2ra-632/18 — recunoasterea dreptului de proprietate

2ra-632/18 — recunoasterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-632/18

Prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău

(judecător Igor Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

(judecători Angela Bostan, Anatol Pahopol, Veronica Negru)

D E C I Z I E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători Iuliana Oprea

Maria Ghervas

Victor Burduh

Luiza Gafton

examinând recursul declarat de Gherciu Tamara,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gherciu Tamara împotriva

lui Belousov Serghei privind recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare

a terenului, recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului, repunerea în termenul

de declarare a cererii de chemare în judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, prin care a fost respins

apelul declarat de Gherciu Tamara și menținută hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău din 13 iulie 2016,

c o n s t a t ă:

La 28 aprilie 2015, Gherciu Tamara a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Belousov Serghei privind recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare

a terenului, situat în mun. Chișinău, or. Ciorescu, str. Ștefan cel Mare, cu suprafața de 0,05

ha, numărul cadastral 3157106309, încheiat la 21 iulie 2002, între proprietara terenului

Liubovi Emelianova și Gherciu Tamara și recunoașterea dreptului de proprietate a Tamarei

Gherciu asupra terenului, situat în mun. Chișinău, or. Ciorescu, str. Ștefan cel Mare, cu

suprafața de 0,05 ha, numărul cadastral 3157106309 (f.d. 6).

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 21 iulie 2002, Emelianova Liubovi

i-a vândut terenul pentru grădină din str. Ștefan cel Mare, or. Ciorescu, mun. Chișinău, cu

suprafața de 0,05 ha, numărul cadastral 3157106309, la prețul de 2500 lei. Deoarece aceasta

nu avea toate actele necesare pentru autentificarea contractului de vânzare-cumpărare a

terenului, la insistența vânzătorului, i-a achitat suma de 2500 de lei, iar la notar urmau să

se prezinte după ce vor fi perfectate actele corespunzătoare (extras din Registrul bunurilor

imobile, certificat de evaluare a terenului, certificat de la Primărie etc.).

1

A mai menționat că, din acel moment a început să folosească terenul, iar prezentarea

la notar era amânată de către Emelianova Liubovi din diferite motive obiective și

subiective. Într-un final, la sfârșitul anului 2006, s-au prezentat împreună la notarul Maria

Colomeț, care le-a comunicat că în afară de actele prezentate, pentru înstrăinarea terenului,

mai era necesar și acordul soțului vânzătoarei - Emelianov Vasilii.

A explicat că, Emelianova Liubovi și Emelianov Vasilii au încheiat căsătoria la 24

februarie 1956 în orașul Permi, Federația Rusă, iar revenind în Moldova la 01 aprilie 1956

ei s-au despărțit.

Remarcă că a fost dificil să-l găsească pe Emelianov Vasilii, deoarece nu se știa nimic

despre locul aflării lui și nici dacă mai era în viață.

În continuare, a menționat că pentru a fi sigură că terenul în cauză, va fi înregistrat pe

numele său, Emelianova Liubovi i-a perfectat la 27 februarie 2008, un testament, prin care

i-a testat terenul în litigiu.

A mai adăugat că după multiplele încercări de a-l găsi pe Emelianov Vasilii,

Emelianova Liubovi a fost nevoită la 01 iunie 2009 să se adreseze la poliție pentru a-1

anunța pe Emelianov Vasilii în căutare.

A indicat că prin decizia Consiliului comunei Ciorescu nr. 2/20 din 22 aprilie 2010

„Cu privire la schimbarea destinației terenului agricol” s-a propus modificarea destinației

terenurilor agricole proprietate privată a locuitorilor comunei cu suprafața totală de 2034

ha, situate în comuna Ciorescu, în teren pentru construcție. Din acea fâșie de teren, făcea

parte și terenul procurat de la Emelianova Liubovi, din acest considerent, remarcă că a fost

nevoită să suporte toate cheltuielile lucrărilor de proiectare și investigare, care au costat-o

peste 10000 lei.

La începutul anului 2011, Emelianova Liubovi a fost informată că potrivit bazei de

date a Federației Ruse, persoană cu numele Emelianov Vasilii Alexeevici nu este

înregistrată în regiunea Permi.

