2ra-1801/19 — cu privire la anularea contractelor de vânzare-cumpărare a imobilului, a contractului de donație și recunoașterea dreptului de abitație

Dosarul nr. 2ra-1801/19

Prima instanță: Judecătoria Strășeni sediul central (jud. S. Slobozean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

ÎNCHEIERE

2 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Ecaterina Luca, reprezentată de avocatul Aurelia Mîrzîncu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Ecaterinei Luca împotriva

Societății pe Acțiuni „Romanești”, Consiliului sat. Romanești r-nul Strășeni, Nonei

Cebotari, Petru Cebotari, Olesei Morariu, Anatolie Cegodari și Marianei Cegodari

cu privire la anularea contractelor de vânzare-cumpărare a imobilului, a

contractului de donație și recunoașterea dreptului de abitație

împotriva deciziei din 4 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Ecaterina Luca și menținută hotărârea din 28 iunie

2018 a Judecătoriei Strășeni sediul central, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 23 februarie 2017, Ecaterina Luca a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Romanești”, Consiliului sat. Romanești r-nul Strășeni, Nonei

Cebotari, Petru Cebotari, Olesei Morariu, Anatolie Cegodari și Marianei Cegodari

cu privire la anularea contractelor de vânzare-cumpărare a imobilului, a

contractului de donație și recunoașterea dreptului de abitație.

În motivarea acțiunii a invocat că începând cu anul 2005, cu permisiunea

administrației SA „Romanești”, dânsa a început să locuiască în apartamentul nr. X,

strada neidentificată, situat în sat. XXXXX r-nul XXXXX, spațiul locativ atribuit

spre locuință fiind fosta încăpere a farmaciei satului XXXXX.

Locuind în apartamentul menționat, dânsa achita regulat toate serviciile

comunale folosite și anume, pentru energia electrică, la fel, achita lunar și plata

pentru încăpere către contabilitatea SA „Romanești”.

A relatat că aproximativ în anul 2013 - 2014, a început să locuiască temporar

în apartamentul concubinului său Victor Ermicioi, însă continua să achite în

contabilitatea SA „Romanești” plata pentru încăperea în litigiu.

1

Astfel, în luna februarie 2014, de către Primarul sat. Romanești r-nul

Strășeni a fost chemată și somată să elibereze încăperea menționată, fără a-i

prezenta anumite acte care ar justifica cerința.

Iar în luna iunie 2004, polițistul Petru Vrabie, împreună cu Olesea Morariu

au somat-o să părăsească locuința, motivând că imobilul este vândut ultimei, în caz

contrar, urma să-i fie aruncate toate lucrurile în drum, astfel că dânsa fiind nevoită

să elibereze încăperea.

La nenumăratele adresări către Primarul sat. Romanești r-nul Strășeni de a-i

elibera actele care confirmă temeinicia evacuării forțate din spațiul locativ, dânsa

nu a primit niciun act și niciun răspuns.

A considerat că evacuarea sa din imobilul menționat este ilegală, deoarece a

locuit în apartamentul dat cu permisiunea SA „Romanești” și a achitat în

contabilitatea SA „Romanești” plata pentru încăpere.

Un alt spațiu locativ nu are, cu concubinul nu locuiește împreună și este

nevoită la moment să trăiască la niște rude.

A obiectat că urmează a fi anulate contractul de vânzare-cumpărare nr. 2 din

3 ianuarie 2014 încheiat între SA „Romanești” și Petru Cebotari și Nona Cebotari,

contractul de donație nr. 3053 din 10 mai 2014 încheiat între Petru Cebotari și

Nona Cebotari cu Olesea Morariu, cât și contractul de vânzare-cumpărare nr. 2722

din 18 aprilie 2016 încheiat între Olesea Morariu și Anatolie Cegodari și Mariana

Cegodari ca fiind încheiate ilegal, or, îi încalcă dreptul ei în calitate de cetățean al

Republicii Moldova de a locui în apartamentul menționat, care de fapt era unicul ei

spațiu locativ.

Totodată, a evidențiat că actele juridice menționate au fost întocmite fictiv,

deoarece au fost încheiate între rude.

A accentuat că urmare a acțiunilor ilegale din partea SA „Romanești”, starea

ei de sănătate s-a agravat enorm, zi de zi fiind cu gândul la faptul că este în stradă

și a fost alungată din apartament în mod abuziv, în care a investit bani pentru

efectuarea reparației.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 231, 424, 425 Cod civil,

art. 85, 166-167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, declararea nulă a contractului de vânzare-

cumpărare nr. 2 din 3 ianuarie 2014, a contractului de donație nr. 3053 din 10 mai

2014, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2722 din 18 aprilie 2016, precum și

recunoașterea dreptului la abitație în apartamentul nr. X, strada neidentificată,

situat în sat. XXXXX r-nul XXXXX.

