2ra-10/22 — revendicarea bunului imobil

Dosarul nr. 2ra-10/2022

2-19061663-01-2ra-10012022

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (T. Andronic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Pahopol, O. Cojocaru, Iu. Cotruța)

Î N C H E I E R E

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ion Țîrdea,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Liudmila Țîrdea împotriva lui Ion Țîrdea, intervenient accesoriu Primăria satului

Tătărești, raionul Strășeni cu privire la revendicarea bunului imobil,

împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 29 mai 2019, Ludmila Țîrdea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Țîrdea, intervenient accesoriu Primăria satului Tătărești, raionul

Strășeni cu privire la revendicarea bunului imobil din posesie străină și obligarea

de a nu crea obstacole în realizarea dreptului de proprietate asupra lotului de teren.

În motivarea acțiunii a indicat că, în baza contractului de donație a bunului

imobil cu drept de abitație și uz viager nr. 213 din 24.01.2019 a devenit proprietară

a lotului de teren pentru construcții cu nr. cadastral xxxx, cu suprafața de 0,0788

ha, și a construcțiilor cu nr. cadastral xxxx, nr. cadastral xxxx, nr. cadastral xxxx,

nr. cadastral xxxx și nr. cadastral xxxx, amplasate pe terenul care se află în satul

xxxx, raionul xxxx.

A menționat că, după intrarea în posesia bunurilor imobile a constatat că, Ion

Țîrdea care locuiește în gospodăria vecină, în mod abuziv a acaparat o porțiune de

teren cu suprafața de 0,01 ha din terenul cu nr. cadastral xxxx cei aparține cu drept

de proprietate.

A susținut că, Ion Țîrdea a demontat gardul care îngrădea terenul ce nu-i

aparține și se folosește de terenul ocupat abuziv, iar faptul acaparării abuzive de

către pârât a unei porțiuni de teren, se confirmă prin actul de constatare din data de

25.10.2018 în baza căruia se atestă că titularul terenului adiacent a acaparat o

porțiune de teren din bunul imobil cu nr. cadastral xxxx și actul de constatare din

21.05.2019 întocmit de comisia creată de Primăria satului Tătărești.

1

A afirmat că, nenumăratele solicitări adresate pârâtului Ion Țîrdea să elibereze

porțiunea de teren ocupată abuziv și să înceteze încălcarea dreptului de proprietate,

nu au dat nici un rezultat.

A solicitat revendicarea bunului imobil din posesie străin și obligarea de a nu

crea obstacole în realizarea dreptului de proprietate asupra terenului cu nr.

cadastral xxxx.

Prin hotărârea din 20 august 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Ludmila Țîrdea.

A fost obligat Ion Țîrdea să elibereze suprafața de 0,01 ha din terenul cu nr.

cadastral xxxx, situat în intravilanul satului xxxx din raionul xxxx, cei aparține cu

drept de proprietate Ludmilei Țîrdea, în baza contractului de donație nr. 213 din

data de 24.01.2019.

A fost obligat Ion Țîrdea să nu creeze reclamantei Ludmila Țîrdea obstacole

în realizarea dreptului de proprietate asupra terenului menționat.

A fost încasat din contul lui Ion Țîrdea în beneficiul reclamantei Ludmila

Țîrdea cheltuieli de judecată în sumă de 150 de lei.

La 16 septembrie 2020, Ion Țîrdea a depus cererea de apel nemotivată,

solicitând casarea hotărârii din 20 august 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul

Central cu emitere unei decizi noi privind respingerea acțiunii. La 16 noiembrie

2020, a depus cerere de apel motivată, solicitând casarea hotărârii instanței de fond

cu respingerea integrală a acțiunii.

Prin decizia din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Ion Țîrdea, cu menținerea hotărârii din 20 august 2020 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Central. (f.d. 224-228, vol. I).

