3ra-697/19 — contestarea actului administrativ

3ra-697/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-697/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (R. Pascari)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Clima, A. Malîi, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Guvernul Republicii

Moldova, Cancelaria de Stat,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Cezar Frumosu împotriva Guvernului Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Cancelaria de Stat și Victor Brînză, șef adjunct al Oficiului Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție,

încasarea salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

respinse apelurile declarate de Guvernul republicii Moldova, Cancelaria de Stat și de

Victor Brînză și a fost menținută hotărârea din 24 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La data de 22 februarie 2018, Cezar Frumosu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, intervenienți accesorii Cancelaria

de Stat și Victor Brînză, șef adjunct al Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă și repararea

prejudiciului moral

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 15 martie 2010 prin

ordinul nr.168-P al Ministrului de Stat din 13 martie 2010 a fost angajat la Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat în calitate de șef adjunct al Oficiului teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat, în temeiul art.28 alin.(1) lit.a) și art.30 ale Legii cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158 din 04.07.2008 și în

1

conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului cu privire la oficiile teritoriale ale

Cancelariei de Stat nr.845 din 18.12.2009.

A accentuat Frumosu Cezar că la momentul angajării a deținut statutul de

funcționar public.

De asemenea, a relatat că, conform Legii nr.98 din 28.05.2010 pentru modificarea

și completarea Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158

din 04 iulie 2008, Legii nr.179 din 15 iulie 2010 pentru modificarea și completarea

Legii cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar nr.355 din 23 decembrie

2005, precum și din momentul intrării în vigoare a Legii cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică nr.199 din 16.07.2010, funcția de șef

adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat a devenit funcție de demnitate

publică.

Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr.667 din 23 august 2017, în vigoare la data

de 25.08.2017, a fost modificat pct.18 din Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului cu

privire la Oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat nr.845 din 18 decembrie 2009, iar

conform acestei norme legale, persoanele angajate în oficiu au statut de funcționar

public, cu excepția personalului tehnic auxiliar.

A mai relevat că, prin Legea nr.153 din 14.07.2017 a fost modificată Anexa din

Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică nr.199 din 16

iulie 2010, fiind exclusă funcția de șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de

Stat din funcțiile de demnitate publică, modificare în vigoare de la data de 18.12.2017,

iar în temeiul aceleiași legi a fost introdusă lit.c1) la art.9 al.(l) din Legea cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public nr.158 din 04 iulie 2008, astfel funcția

de șef și șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat a devenit o funcție

publică de conducere, deci din data ultimei modificări intrate în vigoare, 18.12.2017,

funcția de șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat a devenit o funcție

publică de conducere.

Prin Hotărârea Guvernului nr.81 din 24.01.2018, în temeiul art.22 alin.(l) lit.a) din

Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică nr.199 din 16

iulie 2010 și în conformitate cu pct.15 din Regulamentul cu privire la organizarea și

funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr.845 din 18 decembrie 2009, Guvernul a hotărît de a-1 elibera din funcția

de șef adjunct al Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, fiind publicată

hotărîrea respectivă în Monitorul Oficial la data de 26.01.2018, intrând în vigoare de la

data respectivă.

Astfel, a considerat ca fiind ilegală Hotărîrea Guvernului nr.81 din 24 ianuarie

2018, deoarece funcția de șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, funcție

deținută pînă la concediere, în temeiul modificărilor legislative enunțate, a devenit

funcție publică de conducere, deci accederea, exercitarea, precum și încetarea acestei

funcții este reglementată de Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public nr.158 din 04 iulie 2008, însă drept temei legal al eliberării din funcția de șef

adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat a fost invocat art.22 alin.(l) lit.a) din

2

Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică nr.199 din 16

iulie 2010, care nu reglementează funcția deținută de reclamant.

Prin urmare, a invocat că Hotărîrea Guvernului nr.81 din 24 ianuarie 2018 este

ilegală în fond, fiind adoptată în temeiul unei legi străine raporturilor sale de serviciu,

iar în acest sens a considerat reclamantul că, legea care urma a fi aplicabilă actului

administrativ contestat este Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public nr.158 din 04 iulie 2008, care a devenit aplicabilă raporturilor de serviciu

exercitate în cadrul funcției de șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat din

04 iulie 2008.