A mai adăugat că, fiind dezamăgită de această informație, Emelianova Liubovi la 04

septembrie 2014, i-a mai perfectat un testament, o procură generală cu toate împuternicirile

în privința terenului litigios și o recipisă, care confirmă faptul vânzării-cumpărării

terenului.

La 04 noiembrie 2014, Emelianova Liubovi a decedat, iar la 04 decembrie 2014

reclamanta s-a adresat la notar cu o declarație de acceptare a succesiunii deschise la 04

noiembrie 2014, în urma decesului defunctei Emelianova Liubovi.

Susține că ulterior a aflat că, defuncta a perfectat un alt testament pe numele pârâtului

– Belousov Serghei, prin care defuncta i-a testat acestuia toată averea ce-i aparținea la

momentul decesului.

Într-un final, reclamanta a indicat că fiind nedumerită și dezamăgită, a fost nevoită să

se adreseze în instanța de judecată, or, pârâtul nu acceptă careva tranzacții și pretinde la

terenul, pe care ea l-a procurat de la Emelianova Liubovi.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta a depus o cerere suplimentară prin care a

solicitat și repunerea în termenul de prescripție extinctivă la depunerea cererii de chemare

în judecată din motivele de fapt expuse în cererea de chemare în judecată, iar în drept și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 279 Cod Civil al RM.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 13 iulie 2016, a fost respinsă

cererea reclamantei privind repunerea în termenul de depunere a cererii de chemare în

judecată, precum și cererea de chemare în judecată depusă de Gherciu Tamara a fost

respinsă din motivul omiterii termenului de prescripție extinctivă. Instanța de fond a mai

dispus, încasarea din contul Tamarei Gherciu, în beneficiul lui Belousov Serghei suma de

4800 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

La data de 04 august 2016 Gherciu Tamara a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 13 iulie 2016, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă cerere

de repunere în termenul de depunere a cererii de chemare în judecată, cu admiterea integrală

a acțiunii (f.d. 120).

Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău, prin decizia

din 13 iunie 2017, a respins apelul declarat de Gherciu Tamara și a menținut hotărârea

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 19 decembrie 2016 (f.d. 156-164).

În motivarea soluțiilor sale, instanțele ierarhic inferioare au indicat că termenul de

prescripție pentru înaintarea pretențiilor deduse judecății în prezenta speță expirase la

sfârșitul anului 2009, în timp ce acțiunea a fost depusă doar la 28 aprilie 2015, adică după

mai mult de 5 ani de la expirarea termenului de prescripție.

Prin urmare, instanțele cu trimitere la prevederile art. 271, 279 Codul Civil, au conchis

că pretențiile apelantei sunt tardive și depuse în instanță cu omiterea termenului general de

prescripție de 3 ani, instituit de legiuitor pentru realizarea drepturilor ce decurg din

revendicarea dreptului de proprietate.

Cu referire la solicitarea reclamantei de repunere în termen a acțiunii înaintate,

instanțele ierarhic inferioare au relevat că în speță nu se întrunesc temeiurile legale pentru

repunerea reclamantei în termenul solicitat, deoarece aceasta, contrar obligației pozitive de

probațiune instituite de art. 116 alin. (3) și art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, nu a

prezentat instanței de judecată probe pertinente și admisibile ce ar dovedi că s-ar fi aflat în

perioada anilor 2009 - 2015 în imposibilitate obiectivă de a depune cererea de chemare în

judecată. Argumentul reclamantei, potrivit căruia termenul de prescripție a început să curgă

din 04 decembrie 2014, adică ziua în care a aflat despre încălcarea dreptului său, nu a fost

luat în considerare de către instanțele judecătorești, or, din materialele cauzei rezultă că

Gherciu Tamara a cunoscut despre imposibilitatea valorificării dreptului său, încă de la

sfârșitul anului 2006. Argumentele apelantei referitoare la fondul pricinii, nu au fost

examinate de către instanța de fond și instanța de apel, deoarece art. 271 Cod Civil exclude

necesitatea de a examina fondul pricinii în cazurile în care pârâtul solicită, iar instanța

constată temeinicia aplicării prescripției extinctive.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 16 noiembrie 2017, Gherciu

Tamara, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admise integral pretențiile

înaintate în cererea de chemare în judecată inițială (f.d. 167-170).

