2ra-1142/19 — declararea nulitatii contractelor de vanzare-cumparare

Dosarul nr. 2ra-1142/19

Prima instanță: Judecătoria Căușeni sediul central (jud. S. Pleșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Evervin”, reprezentată de avocatul Radu

Rusanovschi

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Evervin”, reprezentată de avocatul Radu Rusanovschi împotriva lui

Andrei Cebotari, Alexei Spînu, Primăriei or. Căușeni și Societății cu Răspundere

Limitată „Fum - Prim” cu privire la declararea nulității contractelor de vânzare-

cumpărare

împotriva deciziei din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Evervin” și

menținută hotărârea din 13 iulie 2018 a Judecătoriei Căușeni sediul central, prin care

acțiunea a fost respinsă

constată:

La 14 martie 2017, SRL „Evervin”, reprezentată de avocatul Radu

Rusanovschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Cebotari,

Alexei Spînu, Primăriei or. Căușeni și SRL „Fum - Prim”, intervenienții accesorii

OCT Căușeni și notarul public Valentina Cramarenco cu privire la declararea

nulității contractelor de vânzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii a invocat că la 1 iulie 2014, administrația SRL „Evervin”

a făcut cunoștință cu extrasul din Registrul bunurilor imobile, prin care a fost

informată că terenul cu nr. cadastral XXXXX din r-nul Căușeni șos. Tighinei, unde

SRL „Evervin” deține în proprietate încăperi de producere, în temeiul contractului

din 23 ianuarie 1998, a fost atribuit în proprietate lui Alexei Spînu în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr. 4670 din 16 noiembrie 2004.

1

A relatat că la 24 septembrie 2014, SRL „Evervin” s-a adresat către Primăria

or. Căușeni și OCT Căușeni pentru a-i fi eliberat contractul de vânzare-cumpărare

nr. 4670 din 16 noiembrie 2004 în temeiul căruia Alexei Spînu a devenit proprietarul

terenului menționat.

Ulterior, a recepționat o scrisoare, prin care a fost informată de către OCT

Căușeni că SRL „Evervin” poate obține copia actului solicitat doar ca rezultat al unei

indicații expuse printr-un act de dispoziție al instanței de judecată, în pofida faptului

că datele din Registrul bunurilor imobile, conform legislației în vigoare, au un

caracter public.

Ca urmare, SRL „Evervin” s-a adresat în instanța de judecată cu o cerere prin

care a solicitat obligarea OCT Căușeni de a elibera copia contractului de vânzare-

cumpărare încheiat cu Alexei Spînu.

Astfel, prin decizia din 19 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, au fost

obligați Primăria or. Căușeni și OCT Căușeni să prezinte actele solicitate.

La 21 octombrie 2016, OCT Căușeni, prin intermediul executorului

judecătoresc, a fost pus la dispoziția SRL „Evervin” contractul de vânzare-

cumpărare nr. 4670, din conținutul căruia a aflat că terenul cu destinație construcție

cu suprafața totală de 0,8420 ha situat în hotarele indicate în planul XXXXX a fost

vândut lui Alexei Spînu de către Andrei Cebotari, care anterior în temeiul

contractului de vânzare-cumpărare nr. 4601 din 10 noiembrie 2004 a devenit

proprietarul acestuia.

Iar Andrei Cebotari a procurat bunul de la SRL „Fum - Prim”, care a privatizat

acest teren.

A considerat că bunul imobil menționat a fost vândut ilegal, cu abatere de la

procedura legală, deoarece anterior acestor tranzacții, terenul menționat a fost

procurat (privatizat) de SRL „Evervin”, cu denumirea la acel moment SRL „Plus

Asconi” care a fost modificată la 9 februarie 2006.

Dreptul de proprietate asupra clădirilor, gardului, depozitului, suprafeței de

producere etc., este demonstrat prin certificatul de proprietate nr. 544/23 din

6 august 1997 și contractul de vânzare-cumpărare a construcțiilor din 23 ianuarie

1998.

Bunul litigios a fost procurat de la Ministerul Privatizării și Administrării

Proprietății de Stat al RM, care aparținea SA „Automobilistul”, tranzacție ce a fost

legalizată de notarul public Valentina Cramarenco.

Astfel, actele care au stat la baza privatizării bunului, formarea și ulterior

înstrăinarea acestuia și anume, contractul de vânzare-cumpărare nr. 624 din 14

martie 2003 în temeiul căruia proprietar a devenit SRL „Fum - Prim”, contractul de

vânzare-cumpărare nr. 4601 din 10 noiembrie 2014 încheiat între SRL „Fum - Prim”

și Andrei Cebotari și contractul de vânzare-cumpărare nr. 4670 din 16 noiembrie

2004 încheiat între Andrei Cebotari și Alexei Spînu urmează a fi declarate nule,

deoarece au fost efectuate în mod clandestin, fără a fi informată SRL „Evervin”.