Mai mult ca atît, dat fiind faptul eliberării sale dintr-o funcție publică de

conducere, actul administrativ contestat urma să prevadă temeiul concret de eliberare,

unul din cele menționate la art.63 alin.(l) din Legea cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public nr.158 din 04 iulie 2008, însă conține norme legale dintr-

un act legislativ străin de raportul juridic dintre reclamant și pîrît. Or, în cazul dat n-au

intervenit nici unul din motivele de eliberare din funcție prevăzute de art.63 alin.(l) din

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158 din

04.07.2008, ceia ce denotă nerespectarea procedurii de eliberare din funcție și ca urmare

anularea actului, ca fiind unul ilegal.

În aceste circumstanțe, a solicitat și achitarea salariului pentru toată perioada

absenței forțate de la lucru, pornind de la salariul lunar de 7290 de lei.

La fel, la eliberarea sa din funcție i-a cauzat prejudicii morale considerabile, ținînd

cont de faptul că Cezar Frumosu a mai fost eliberat anterior din funcția de șef adjunct al

oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, iar ilegalitatea eliberării sale din funcție s-a

constatat prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 14.06.2017, deci suportă, în mod

repetat, toate consecințele nefaste sociale, psihologice de pierdere a locului de muncă,

estimând-ul în sumă de 25 000 de lei.

În asemenea circumstanțe, a solicitat anularea Hotărârii Guvernului nr.81 din 24

ianuarie 2018 cu privire la eliberarea din funcție lui Cezar Frumosu, restabilirea la lucru

în funcția anterior deținută de sef adjunct al Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat responsabil pentru raionul Criuleni, încasarea salariului de funcție pentru toată

perioada absenței forțate de la lucru, cu repararea și prejudiciului moral în sumă de 25

000 lei.

Prin hotărârea din 24 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, acțiunea

depusă de Cezar Frumosu a fost admisă parțial, fiind anulată Hotărârea Guvernului

nr.81 din 24 ianuarie 2018 cu privire la eliberarea din funcție lui Cezar Frumosu, a fost

restabilit în funcția anterior deținută de șef adjunct al Oficiului teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat, a fost încasat salariul de funcție pentru toată perioada absenței

forțate de la lucru în mărimea salariului mediu a câte 8 267,57 de lei, începând cu 24

ianuarie 2018, a fost încasat prejudiciu moral în mărime de 8 267,57 de lei, în rest

pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 27 iulie 2018, Guvernul Republicii Moldova și Cancelaria de Stat au

declarat apel împotriva hotărârii din 24 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul

3

Buiucani), solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri privind respingerea

acțiunii, ca neîntemeiată.

La data de 20 august 2018, șeful adjunct al Oficiului Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat, Victor Brînză, a declarat apel împotriva hotărârii din 24 iulie 2018 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani), solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi

hotărâri privind respingerea integrală a acțiunii.

Prin decizia din 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile declarate de Guvernul Republicii Moldova, Cancelaria de Stat și Victor Brînză

și a fost menținută hotărârea primei instanțe din 24 iulie 2018.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că prin ordinul nr.168-P din 13

martie 2010 Cezar Frumosu a fost angajat la Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat în calitate de șef adjunct al Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

(f.d.50).

Prin ordinul nr.266-Pe din 09 iulie 2010 al Cancelariei de Stat au fost efectuate

înscrisurile în carnetele de muncă ale titularilor funcției de șef adjunct al oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat odată cu modificarea prin Legea nr.98 din 28 mai 2010 a

Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158 din 04 iulie

2008 și a Legii cu privire la salarizare în sectorul bugetar nr.355 din 23 decembrie 2005,

fiind modificat statutul juridic al șefilor adjuncți ai oficiilor teritoriale ale Cancelariei de

Stat din funcție publică în funcție de demnitate publică (f.d.51).

Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr.81 din 24 ianuarie 2018 Cezar Roman a fost

eliberat din funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

în temeiul art.22 al.(1) lit.a) din Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statul

persoanelor cu funcții de demnitate publică și pct.15 din Regulamentul cu privire la

organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.845 din 18 decembrie 2009 (f.d.55).

Aplicând prevederile art. 4 alin. (3) lit. a), art. 63 alin. (1) din Legea cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, art. 22 alin. (3)

din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funții de demnitate publică nr. 199 din 16

iulie 2010 a concluzionat că prima instanță just a stabilit că, raporturile de serviciu

dintre autoritățile publice și funcționarii publici sunt reglementate de Legea cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public nr.158 din 04 iulie 2008 și respectiv în

cazul dat funcția de șef adjunct al oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat este

o funcție publică și nicidecum o funcție de demnitate publică la data emiterii hotărîrii

contestate, căzînd sub incidența Legii cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public nr.158 din 04 iulie 2008, prevederile căreia la momentul

concedierii lui Cezar Frumosu n-au fost respectate de către Cancelaria de Stat.

Astfel, Colegiul Civil al instanței de apel a considerat că, prima instanță corect a

reținut că, la momentul emiterii Hotărârii Guvernului nr.81, adică la 24 ianuarie 2018

erau în vigoare prevederile pct.18 din Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului cu privire la

Oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat nr.845 din 18 decembrie 2009, conform căreia

persoanele angajate în oficiu au statut de funcționar public, cu excepția personalului

tehnic auxiliar, iar la momentul concedierii reclamantului, în lista funcțiilor de

4

demnitate publică, incluse în Anexa din Legea cu privire la statutul persoanelor cu

funcții de demnitate publică nr.199 din 16 iulie 2010, nu se conține funcția de șef

adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, dar se regăsea lit.c¹) art.9 alin.(1) din

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158 din 04 iulie

2008, fiind catalogată ca o funcție publică de conducere, ceia ce denotă faptul că, Cezar

Frumosu la data concedierii deținea statutul de funcționar public în privința căruia erau

aplicabile prevederile Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public

nr.158 din 04 iulie 2008 și respective a Codului muncii.

La fel, instanța de apel a reținut că litigiului din speță îi sunt aplicabile prevederile

Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, deoarece prin

Hotărârea Curții Constituționale nr. 22 din 22 iulie 2016 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din Anexa la Legea contenciosului administrativ

nr. 793 din 10 februarie 2000, accesul la justiție al șefului și adjunctului oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat, Curtea a reținut că exceptarea actelor de numire și

revocare din funcție a șefului și adjunctului Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat de

la contestare în instanța de contencios administrativ privează aceste persoane de dreptul

de acces liber la justiție și, într-un final de dreptul la un proces echitabil, contrar art. 20

din Constituție.

Astfel, Hotărârea Guvernului nr. 81 din 24 ianuarie 2018 emisă în privința lui

Cezar Frumosu reprezintă un act administrativ în sensul Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

În consecință, Colegiul instanței de apel a atestat că, prima instanță corect a

concluzionat privind admiterea pretențiilor privind anularea Hotărârii Guvernului nr.81

din 24 ianuarie 2018 cu privire la eliberarea din funcție lui Cezar Frumosu și restabilirea

în funcția deținută anterior de șef adjunct al Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat. În ședința de judecată pârâtul, Cancelaria de Stat n-a demonstrat temeiurile de

eliberare din funcția publică a reclamantului menționate în art.63 alin.(1) al Legii cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158 din 04 iulie 2008,

nefiind indicate nici în Hotărârea Guvernului nr.81 din 24 ianuarie 2018 aplicând eronat

prevederile Legii cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică

nr.199 din 16 iulie 2010, pe când urma să aplice prevederile Legii cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public nr.158 din 04 iulie 2008.