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că instanța de fond

3

și instanța de apel nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea cauzei.

Consideră că, acțiunea a fost înaintată în interiorul termenului de prescripție, or,

încălcarea dreptului de proprietate a început din momentul când reclamanta-recurentă a

aflat despre faptul că a fost perfectat un nou testament, prin care dreptul de proprietate

asupra terenului litigios a trecut la pârât.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul declarat la 06 noiembrie 2017 de Gherciu Tamara,

ca depus în termenul prevăzut de art. 434 Codul de procedură civilă.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 04 aprilie 2018, completul din 3

judecători, a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de un

complet din 5 judecători.

Conform art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat

admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Potrivit art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva

deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței

depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

întemeiat recursul declarat de Gherciu Tamara și care urmează a fi admis, cu casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău și trimiterea cauzei la rejudecare din următoarele motive.

Din materialele dosarului judiciar rezultă cu certitudine că, potrivit Titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. 3157106309 din 08 noiembrie 2004, prin

decizia Primăriei Ciorescu nr. 1/3 din 26 ianuarie 1995, Liubovei Emilianova i-a fost

repartizat în proprietate privată pământ cu suprafața de 0,05 ha în mun. Chișinău, com.

Ciorescu, satul Ciorescu, str. Ștefan cel Mare, cu numărul cadastral 3157106.309, cu

destinația grădină (f.d. 11).

Potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile nr. 0101/15/4206 din 06 februarie

2015, dreptul de proprietate al Liubovei Emelianova asupra terenului pentru construcții cu

nr. cadastral 3157106.309, cu suprafața de 0,0445 ha, situat în mun. Chișinău, com.

Ciorescu, sat. Ciorescu, str. Ștefan cel Mare f/n a fost înregistrat la 08 decembrie 2009 (f.d.

10).

La 27 februarie 2008, Liubov Emelianova a semnat testamentul înregistrat cu nr. 690,

prin care a testat Tamarei Gherciu terenul cu numărul cadastral 3157106.309 din mun.

Chișinău, com. Ciorescu, str. Ștefan cel Mare (f.d.14).

4

Prin recipisa din 04 septembrie 2013, Emelianova Liubovi, confirmă faptul că a

vândut, la 21 iulie 2002, Tamarei Gheciu terenului cu numărul cadastral 3157106.309, cu

suprafața de 0,0445 ha, situat în mun. Chișinău, com. Ciorescu, sat. Ciorescu, str. Ștefan

cel Mare f/n, la prețul de 2500 lei. Iar din motivul că la moment nu poate perfecta contractul

de vânzare-cumpărare autentificat notarial, din cauza dispariției soțului său, confirmă faptul

că intenționează să testeze acest teren Tamarei Gherciu (f.d. 15).

La 14 septembrie 2013, Liubov Emelianova a semnat un nou testament, prin care i-a

testat Tamarei Gherciu terenul cu numărul cadastral 3157106.309 din mun. Chișinău, com.

Ciorescu, str. Ștefan cel Mare, iar restul patrimoniului pe care îl va deține la momentul

decesului, inclusiv apartamentul nr. 6 din mun. Chișinău, com. Ciorescu, str. Moldova l-a

testat lui Belousov Serghei (f.d. 13).

La 05 septembrie 2014, Emelianova Liubov a semnat un nou testament, prin care a

testat lui Belousov Serghei toată averea sa existentă la momentul decesului, oriunde nu s-

ar afla, din ce nu ar fi alcătuită (f.d.61).

Potrivit certificatului de deces DC-IV 1240730, Emelianova Liubovi a decedat în satul

Ciorescu, municipiul Chșinău la data de 04 noiembrie 2014 (f.d. 7).

Certificatul de calitate de moștenitor nr. 3988, eliberat de notarul public

Volimbovscaia Zinaida, atestă faptul că Belousov Serghei are calitatea de moștenitor al

averii Liubovei Emelianova, decedată la 04 noiembrie 2014 (f.d. 62).

