2ra-968/19 — incasarea in mod solidar a prejudiciului material venitului ratat si prejudiciul moral

Dosarul nr.2ra-968/2019

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (C. Troianovschi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

Î N C H E I E R E

12 iunie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Axentie Morozan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Axentie Morozan

împotriva lui Stanislav Țurcan, Petru Vasilache și Vasile Rotari privind repararea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 06 decembrie 2017 Axentie Morozan a depus cerere de chemare în judecată,

ulterior concretizată împotriva lui Stanislav Țurcan, Petru Vasilache și Vasile

Rotari, solicitând încasarea în mod solidar a prejudiciului material efectiv în mărime

de 24 024 de lei, a venitului ratat în mărime de 56 982 de lei, a prejudiciului moral

în mărime de 150 000 de lei cauzat prin infracțiune și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 25 iulie 2017, Stanislav Țurcan, Petru

Vasilache și Vasile Rotari au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. xxxxxxl, iar acțiune civilă nu a fost înaintată în cadrul procesului

penal.

Pârâții Stanislav Țurcan, Petru Vasilache și Vasile Rotari au sustras 22 pomi

fructiferi de caise de pe lotul de pământ deținut în proprietate. Un pom a fost lăsat la

fața locului și s-a uscat.

Menționează că prin infracțiunea comisă, reclamantului i-a fost cauzat un

prejudiciu material în mărime de 68 464 de lei.

Susține că a anexat calculul pentru lucrările efectuate, în care este indicat fiecare

lucrare aparte, sursele cheltuite și venitul ratat, care demonstrează paguba materială

cauzată, în calculul indicat fiind introdus prețurile minime suportate la creșterea

pomilor și paguba pentru roadă viitoare numai pentru un an.

Mai indică că, prin infracțiune i s-a cauzat și prejudiciu moral evaluat la 150 000

de lei, deoarece prin sustragere i s-au cauzat suferințe psihice, prin faptul că a fost

1

lipsit pe viitor de bucuria unui bun gospodar care muncește zi și noapte pentru a

obține rezultat.

Afirmă că a muncit timp de trei ani la acești pomi, iar gândul că nu va avea

posibilitate să guste din roadă pomilor, să savureze rezultatul muncii asidue depuse,

îi provoacă suferințe psihice și stări de nedreptate. La fel din cauza deplasărilor la

poliție, procuratură și instanța de judecată pentru a fi audiat, a avut de suferit moral

fiind sustras de la activitatea zilnică.

Prin hotărârea din 19 noiembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

cererea de chemare depusă de Axentie Morozan a fost admisă parțial.

S-a încasat în mod solidar de la Stanislav Țurcan, Petru Vasilache și Vasile

Rotari, în beneficiul lui Axentie Morozan, prejudiciul material în mărime de 24 024

de lei și cheltuielile de judecată ce constau din cheltuieli pentru efectuarea raportului

de evaluare în mărime de 1440 de lei și cheltuieli de asistență juridică în mărime de

2600 de lei.

S-a încasat de la Stanislav Țurcan, Petru Vasilache și Vasile Rotari, în

beneficiul lui Axentie Morozan, prejudiciul moral în mărime de cîte 1500 de lei de

la fiecare, în total suma de 4500 de lei.

S-a încasat în mod solidar de la Stanislav Țurcan, Petru Vasilache și Vasile

Rotari, în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 820,72 de lei.

În rest pretențiile privind încasarea sumei de 56 982 de lei cu titlu de venit ratat

și a prejudiciului moral în suma excedentă, s-au respins ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Axentie Morozan, cu menținerea hotărîrii din 19 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Pentru a decide astfel instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii primei instanțe, a constatat că instanța de fond a dat o apreciere corectă

raportului juridic stabilit între părți, a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei, concluziile instanței de fond expuse în

hotărîre fiind în corespundere cu probele administrate, fiind aplicate corect și

normele de drept material.

La fel Colegiul a considerat că instanța de fond corect a reținut că calculul

prezentat de Axentie Morozan nu este suficient pentru demonstrarea pretenției cu

privire la venit ratat solicitat, deoarece din calculul anexat de Axentie Morozan doar

a fost estimat un presupus venit pe o cantitate medie de roadă a pomilor de cais, dar

nu s-a demonstrat că ar fi obținut acest venit prin probe pertinente și relevante.

La 02 aprilie 2019 Axentie Morozan a declarat recurs solicitând casarea

parțială a hotărârii din 19 noiembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, în

partea respingerii cerinței cu privire la venitul ratat și în partea admiterii parțiale a

pretenției privind prejudiciul moral, casarea integrală a deciziei din 13 martie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral

cererea de chemare în judecată concretizată.

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanța de apel nu a examinat

multiaspectual cererea de apel și nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate.

Consideră că instanța de apel a aplicat în mod eronat legea or, a fost prezentat

certificatul cu costul minim la care se comercializează caișii, și este un venit minim

pe care îl obține apelantul.

Afirmă că în privința prejudiciului moral, atât instanța de apel, cât și instanța de

fond a aplicat eronat normele de drept material și le-a interpretat eronat. Astfel,

2

consideră suma de 150 000 de lei ca fiind o compensație echitabilă.

În susținerea recursului a indicat prevederile art. 432-437 Cod de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 12 martie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 22

martie 2019 (f.d. 167).

Prin urmare recursul declarat la 02 aprilie 2019 de către Axentie Morozan a fost

depus în termenul prevăzut de lege.

La 13 aprilie 2019 în adresa intimaților a fost expediată copia recursului

declarat de Axentie Morozan, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței

la recurs.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Axentie Morozan, este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

3

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Axentie Morozan, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

4

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Axentie Morozan nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă și respectiv este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Axentie Morozan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

5