În motivarea deciziei instanța de apel a apreciat critic afirmațiile lui Ion

Țîrdea și a avocatului Hedea Daniela, precum că sectorul (porțiunea) de teren cu

suprafața de 0,01 ha, situată în satul xxxx, la care pretinde reclamanta Ludmila

Țîrdea, nu a aparținut niciodată acesteia sau părinților săi, deoarece aceste afirmații

ale pârâtului poartă un caracter declarativ și sunt lipsite de suport probatoriu, ori

nici în instanța de fond și nici în cadrul examinării cererii de apel, apelantul nu a

prezentat careva acte sau alte probe concludente și pertinente prin care să combată

circumstanțele pe care reclamanta/intimată Ludmila Țîrdea le-a invocat drept temei

al pretențiilor sale.

De asemenea a evidențiat că, conform extrasului din registrul bunurilor

imobile Ludmila Țîrdea este proprietară în baza contractului de donație nr. 213 din

24.01.2019, anterior proprietari a bunurilor imobile fiind Țîrdea Ion Alexei și

Țîrdea Vera Vasilii.

La 25 noiembrie 2021 (prin intermediul oficiului poștal), Ion Țîrdea a declarat

recurs împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și

pronunțarea unei hotărâri noi cu privire la respingerea integrală a acțiunii sau

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel (f.d. 4-13, vol. II).

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel

și hotărârea primei instanțe, ca fiind nemotivate și contradictorii cu circumstanțele

cauzei, reiterând argumentele indicate în cerere de apel.

Suplimentar, recurentul a invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au dat

aprecierea corespunzătoare procesului-verbal din data de 27.03.2019, în care se

menționează că în urma efectuării lucrărilor de măsurare a terenurilor cu nr.

2

cadastral xxxx eliberat pe numele Țîrdea Ion Alexei și terenul cu nr.cadastral xxxx

pe numele Țîrdea Anastasia Ion, cu marcarea hotarelor convenționale, s-a stabilit

necorespunderea titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu

deciziile Primăriei satului Tătărești din 20.06.1993 și din 26.08.1993. Procesul-

verbal fiind semnat de primarul Primăriei satului Tătărești, Platiță Elena,

specialistul pentru reglementare funciară și cadastru Mîrzenco Vasile și cet.

Gălușcă Sergiu, care a participat la efectuarea măsurărilor.

Cu referire la actul de constatare din 25.10.2018, recurentul a menționat că

actul respectiv nu conține nici o cifră sau calcul matematic prin care să fie

menționată suprafața, limitele, punctele de coordonate, care ar fi indicat că este

acaparată suprafață de 0,01 ha, la care face referire instanța. Din contra, unele

puncte de reper din titlu sunt încălcate de însuși Țîrdea Ion Alexei, confirmat de

către inginerul cadastral Mîrzenco Vasile în urma examinării actului respectiv.

În opinia recurentului doar expertiza extrajudiciară poate face claritate în

acest sens. În acest context, a menționat faptul că odată ce nu au fost stabilite

hotarele terenurilor cu nr. cadastrale xxxx si nr.xxxx la fața locului de către

reprezentanții Oficiului Cadastral teritorial Strășeni, impunându-se concluzia că

hotarul dintre terenurile vecine nu a fost stabilit corect în cadrul măsurărilor

masive, dar au fost stabilite în conformitate cu posesiunea de fapt a terenurilor de

către ambele părți. Consideră greșită afirmația că ar fi avut loc strămutarea

samavolnică a hotarului dintre terenurile vecine în interiorul terenului cei aparține.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Decizia integrală a instanței de apel a fost expediată părților la 09 septembrie

2021 (f.d. 229, vol. I), însă confirmarea recepționării nu este anexată la materialele

cauzei. Astfel, recursul depus la 25 noiembrie 2021 este în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 10 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de

la data primirii scrisorii (f.d. 33, vol. II). Însă, până la data examinării

admisibilității cererii de recurs, intimații nu au depus referință prin care să-și

exprime poziția.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

4

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Ion

Țîrdea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Țîrdea.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

5