2ra-2023/19 — repararea prejudiciului material si moral

Dosarul nr.2ra-2023/2019

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Central (V. Suciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Simciuc, L. Pruteanu, I. Cotruță)

Î N C H E I E R E

30 octombrie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Dumitru Mardrai

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Lidia Mutaf,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Lidia Mutaf

împotriva Întovărășirii Pomicule „Agricultorul-Prim”, Irina Medvedeva privind

repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 10 iulie 2018 Lidia Mutaf a depus cerere de chemare în judecată împotriva

ÎP „Agricultorul-Prim” privind încasarea prejudiciului material și moral.

Ulterior, la 26 decembrie 2018 Lidia Mutaf, prin cerere a solicitat atragerea în

proces în calitate de copîrît a președintelui ÎP „Agricultorul-Prim”, Medvedeva

Irina.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în anul 1996 a devenit membru al

Întovărășirii Pomicole „Agricultorul-Prim” din s. Onițcani, r- nul Criuleni, primind o

cotă de pămînt de 6 ari, care l-a privatizat în 2007.

Timp de 21 ani, pînă în a.2017 nu a avut cazuri să i se strice poarta ori gardul din

jurul lotului, nici roada nu i se fura. În anul 2017, după ce a fost aleasă în calitate de

președinte al întovărășirii dna Medvedeva Irina, aceasta se întîmplă permanent.

Astfel, menționează că în luna mai a.2017 venind la lotul din s.Onițcani a găsit

stîlpul din beton de la poartă rupt și poarta răsturnată. Copacul de cireș era distrus și

cules, fiindu-i furat atunci nu mai puțin de 70 kg de cireșe, prejudiciul estimat în sumă

de 700 de lei. După cazul cu furtul cireșilor cînd venea la lot să-și culeagă alte fructe

ori legume, de fiecare dată găsea gardul din plasă metalică tăiat, iar fructele și

legumele culese. Au fost culese piersici, mere, roșii, căpșuni, agriș.

A menționat că în luna octombrie 2017, i s-a mai furat și poama, aproximativ 70

kg, în sumă de 700 de lei. În anul 2018 gardul i-a fost deteriorat de trei ori, pe o

lungime de trei metri, cauzându-i un prejudiciu în sumă de 300 de lei.

A susținut că în rezultatul furturilor comise și nenumăratelor deteriorări a

1

gardului i s-a cauzat atît un prejudiciul moral, cît și un prejudiciu material în mărime

de 1650 de lei constituit din: 400 de lei pentru cireșe, 700 de lei pentru poamă, 250 de

lei pentru agriș, 300 de lei pentru gard.

A solicitat reclamanta încasarea din contul Irinei Medvedeva paguba materială în

sumă de 1650 de lei și paguba morală în sumă de 1650 de lei deoarece Întovărășirea

Pomiculă nu are cont bancar și respectiv mijloace bănești.

Prin hotărârea din 29 ianuarie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Lidia Mutaf

împotriva Întovărășirii Pomicule „Agricultorul-Prim”, Medvedeva Irina privind

repararea prejudiciului material și moral.

Prin decizia din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de

apel depusă de către Lidia Mutaf și s-a menținut hotărârea din 29 ianuarie 2019 a

Judecătoriei Criuleni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că instanța de fond a dat o

apreciere corectă raportului juridic stabilit între părți, a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, concluziile instanței de fond

expuse în hotărâre fiind în corespundere cu probele administrate, iar normele de drept

material au fost aplicate corect.

Colegiul civil a apreciat ca fiind întemeiat raționamentul primei instanțe cu

privire la necesitatea respingerii pretenției apelantei cu privire la repararea

prejudiciului material în mărime de 1650 de lei. Or, Lidia Mutaf în susținerea

pretenției date nu a prezentat nici o probă în sensul prevăzut de art. 121 Cod de

procedură civilă, care ar demonstra că anume din vina Irinei Medvedeva au fost

sustrase fructele și legumele din grădina apelantei.

Mai mult, apelanta nu a prezentat probe concludente și suficiente ce ar justifica

întinderea prejudiciului material invocat în acțiunea civilă, or în lipsa acestora instanța

nu poate aprecia justețea și rezonabilitatea sumei indicate cu titlu de prejudiciu

material cauzat de Medvedeva Irina.

Corespunzător, argumentul apelantei precum că hotărîrea primei instanței este

neîntemeiată din motiv că nu ea trebuie să prezinte probe în privința făptașilor,

Colegiul l-a apreciat critic, or aceasta contravine prevederilor art. 118 CPC.

A stabilit că, înscrisurile prezentate de Lidia Mutaf vizavi de plângerile depuse la

IP Criuleni, nu confirmă cine se face vinovat de prejudiciul cauzat apelantei, nici care

este mărimea prejudiciului material suportat, prin urmare nu pot fi reținute în calitate

de probă la caz.

Colegiul civil a constatat ca fiind justă soluția instanței de fond și în partea

respingerii cerinței apelantei Lidia Mutaf privind încasarea prejudiciului moral cauzat

în mărime de 1650 de lei, or instanța de fond just a concluzionat asupra netemeiniciei

cerinței respective și întemeiat a respins-o.

În consecință, având în vedere că argumente sau dovezi noi, care au importanță

pentru soluționarea cauzei, la declararea cererii de apel nu au fost indicate și nici

prezentate, sub aspectul prevederilor legale sus menționate, reieșind din specificul

acțiunii, instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a ajuns la concluzia de

a respinge acțiunea lui Lidia Mutaf împotriva ÎP „Agricultor-Prim” și Medvedeva

Irina cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

La 01 august 2019 Lidia Mutaf a declarat recurs prin care a solicitat casarea

deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond cu pronunțarea unei hotărîri

noi de admitere integrală a acțiunii..

2

În susținerea recursului a indicat prevederile art. 432 alin. (1), (2), lit.c) Cod de

procedură civilă.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu hotărîrile instanțelor ierarhic

inferioare și a indicat motivele de fapt și de drept expuse în procesul examinării

cauzei.

A menționat că odată ce a fost creată Întovărășirea Pomicolă și a fost ales

președinte al Întovărășirii, acesta urmează să asigure paza a tot ce crește pe teritoriul

Întovărășirii, or anume pentru aceasta președintele primește de la membrii

întovărășirii cîte 450 lei anual, iar în total pe an aproximativ 50 000 de lei. Această

sumă fiind prevăzută în primul rînd pentru salariul președintelui și a paznicului.

A susținut că atît instanța de fond cît și instanța de apel nu i-au comunicat care

probe anume trebuie să prezinte iar pentru a constata cine este vinovat de furturi este

în obligația poliției.

A indicat că nu ține de obligația ei să identifice făptuitorii și să-i atragă la

răspundere.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 05 iunie 2019 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 28 iunie 2019

(f.d.127). Astfel, recursul declarat la 01 august 2019 de către Lidia Mutaf, se

consideră a fi depuse în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Lidia Mutaf, este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Lidia Mutaf, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor

imputate instanțelor inferioare, o minimă argumentare a criticii în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

4

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună

de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell c. Irlandei,

decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocate în prezenta cauză sunt similare celor indicate în procesul judecării asupra

cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Lidia Mutaf.

În conformitate cu art.art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Lidia Mutaf.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

5