La 04 decembrie 2014, Gherciu Tamara s-a adresat către notarul public Oleg Gladîș

cu declarație de acceptare a succesiunii după decesul Liubovei Emelianova (f.d. 8).

Prin răspunsul cu numărul 38 din 27 aprilie 2015, notarul public Volimbovscaia

Zinaida a comunicat Tamarei Gherciu că nu este în drept să-i elibereze certificat de calitate

de moștenitor, deoarece un astfel de certificat a fost eliberat pe numele moștenitorului

testamentar Belousov Serghei, în temeiul testamentului nr. 3147 din 05 septembrie 2014

(f.d. 9).

La 28 aprilie 2015, Gherciu Tamara s-a adresat instanței de judecată cu o acțiune

privind recunoașterea contractului de vânzare-cumpărare, solicitând recunoașterea

valabilității contractului de vânzare-cumpărare a terenului din str. Ștefan cel Mare, com.

Ciorescu, mun. Chișinău, cu suprafața de 0,05 ha, cu numărul cadastral 3157106.309,

încheiat între proprietara terenului Emilianova Liubovi, în calitate de vânzător și Gherciu

Tamara, în calitate de cumpărător (f.d. 6).

Fiind investită cu judecarea pricinii, prima instanță prin hotărârea din 13 iulie 2016, a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Gherciu Tamara, din motivul omiterii

termenului de prescripție extensivă (f.d. 115-118).

Judecând cererea de apel depusă de către Gherciu Tamara, instanța de apel prin decizia

din 13 iunie 2017 a respins apelul, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău din 13 iulie 2016 (f.d. 156-164).

În susținerea soluției date instanța de apel, a reținut că în condițiile în care, încă în

anul 2006 a aflat că nu-și poate valorifica dreptul său de proprietate asupra terenului, din

motivul că notarul a refuzat autentificarea contractului de vânzare-cumpărare a terenului

fără consimțământul soțului Liubovei Emilianova, apelanta a neglijat curgerea termenului

de prescripție extinctivă.

5

Instanța de apel a conchis că termenul de prescripție pentru înaintarea pretențiilor

deduse judecării în prezenta speță expirase la sfârșitul anului 2009, în timp ce acțiunea a

fost depusă doar la 28 aprilie 2015, adică mai mult de 5 ani de la expirarea termenului de

prescripție.

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție rezultă din nedeterminarea

exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă

și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile instanței de apel

sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în

contradicție cu normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii

în primă instanță; instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite

în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța de

recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând apelul a trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor pricinii, referindu-se doar la susținerile intimatului și

probelor prezentate de ultimul, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă

apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile și legislația ce guvernează litigiul în

cauză.

Instanța de recurs notează că, instanțele ierarhic inferioare au reținut că termenul de

prescripție a început să curgă din anul 2006, din momentul când reclamanta Gherciu

Tamara și Emelianova Liubovi s-au adresat la notar pentru perfectarea contractului de

vânzare-cumpărare a terenului menționat și au fost refuzate din cauza lipsei acordului

soțului vânzătoarei Emelianova Liubovi.

Potrivit art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate

să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de

3 ani.

Conform art. 272 alin. (1) Cod civil, termenul de prescripție extinctiva începe sa curgă

de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște la data când persoana a

aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Astfel, legislația civilă face legătura dintre acțiunea termenului de prescripție cu

încălcarea dreptului. Aceasta înseamnă că până în momentul în care dreptul subiectiv sau

interesul protejat de lege nu sunt încălcate, nu poate fi vorba despre începutul curgerii

termenului de prescripție. Termenul de prescripție în general nu curge dacă dreptul

subiectiv, care se cere a fi protejat în general nu există.

Coroborând circumstanțele de fapt ale cauzei cu normele legale precitate, Colegiul

de recurs reiterează faptul că instanțele ierarhic inferioare pripit au ajuns la concluzia că

dreptul de apărare a dreptului de proprietate a reclamantei Gherciu Tamara a început să

curgă la sfârșitul anului 2006, or, reieșind din materialele dosarului judiciar rezultă că

6

reclamanta a aflat despre încălcarea dreptului său subiectiv la momentul când a fost

informată că este în imposibilitate de a intra în proprietate prin succesiune după decesul

Liubovei Emilianova.