În acest context, Colegiul a considerat că, prima instanță întemeiat a dispus

anularea Hotărârii Guvernului nr.81 din 24 ianuarie 2018 cu privire la eliberarea din

funcție lui Cezar Frumosu și restabilirea lui în funcția deținută, ținând cont de

prevederile art.63 alin.(1) al Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public nr.158 din 04 iulie 2008, care prevede că, persoana/organul care are competența

legală de numire în funcție va dispune eliberarea din funcția publică printr-un act

administrativ, și de prevederile art.25 alin.(1) lit.b) a Legii contenciosului administrativ

nr.793 din 10 februarie 2000, care statuează că, actul administrativ contestat poate fi

anulat, în tot sau în parte, în cazul în care este ilegal ca fiind emis cu încălcarea

competenței, precum și de prevederile art.89 Codul Muncii, care stipulează că, salariatul

transferat nelegitim la o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit

5

la locul de muncă prin negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu - prin

hotărîre a instanței de judecată. La examinarea litigiului individual de muncă de către

instanța de judecată, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea și să indice

temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului. În cazul contestării de

către salariatul membru de sindicat a ordinului de concediere, instanța de judecată va

solicita acordul (opinia consultativă) al organului (organizatorului) sindical privind

concedierea salariatului respectiv.

La data de 15 aprilie 2019, Guvernul Republicii Moldova, Cancelaria de Stat a

depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea

unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece este emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. A considerat

eronată poziția instanței de apel precum că Cezar Frumosu urma să fie eliberat din

funcție în conformitate cu prevederile Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public, din motiv că la ziua emiterii actului de

eliberare din funcție a acestuia erau intrate în vigoare prevederile Legii nr. 153 din 14

iulie 2017, întrucât, Cezar Frumosu a fost numit în funcția dată anterior modificărilor

operate și exercita atribuțiile de serviciu în conformitate cu Legea nr. 199 din 16 iulie

2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică, respectiv și la

eliberarea din funcție urmează a fi ghidate de prevederile Legii nr. 199 din 16 iulie 2010

cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.

Au invocat că instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat efectul

modificărilor operate asupra statutului funcției de șef adjunct al Oficiului teritorial

Chișinău al cancelariei de stat, fătă a ține cont de principiul aplicării în timp a legii

civile, potrivit căruia modificările legislative nu au modificat și nu au desființat efectele

raportului de muncă, care erau în curs de realizare dintre Cancelaria de stat și intimatul

/reclamantul Cezar Frumosu.

În contextul dat, instanța de apel eronat a stabilit că Cezar Frumosu urma să fie

eliberat din funcție în conformitate cu prevederile Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, din motiv că la ziua emiterii

actului de eliberare din funcție a acestuia erau intrate în vigoare prevederile Legii nr.

153 din 14 iulie 2017, întrucât Cezar Frumosu a fost numit în funcția dată anterior

modificărilor operate și exercita atribuțiile de serviciu în conformitate cu Legea nr. 199

din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică,

respectiv, și eliberarea din funcție urmează a fi ghidate de prevederile Legii nr. 199 din

16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.

Astfel, atât instanța de apel, cât și prima instanță la examinarea litigiului au aplicat

greșit prevederile Legii nr. 158 din 04 aprilie 2008 cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public, acestea fiind străine speței date, întrucât modificările

legislative operate prin Legea nr. 153 din 14 iulie 2017 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative nu au un efect retroactiv, iar raporturile de muncă

dintre angajatorul Cancelaria de Stat și angajatul Cezar Frumosu urmau a fi ghidate de

6

prevederile Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcție

de demnitate publică, reieșind din principiul ultraactivității legii vechi, în anumite

condiții specifice , care sunt întrunite în cazul dat.

La data de 03 iunie 2019 Cezar Frumosu, reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu

a depus referință prin care a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului

cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie

2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a emis decizia contestată la 23 ianuarie 2019, dar date care

ar confirma recepționarea acesteia de către recurenți la dosar lipsesc.

Astfel, recursul depus la 15 aprilie 2019 este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

7

Examinând temeiurile recursului, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4) al

Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul depus de Guvernul Republicii Moldova și Cancelaria de Stat nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că

recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă

motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat în cauze de contencios administrativ

al Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a,

Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

8

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existenta unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului consideră că recursul depus de Guvernul Republicii Moldova

și Cancelaria de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al

Codului de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ și art.

433 lit. a) al Cod de procedură civilă, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Guvernul Republicii Moldova și Cancelaria de Stat se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

9