str. XXXXXXXX, com.

Ciorescu, mun. Chișinău, cu suprafața de 0,05 ha, nr. cadastral XXXXXXXX,

încheiat la 21 iulie 2002 între Liubovi Emilianova și Tamara Gherciu; s-a recunoscut

dreptul de proprietate al Tamarei Gherciu asupra terenului amplasat pe str.

XXXXXXXX, com. Ciorescu, mun. Chișinău, cu suprafața de 0,05 ha, nr. cadastral

XXXXXXXX.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca fiind eronată concluzia

instanței de fond precum că termenul de prescripție a început să curgă în anul 2006,

în momentul când părțile au constatat imposibilitatea autentificării notariale a

contractului. Or, încălcarea dreptului reclamantei nu a avut loc în anul 2006, când

notarul a refuzat autentificarea contractului, ci abia în anul 2014, când reclamanta a

aflat despre faptul că terenul, ce constituie obiectul contractului de vânzare-

cumpărare, a fost testat lui Serghei Belousov prin testamentul nr. 3147 din 05

septembrie 2014.

Mai mult, instanța de apel a conchis că, actul juridic poate fi declarat valabil în

cazul în care una dintre părți și-a executat obligațiile asumate, iar neautentificarea

actului acestuia nu-i este imputabilă.

La caz, probatoriul administrat confirmă cu certitudine încheierea, de către

Tamara Gherciu și Liubovi Emilianova, a unei tranzacții de vânzare-cumpărare, ce

are ca obiect terenul litigios. Acest fapt derivă expres din recipisa semnată de

Liubovi Emilianova la 04 septembrie 2013, prin care a confirmat că a vândut

Tamarei Gherciu terenul menționat la prețul de 2500 lei, pe care l-a primit la 21 iulie

2002 (f.d.15). Totodată, instanța de apel a relevat că, din momentul încheierii

tranzacției, Tamara Gherciu posedă și folosește terenul în calitate de proprietar. Întru

confirmarea acestui fapt au fost prezentate probe incontestabile, ce adeveresc faptul

suportării de către Tamara Gherciu a cheltuielilor pentru schimbarea destinației

terenului (f.d. 21-50).

3

Prin decizia suplimentară din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost

admisă cererea înaintată de Tamara Gherciu cu privire la întoarcerea executării și s-

a încasat de la Serghei Belousov în beneficiul Tamarei Gherciu duma de 4800 lei,

achitată cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și suma de 1287 lei achitată cu titlu

de cheltuieli de executare.

La 04 martie 2019, Serghei Belousov, prin intermediul avocatului Irina Beiu, a

contestat cu recurs decizia din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-a invocat faptul că reclamanta a omis termenul de prescripție

pentru adresarea în instanță cu cerere de chemare în judecată, iar acțiunea acesteia

urma a fi respinsă ca tardivă. De asemenea, vina pentru perfectarea incorectă a

căntractului de vânzare-cumpărare a terenului litigious, o poartă reclamanta.

Astfel, recurentul a solicitat casarea deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 13 iulie 2016 a Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău.

La 12 iunie 2019, Serghei Belousov, prin intermediul avocatului Irina Beiu, a

contestat cu recurs decizia suplimentară din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

În motivarea acestei cereri de recurs, s-au invocate încălcări de procedură, și

anume necitarea recurentului pentru examinarea cererii cu privire la întoarcerea

executării.

La 19 iunie 2019, Tamara Gherciu, prin intermediul avocatului Ludmila Spânu,

a depus referință la recursul lui Serghei Belousov, solicitând respingerea acestuia.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de

Serghei Belousov, prin intermediul avocatului Irina Beiu sunt neîntemeiate și

urmează a fi declarat inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 06 noiembrie 2018 și primită de avocatul Irina Beiu la 08 februarie 2019 (f.d. 1,

vol. II), iar decizia suplimentară a fost pronunțată la 09 aprilie 2019 și expediată

participanților la proces la 23 mai 2019, însă la materialele cauzei nu există înscrisuri

care să probeze momentul recepționării acesteia. Astfel, având în vedere faptul că

recursul declarat împotriva deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău

a fost înregistrat la 04 martie 2019, iar recursul împotriva deciziei suplimentare din

09 aprilie 2019 a fost înregistrat la 12 iunie 2019, în conformitate cu art. 434 din

Codul de procedură civilă, acestea se consideră declarate în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

4

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursurilor, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluțiile date de

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursurilor, având

în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluțiile date de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de Serghei Belousov, prin intermediul avocatului Irina

Beiu.

Cu referire la argumentul recurentului potrivit căruia acesta nu a cunoscut

despre existența în procedura instanței de apel a cererii intimatei cu privire la

întoarcerea executării, Completul atrage atenția asupra faptului că cererea cu privire

la întoarcerea executării silite a fost înregistrată de către Tamara Gherciu la 12

decembrie 2018 (f.d. 240-241, vol I), iar potrivit recipisei (f.d. 1, vol. II), avocatul

Irina Beiu a luat cunoștință de materialele cauzei la 08 februarie 2019.

5

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Serghei Belousov, prin

intermediul avocatului Irina Beiu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Svetlana Filincova

6