Totodată, la încheierea tranzacțiilor menționate nu a fost ținut cont de fapt că

bunul litigios aparține SRL „Evervin”.

2

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 216, 217 alin. (1) Cod civil,

art. 4, 5, 166, 167, 174-178 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, declararea nulității contractelor de vânzare-

cumpărare nr. 624 din 14 martie 2003, nr. 4670 din 16 noiembrie 2004 și nr. 4601

din 10 noiembrie 2004 autentificate de notarul public Valentina Cramarenco.

Prin hotărârea din 13 iulie 2018 a Judecătoriei Căușeni sediul central, a fost

respinsă acțiunea.

Prin decizia din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de SRL „Evervin” și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că nu au fost prezentate

probe care ar demonstra că bunurile imobile procurate de SRL „Evervin” prin

contractul de vânzare-cumpărare din 23 ianuarie 1998 se află pe terenul cu

nr. cadastral XXXXX, or, în acest contract este indicată doar adresa aflării lor –

XXXXX, care nu coincide cu adresa indicată în cererea de chemare în judecată –

XXXXX

Instanța de apel a apreciat ca fiind justă și reținerea primei instanțe precum că,

deși potrivit art. 240 Cod civil (în redacția anului 1964) era stipulată obligațiunea

înregistrării obligatorii a contractului de înstrăinare a imobilului proprietate a

persoanelor fizice sau juridice în decurs de trei luni la biroul teritorial de inventariere

tehnică, SRL „Evervin” nu a respectat aceste prevederi legale, fapt care duce la

inopozabilitatea contractului terțelor persoane.

La 4 aprilie 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, SRL „Evervin”,

reprezentată de avocatul Radu Rusanovschi a declarat recurs împotriva deciziei din

30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând

că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea.

Drept argument de respingere a acțiunii, instanțele de judecată ierarhic

inferioare, susținând în mare parte poziția intimaților, au menționat că potrivit art. 9

alin. (3) din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind prețul normativ și modul de

vânzare-cumpărare a pământului, terenurile proprietate publică pe care sunt

amplasate obiective proprietate de stat se vând, concomitent cu/sau după privatizarea

obiectivelor menționate, persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au obținut

dreptul de proprietate asupra obiectivelor amplasate pe aceste terenuri (în redacția

Legii la data încheierii contractului din 23 ianuarie 1998) și că SRL „Evervin” avea

dreptul de a procura pământul în temeiul acestei legi, totodată, remarcând că bunul

procurat se află pe XXXXX, iar de facto la momentul de față terenul litigios se află

pe XXXXX.

A obiectat că acest argument nu poate fi reținut, deoarece faptul dat nu poate

fi imputat SRL „Evervin”, care nu are atribuții la stabilirea adreselor în localitatea

dată, iar faptul modificării între timp a adresei nu este un temei de respingere a

acțiunii.

3

La fel, de către intimați nu au fost prezentate careva acte care ar combate

schimbul de adrese din XXXXX, despre care indică răspunsul prezentat de OCT

Căușeni la cererea prealabilă.

Referitor la construcții a remarcat că o parte din acestea pe parcursul anilor au

fost demolate de persoane necunoscute, dar până în prezent sunt păstrate gardul care

împrejmuiește terenul și suprafața de producere acoperită de o plită de beton (șapă)

cu mărime de 1283,2 m2, precum și carcasele de beton a clădirii cu suprafața totală

de 1390,4 m2, care, deși nu sunt înregistrate la Oficiul Cadastral Teritorial există în

natură și sunt proprietatea SRL „Evervin”.

Astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare nu s-au expus cum poate în

aceste circumstanțe, pretinse stabilite legal, SRL „Evervin” să se folosească de

bunurile pe care le are, în situația în care nu deține pământul pe care acestea sunt

situate și nici nu are cale de acces la aceste bunuri.

Totodată, intimații nu au negat dreptul de proprietate asupra suprafeței de

producere acoperită de o plită de beton (șapă) în mărime de 1283,2 m2 (care a fost

acoperită cu pământ de către actualul proprietar în timpul examinării cauzei în prima

instanță), asupra gardului care împrejmuiește terenul și asupra celor două porți care

sunt indicate în contractul din 23 ianuarie 1998, care nu a fost declarat nul.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 1 februarie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire (f.

d. 197), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 4 aprilie 2019 în termenul legal.

La 17 iunie 2019, SRL „Fum - Prim” a depus referință la recursul declarat de

SRL „Evervin”, prin care a solicitat respingerea acestuia.

Examinând temeiurile recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Evervin”, reprezentată de avocatul Radu Rusanovschi, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

4

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Evervin”, reprezentată de avocatul Radu Rusanovschi nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Societatea cu Răspundere Limitată „Evervin”, reprezentată de avocatul Radu

Rusanovschi urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

5

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Evervin”, reprezentată de avocatul Radu Rusanovschi împotriva deciziei

din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

6