2ra-915/20 — Restituirea carnetului de muncă, încasarea deiferentei salariului neachitat, încasarea salariului pentru retinerea carnetului de muncă, încasarea penalitătii si a prejudiciului moral

2ra-915/20 — Restituirea carnetului de muncă, încasarea deiferentei salariului neachitat, încasarea salariului pentru retinerea carnetului de muncă, încasarea penalitătii si a prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-915/20

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Central) T. Avasiloaie

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, I. Țurcanu, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Gondiu Ana,

reprezentată de avocatul Bîrcă Valeriu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gondiu Ana

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Crafti Retail” cu privire la restituirea

carnetului de muncă, încasarea diferenței la salariu, încasarea salariului pentru

reținerea neîntemeiată a carnetului de muncă, încasarea penalității și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2019, prin care

s-a admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Crafti Retail”, s-a

casat hotărârea Judecătoriei Chișinău din 02 martie 2018, sediul Central și s-a emis

o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 22 septembrie 2017, Gondiu Ana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ”Crafti Retail” cu privire la restituirea carnetului de muncă,

încasarea diferenței la salariu, încasarea salariului pentru reținerea neîntemeiată a

carnetului de muncă, încasarea penalității și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, Gondiu Ana a menționat că începând cu data de

26 aprilie 2017, a fost angajată la SRL ”Crafti Retail” inițial în calitate de stagiar,

iar începând cu data de 01 mai 2017 în funcția de vânzător.

A reiterat că a fost admisă de către administrație la locul de muncă în baza

permisului nominal special, fiind acceptată și pe grupul viber al companiei, prin

intermediul căruia primea de la administrație sarcinile de muncă, era asigurată

evidența timpului de muncă și monitorizată respectarea disciplinei muncii.

Însă, angajatorul nu i-a transmis spre semnare contractul individual de muncă

și nici nu i-a fost comunicat contra semnătură ordinul de angajare, deși a remis

1

angajatorului carnetul de muncă și fiindu-i comunicat mărimea salariului – 330 de

lei brut pentru fiecare zi de schimb de muncă de 11 ore.

Gondiu Ana a reitera că în luna mai a prestat 19 zile de muncă, iar în luna

iunie – 9 zile, prezența sa la locul de muncă poate fi confirmată prin proba cu

martori.

Astfel pentru perioada 26 aprilie 2017 – 29 iunie 2017 a fost remunerată

numai cu suma de 4 740 de lei, deși conform numărului de zile lucrate, angajatorul

urma să-i achite suma de 10 560 de lei.

S-a adresat administrației cu cererea de a perfecta relațiile de muncă, însă

administratorul i-a solicitat să depună cerere de eliberare.

La 27 iulie 2017, a solicitat administrației restituirea carnetului de muncă,

prezentând și cererea de eliberare, însă, carnetul de muncă nu i-a fost eliberat și

nici nu i s-a achitat salariul restant.

Reclamanta Gondiu Ana a solicitat obligarea SRL ”Crafti Retail” să elibereze

carnetul de muncă, încasarea sumei de 5 820 de lei cu titlu de salariu restant,

încasarea sumei de 14 450 de lei cu titlu de prejudiciu material pentru perioada

reținerii neîntemeiate a carnetului de muncă, încasarea sumei de 1 632,93 de lei cu

titlu de penalitate pentru neachitarea în termen a salariului, încasarea sumei de

5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 02 martie 2018, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Gondiu Ana.

S-a obligat SRL ”Crafti Retail” să-i restituie Anei Gondiu carnetul de muncă

seria AB nr. 0150644.

S-a încasat de la SRL ”Crafti Retail” în beneficiul Anei Gondiu suma de

8 712 lei cu titlu de salariu mediu pentru perioada absenței forțate de la lucru timp

de 3 luni, cauzată de imposibilitatea angajării la altă unitate după eliberarea din

serviciu din motivul lipsei carnetului de muncă.

S-a încasat de la SRL ”Crafti Retail” în beneficiul Anei Gondiu suma de

1 068 de lei cu titlu de salariu restant pentru perioada 26 aprilie 2017 – 29 iunie

2017.

S-a încasat de la SRL ”Crafti Retail” în beneficiul Anei Gondiu suma de

153,11 lei cu titlu de penalitate pentru neachitarea în termen a salariului pe

perioada 05 iulie 2017 – 22 septembrie 2017.

S-a încasat de la de la SRL ”Crafti Retail” în beneficiul Anei Gondiu suma de

5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, pretențiile s-au respins.

