2ra-1238/19 — încasarea restantei salariale si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1238/19

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani) O. Cojocaru

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Dogotari Silvia,

reprezentată de avocatul Pascal Veronica,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Dogotari Silvia

împotriva Organizației de Creditare Nebancară ”Corporația de Finanțare Rurală”

Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea restanței la salariu, încasarea

compensației pentru reținerea carnetului de muncă și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Dogotari Silvia și s-a menținut hotărârea din 23 iulie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 03 august 2016, Dogotari Silvia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Organizației de Creditare Nebancară ”Corporația de Finanțare Rurală”

Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea restanței la salariu, încasarea

compensației pentru reținerea carnetului de muncă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta Dogotari Silvia a menționat că a activat în

cadrul Organizației de Creditare Nebancară ”Corporația de Finanțare Rurală”

Societate pe Acțiuni în perioada 03 octombrie 2005 – 04 august 2014.

A invocat reclamanta că prin contractul de comodat din 07 august 2006, a fost

transmis în folosință mijlocul de transport – autoturismul de model ”Peugeot 307” în

scopul exercitării sarcinilor de serviciu, pentru care a utilizat 360 litri de combustibil

(benzină 95) în lunile martie-aprilie 2014.

A specificat că în temeiul contractului de comodat, pârâtul și-a asumat

angajamentul să alimenteze autoturismul cu combustibil conform foilor de parcurs,

dar nu mai mult de 180 de litri pe lună.

1

A relatat că pârâtul a eliberat foaia de parcurs seria WO nr. 530538 pentru luna

martie și factura seria WO nr. 530563 pentru luna aprilie 2014 pentru consumul de

180 de litri de benzină, însă tichetele pentru cantitatea respectivă nu au fost

eliberate, astfel pârâtul cauzându-i prejudiciu în sumă de 5 670de lei (360 de litri

benzină câte 15,75 de lei/litru).

A menționat că ordinul de concediere din 04 august 2014 nu i-a fost adus la

cunoștință, nefiindu-i achitată restanța la salariu și restituit carnetul de muncă.

La fel, reclamanta a susținut că la data concedierii, nu a fost calculată și

achitată îndemnizația de concediere, formată din restanța la salariu în sumă de 5 000

lei și compensația pentru concediul nefolosit pentru 30 de zile în sumă de 5 102 lei,

precum și îndemnizația pentru concediul medical în sumă de 4 769 de lei.

A solicitat reclamanta Dogotari Silvia încasarea restanței salariale în mărime de

14 871 de lei, încasarea compensației pentru neachitarea la timp a salariului în

mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere în sumă de 9 517 lei, încasarea sumei

de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, încasarea sumei de 105 000 lei cu titlu de

prejudiciu material pentru neeliberarea carnetului de muncă și încasarea sumei de

5 670 de lei cu titlu de prejudiciu material pentru combustibil.

Prin hotărârea din 23 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Dogotari Silvia.

S-a încasat de la Dogotari Silvia în beneficiul statului suma de 170 de lei cu

titlu de taxă de stat (pentru pretenția referitoare la încasarea prejudiciului material

pentru combustibil).

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că restanța la salariu nu a fost dovedită, or, fiind efectuat un control inopinat

de către Inspectoratul de Stat al Muncii la Organizația de Creditare Nebancară

”Corporația de Finanțare Rurală” Societate pe Acțiuni (perioada supusă controlului

27 februarie 2014 – 27 februarie 2015), careva încălcări în contextul reținerilor și

restanțelor salariale nu au fost constatate.

Cu referire la neachitarea îndemnizației pentru incapacitate temporară de

muncă, instanța a menționat că reclamanta a prezentat instanței drept dovadă al

afirmațiilor sale o copie legalizată a certificatului de concediu medical, însă instanța

de judecată nu a stabilit că acesta a fost prezentat și angajatorului - Organizației de

Creditare Nebancară ”Corporația de Finanțare Rurală” Societate pe Acțiuni.

Referitor la pretenția cu privire la încasarea compensației pentru concediul de

muncă nefolosit pe perioada 03 octombrie 2013 - 04 august 2014 (28 de zile),

precum și 7 zile din anul precedent, instanța a stabilit că la cererea personală, în

temeiul ordinelor nr. 36 din 30 mai 2013 și nr. 93-p din 25 septembrie 2013,

Dogotari Silvia a beneficiat de 28 de zile de concediu anual plătit pentru perioada

2012-2013, iar prin ordinul nr. 44-p din 06 mai 2014, reclamantei i s-a acordat

concediu anual plătit de 21 de zile, proporțional perioadei care a activat.

Astfel, prima instanță a concluzionat că nu există temeiuri de a pretinde

încasarea îndemnizației pentru concediul nefolosit, atât timp cât reclamanta a

beneficiat de concediu în limitele legii, fiind dispusă și achitarea sumelor respective.

De asemenea, prima instanță a stabilit că prin scrisoarea din 05 august 2014,

reclamantei i-a fost expediat originalul ordinului de concediere și i s-a comunicat că

2

pentru ridicarea carnetului de muncă, urmează să se prezinte la sediul pârâtului,

scrisoarea fiind recepționată prin aviz de recepție.

Cât privește pretenția cu privire la compensarea prejudiciului material pentru

combustibil, instanța a reținut că contractul de comodat din 07 august 2006 la care

face referire reclamanta, a expirat la 31 decembrie 2006.

Prin decizia din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Dogotari Silvia și s-a menținut hotărârea din 23 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani.

La 23 aprilie 2019, Dogotari Silvia, reprezentată de avocatul Pascal Veronica a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel.

Recurenta Dogotari Silvia, reprezentată de avocatul Pascal Veronica, în

motivarea recursului a menționat că instanța de apel a examinat cererea de apel în

lipsa apelantului și a reprezentantului său.

A invocat în acest context încălcarea dreptului recurentei la apărare, iar

avocatul a fost lipsit de posibilitatea de a exercita serviciile de asistență juridică

contractată.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 26 februarie

2019, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 23 aprilie 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

3

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea

a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Dogotari Silvia,

reprezentată de avocatul Pascal Veronica, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Dogotari Silvia, reprezentată de

avocatul Pascal Veronica.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5