În susținerea poziției sale, instanța de recurs remarcă că, în condițiile în care nu a fost

posibilă transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului nominalizat prin încheierea

unei tranzacții de vânzare-cumpărare, Gherciu Tamara nu a avut nici dreptul subiectiv de

apărare a dreptului său de proprietate, iar prin semnarea testamentului din 04 septembrie

2013, reclamantei i s-a creat certitudinea că după decesul Liubovei Emilianova va avea

posibilitatea de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenului din str. Ștefan cel Mare,

or. Ciorescu, mun. Chișinău, cu numărul cadastral 3157106309.

În așa fel, momentul când reclamanta a aflat că nu poate intra în dreptul său de

proprietate asupra terenului prin succesiune , este și momentul când a aflat că i s-a încălcat

dreptul său și respectiv momentul din care începe să curgă termenul de prescripție. Or, până

la acest moment reclamanta nu putea să apeleze la instanța de judecată sau alte organe

jurisdicționale pentru apărarea dreptului încălcat.

Astfel aceste circumstanțe au rămas fără o apreciere adecvată de către instanțele de

judecată, deși urmau a fi verificate și analizate minuțios întru soluționarea corectă a

litigiului.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să verifice când s-a născut dreptul

reclamantei la acțiune, reieșind din faptul că din anul 2002 până în anul 2014 Gherciu

Tamara s-a folosit de acest teren, a achitat impozitele și toate plățile aferente, cu miza și

certitudinea că după decesul Liubovei Emilianova, aceasta va dobândi dreptul de

proprietate asupra terenului din mun. Chișinău, com. Ciorescu, sat. Ciorescu, str. Ștefan cel

Mare, f/n, prin succesiune, în condițiile în care nu a fost posibil de obținut dreptul de

proprietate prin încheierea unei tranzacții de vânzare-cumpărare.

Or, potrivit alin. (2) art. 320 Cod civil, dreptul de proprietate se poate dobândi, în

condițiile legii, prin ocupațiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum și

prin hotărâre judecătorească atunci când aceasta este translativă de proprietate.

Totodată, la examinarea cauzei în ordine de apel, instanța urmează să verifice și

temeinicia cererii de repunere în termenul de înaintare a acțiunii, în raport cu momentul

apariției dreptului reclamantei la înaintarea acțiunii.

Pe cale de consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție, luând în considerație circumstanțele enunțate, ajunge la

concluzia că instanța de apel eronat a respins acțiunea înaintată de Gherciu Tamara, ca fiind

depusă tardiv.

Această circumstanță este apreciată de către Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție drept o eroare judiciară, care nu poate fi

corectată de către instanța de recurs. Or, instanța de apel nu s-a expus asupra fondului

cauzei.

În acestă situație se constată faptul că instanța de apel a interpretat eronat normele de

drept material cu privire la momentul curgerii termenului de prescripție pentru adresare cu

cerere de chemare în judecată și luând în considerare că cauza a fost examinată în ordine

de apel doar prin aspectul tardivității acțiunii, Colegiul civil, comercial și de contencios

7

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a trimite pricina la

rejudecare în vederea examinării fondului pricinii.

Ca urmare, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține să menționeze

că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-și

întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să

precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea,

noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar

hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să

nu se mulțumească de a proba pur și simplu concluziile uneia dintre părți.

În contextul dat, instanța de recurs reține că cele descrise cert indică la examinarea

superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia și corectitudinea soluției date

de prima instanță prin prisma prevederilor legale.

În speță, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă

a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul acestuia, presupune prin sine

lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a situației de fapt, care, este diferită de la caz

la caz.

În temeiul celor precitate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel urmează a fi casată

cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel. La rejudecarea pricinii instanța de

apel urmează să țină cont de cele menționate și rejudecând pricina, să emită o hotărâre

întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Gherciu Tamara.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Gherciu Tamara împotriva lui Belousov Serghei,

privind recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare a terenului,

recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului, repunerea în termenul de declarare

a cererii de chemare în judecată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în ordine de apel la

Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

Judecători Iuliana Oprea

Maria Ghervas

Victor Burduh

Luiza Gafton

8

9