S-a încasat de la de la SRL ”Crafti Retail” în beneficiul statului suma de

500,99 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2018, s-a respins

apelul declarat de SRL ”Crafti Retail” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Central din 02 martie 2018 (f.d. 126-140 Vol. I).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 aprilie 2019, s-a admis recursul

declarat de SRL ”Crafti Retail”.

S-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2018 și s-a

restituit cauza spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată (f.d.

175-181 Vol. I).

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2019, s-a admis apelul

declarat de SRL ”Crafti Retail”, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Central din 02 martie 2018 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Gondiu Ana.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut ca fiind greșită concluzia instanței de fond, constatările acesteia fiind în

contradicție cu răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii, în care se menționează

că din documentele prezentate de către administrația SRL ”Crafti Retail” și anume

registrul de evidență a circulației carnetelor de muncă, registrul de înregistrare a

contractelor individuale de muncă, tabelele de evidență a timpului de muncă, listele

de plată, din explicațiile administratorului și altor salariați, nu au fost stabilite

anumite raporturi de muncă între Gondiu Ana și SRL ”Crafti Retail”.

Mai mult ca atât, din probatoriul administrat de părți, instanța de apel a

constatat că în luna mai 2017, Gondiu Ana a avut doar intenția de a se angaja în

cadrul întreprinderii, însă ca rezultat al studierii procesului de muncă, a renunțat.

Totodată, instanța de apel a stabilit că instanța de fond a depășit limita acțiunii

și a pretențiilor formulate de reclamantă în acțiune, deoarece pentru a motiva

soluția adoptată, a constatat existența raporturilor de muncă între Gondiu Ana în

calitate de salariat și SRL ”Crafti Retail” în calitate de angajator.

Or, reclamanta nu a avut o asemenea pretenție.

La fel, instanța de apel a concluzionat că Gondiu Ana nu a contestat procesul-

verbal de control efectuat la adresarea sa și rezultatele controlului redate în

concluziile Inspectoratului de Stat al Muncii, acestea producând efecte juridice

corespunzătoare ale actelor administrative neanulate.

La 16 martie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Gondiu Ana,

reprezentată de avocatul Bîrcă Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurenta Gondiu Ana, în motivarea recursului a invocat aplicarea greșită de

către instanța de apel a normelor de drept material și anume faptul că nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

De asemenea, recurenta a specificat că instanța de apel a omis să analizeze și

să prezinte o concluzie asupra pertinenței și valorii probatorii a altor mijloace de

probă existente la dosar.

Or, din declarațiile martorilor Fiodorov Olga, Sapeghin Olga și Ștefîrța

Svetlana, rezultă că au fost instituite relații de muncă cu SRL ”Crafti Retail” și a

îndeplinit sarcinile de muncă caracteristice funcției de vânzător-consultant.

Astfel a reiterat că instanța de apel a dat o apreciere arbitrară probelor din

dosar cu referire la natura obiectului litigiului și conținutul revendicărilor din

acțiune, admițând omisiunile SRL ”Crafti Retail” de a perfecta în modul stabilit de

lege raporturile juridice de muncă (întocmirea contractului de muncă, emiterea

ordinului de angajare, efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă) ca și temeiuri

de exonerare de răspundere juridică pentru neîndeplinirea obligațiilor de angajator.

La fel, a menționat că instanța de apel a omis să se expună asupra

aplicabilității și/sau inaplicabilității în speță a prevederilor art. 58 alin. (3) din

Codul muncii.

3

Deci, în speță, faptul admiterii la locul de muncă și prestarea muncii specifice

funcției deținute a fost confirmat cu certitudine prin mijloace de probă admisibile

și pertinente (inclusiv prin depozițiile martorilor și eliberarea permisului nominal

de acces la locul de muncă).

Referitor la invocarea instanței de apel cu referire la faptul că nu a fost

contestat procesul-verbal de control a Inspectoratului de Stat al Muncii, cât și

rezultatele controlului expuse în concluziile Inspectoratului de Stat al Muncii,

recurenta a menționat că aceste acte nu i-au fost comunicate pentru a putea fi

contestate.

La 26 mai 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia

recursului, însă plicul expediat în adresa SRL ”Crafti Retail” a fost restituit

instanței de recurs cu mențiunea ”plecat” (f.d. 13-14 Vol. II)a.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 14

noiembrie 2019, iar la 15 ianuarie 2020 decizia motivată a instanței de apel a fost

expediată părților prin poșta electronică.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 16 martie 2020, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

4

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Gondiu Ana,

reprezentată de avocatul Bîrcă Valeriu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

5

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Gondiu Ana, reprezentată de

avocatul Bîrcă Valeriu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

6