2r-350/19 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-350/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (A. Braga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Pruteanu, V. Cotorobai, M. Guzun)

D E C I Z I E

12 iunie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Organizația de Microfinanțare „CreditCons”

Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Organizația de

Microfinanțare „CreditCons” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Elenei

Lițcan privind încasarea datoriei,

împotriva încheierii din 05 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care

s-a restituit cererea de apel declarată de Organizația de Microfinanțare

„CreditCons” Societate cu Răspundere Limitată, ca fiind depusă în afara

termenului legal,

c o n s t a t ă:

La 05 iulie 2018, OM „CreditCons” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Elenei Lițcan privind încasarea datoriei în sumă de 11643 de lei

rezultate din contractul de împrumut din 19 iunie 2017, precum și cheltuielile de

judecată.

Prin hotărîrea din 26 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

cererea de chemare în judecată înaintată de OM „CreditCons” SRL împotriva

Elenei Lițcan, s-a admis parțial.

S-a încasat de la Elena Lițcan în beneficiul OM „CreditCons” SRL suma de

5380 de lei cu titlu de datorie în baza contractului de împrumut din 19 iunie 2017

și 270 de lei cu titlu de cheltuieli de judecare a cauzei.

În rest, pretențiile s-au respins ca fiind neîntemeiate.

La 16 noiembrie 2018 OM „CreditCons” SRL, a declarat apel nemotivat

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului și casarea parțială

a hotărârii din 26 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central în partea

respingerii penalității ca neîntemeiată, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să

dispună admiterea cererii de chemare în judecată integral.

1

Prin încheierea din 05 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cererea de

apel depusă de OM „CreditCons” SRL s-a restituit ca fiind depusă în afara

termenului legal or, apelantul nu a solicitat repunerea în termen.

La 22 februarie 2019 OM „CreditCons” SRL, a declarat recurs împotriva

încheierii din 05 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea încheierii, cu remiterea pricinii spre judecare la Curtea de Apel

Chișinău pentru judecarea apelului.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu încheierea contestată,

invocând că este neîntemeiată și necesită de a fi casată.

Menționează că termenul de apel curge în cazul comunicării hotărârii

judecătorești din data comunicării acesteia. Materialele cauzei denotă că hotărârea

din 26 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central a fost adusă la

cunoștința OM „CreditCons” SRL la 24 octombrie 2018, iar la 16 noiembrie 2018

OM „CreditCons” SRL a depus cerere de apel.

Consideră că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept procedural și a

restituit cererea de apel or, OM „CreditCons” SRL a respectat procedura depunerii

cererii de apel, nefiind încălcate prevederile Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Materialele dosarului atestă că copia încheierii contestate a fost expediată în

adresa participanților la proces la 13 februarie 2019 (f.d. 42), însă dovada legală de

recepționare a acesteia de către recurent lipsește.

Din aceste motive, Colegiul consideră că recursul declarat la 22 februarie

2019 este în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului

și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează

a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

În corespundere cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de

procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul

căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de

activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să

încheie un ansamblu de acte.

Art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede că, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare

datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

2

Conform art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a

refuzat să efectueze repunerea în termen.

La caz, din actele dosarului rezultă că dispozitivul hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Central a fost pronunțat la 26 septembrie 2018.

Deci, în speță, termenul de declarare a apelului a început să curgă de la 27

septembrie 2018, ziua imediat următoare datei pronunțării dispozitivului hotărârii

primei instanțe, și a expirat la 26 octombrie 2018, termenul limită pentru

depunerea cererii de apel.

OM „CreditCons” SRL a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 26

septembrie 2018 doar la data de 16 noiembrie 2018, fapt ce denotă depunerea

apelului cu încălcarea termenului de declarare, deoarece OM „CreditCons” SRL

prin lege era obligat să respecte termenul de contestare cu apel de 30 de zile de la

data pronunțării dispozitivului hotărârii, condiție ce nu se atestă la caz.

Colegiul notează că totuși, în caz de omiterea a termenului de îndeplinire a

unui act de procedură, legiuitorul a prevăzut instituția repunerii în termen, conform

art. 116 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, care stipulează că, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de

procedură pot fi repuse în termen de către instanță. Cererea de repunere în termen

se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se

examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul,

data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în

termen.

La caz, însă este de observat că OM „CreditCons” SRL, în cererea de apel

nemotivată nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului, după cum a

constatat și instanța de apel, care a considerat necesar să aplice sancțiunea

procedurală sub forma restituirii cererii de apel, în corespundere cu art. 369 alin.

(1) lit. b) Cod de procedură civilă.

În astfel de circumstanțe, având în vedere constatarea celor două condiții de la

art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, și anume, depunerea apelului

în afara termenului legal și omisiunea apelantului de a solicita repunerea în termen,

Colegiul conchide că instanța de apel întemeiat a restituit cererea de apel ca fiind

depusă cu omiterea termenului de declarare.

În această privință, instanța de apel a explicat cu suficientă putere de

convingere că cererea de repunere în termen de atac, în orice caz trebuie să fie

exprimată din inițiativa participanților la proces, instanța nefiind îndreptățită, în

lipsa unor dispoziții legale exprese, să efectueze din oficiu repunerea în termen,

chiar dacă din ansamblul materialului probator administrat la dosar ar rezulta că

participanții la proces au avut motive întemeiate de a îndeplini în termen actul de

procedură.

Reieșind din cele menționate, în lipsa probelor confirmative ce ar demonstra

temeinicia recursului declarat, argumentele aduse în susținerea acestuia se vor

aprecia ca fiind declarative.

Distinct de cele relatate, instanța de recurs reține că, în conformitate cu art. 56

alin. (3) și 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, participanții la proces sunt

obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

3

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Folosirea cu buna-credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este

obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență și să se intereseze

despre dosarul care se află pe rolul instanței și să respecte termenele prevăzute de

lege.

În această ordine de idei, este cert că recurentul a demonstrat o neglijență a

drepturilor sale procedurale și contrar prevederilor legale, nu a depus diligența

necesară în vederea exercitării căii de atac în termen.

Articolele 113 alin. (1) și 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă

coroborate expres prevăd că dreptul de a efectua actul de procedură încetează o

dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța judecătorească

(judecător).

Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de

drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în

caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură,

precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

În acest context, instanța de recurs apreciază critic argumentele invocate în

cererea de recurs, deoarece acestea nu constituie temei de admitere a recursului și

nu indică la ilegalitatea încheierii atacate.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție concluzionează de a respinge recursul declarat de OM

„CreditCons” SRL și de a menține încheierea din 05 februarie 2019 a Curții de

Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Organizația de Microfinanțare „CreditCons”

Societate cu Răspundere Limitată.

Se menține încheierea din 05 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Organizația de

Microfinanțare „CreditCons” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Elenei

Lițcan privind încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

4