Prin hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Strășeni sediul central, a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 4 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Ecaterina Luca și menținută hotărârea primei instanțe.

Prima instanță și instanța de apel au conchis că temeiul de nulitate a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 2 din 3 ianuarie 2014 și a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 2722 din 18 aprilie 2016, invocat de reclamantă și anume,

art. 231 alin. (1) Cod civil (în redacția de până la 1 martie 2019), urmează a fi

respins, or, în ceea ce îl privește pe cumpărător, obligațiile contractuale care i-au

2

revenit au fost executate cu bună-credință și în volum deplin, iar din partea

vânzătorului nu au parvenit careva pretenții.

Cu referire la netemeinicia pretenției privind anularea contractului de

donație nr. 3053 din 10 mai 2014, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

menționat că nu au fost prezentate careva probe în susținerea cerinței date, iar

afirmațiile Ecaterinei Luca poartă un caracter declarativ.

Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferioare au respins și pretenția

privind recunoașterea dreptului de abitație, or, conform extrasului din Registrul

bunurilor imobile din 11 mai 2017 se atestă că Ecaterina Luca dispune de spațiu

locativ, bun imobil situat pe teritoriul Republicii Moldova și anume, este

proprietara apartamentului cu nr. cadastral XXXXX situat în r-nul XXXXX

sat. XXXXX str. XXXXX ap. X cu suprafața de 71,1 m2, temeiul înscrierii

dreptului de proprietate privată fiind contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-

primire a locuinței în proprietate privată nr. 5605 din 13 noiembrie 2008.

La 15 iulie 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, Ecaterina Luca,

reprezentată de avocatul Aurelia Mîrzîncu a declarat recurs împotriva deciziei din

4 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că atât prima instanță, cât și instanța de

apel au apreciat probele arbitrar ajungând la o concluzie eronată, prin urmare,

actele judecătorești contestate urmează a fi casate.

A precizat că pe parcursul anilor 2005 – 2014, dânsa a contribuit la

întreținerea imobilului litigios, a efectuat reparații, iar fostului proprietar Raiu a

achitat suma 400 de dolari SUA.

A evidențiat că nu a avut datorii în sumă de 86,34 de lei pentru apartament,

invocate de SA „Romanești”, or, în acea perioadă lucra în sovhozul „Fabrica

Romănești” și pentru serviciile comunale îi rețineau din salariu a câte 3,50 de lei

lunar.

Totodată, a menționat că nu a locuit la Victor Ermicioi niciodată, ultimul

locuind la dânsa, iar apartamentul acestuia era folosit ca depozit.

Din anul 2005 până în anul 2014, dânsa a locuit în apartamentul litigios, fapt

confirmat prin probele anexate la materialele cauzei și anume, facturile ce

confirmă achitarea serviciilor comunale și lumina, precum și prin declarațiile

martorului Natalia Bucur care a mai confirmat și faptul că dânsa a achitat 400 de

dolari SUA pentru apartament Anei Raiu.

A considerat că evacuarea ei a fost abuzivă și cu încălcarea normei legale,

fiind evacuată fără vreo hotărâre judecătorească irevocabilă.

La fel, în cadru examinării cauzei în fond s-a constatat că la momentul

înstrăinării imobilului litigios, locuința nu era liberă, dânsa locuind în aceasta, ceea

ce se confirmă și prin declarațiile reprezentantului Consiliului sat. Romanești r-nul

Strășeni, care a precizat că la 31 ianuarie 2014, a fost înregistrată plângerea Nonei

Cebotari, prin care ultima a solicitat ca Primăria să intervină în calitate de

autoritate publică locală pentru ca acesta să obțină acces liber la spațiul locativ

care-i aparține cu drept de proprietate.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 13 mai 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 88 vol. II), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 15 iulie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ecaterina Luca, reprezentată de

avocatul Aurelia Mîrzîncu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ecaterina Luca,

reprezentată de avocatul Aurelia Mîrzîncu, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

4

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Ecaterina Luca, reprezentată de avocatul Aurelia Mîrzîncu urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ecaterina Luca, reprezentată de

avocatul Aurelia Mîrzîncu împotriva deciziei din 4 aprilie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5