2r-99/20 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-99/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: D.Șușchevici)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I.Țurcan, V.Cotorobai, M.Anton)

Î N C H E I E R E

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Dorel Țurcan

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Dorel Țurcan

împotriva lui Iurie Moșoi cu privire la încasarea datoriei, penalității și dobânzii de

întârziere și restituirea bunurilor materiale,

împotriva încheierii din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost restituită cererea de apel depusă de către Dorel Țurcan,

constată:

La 19 aprilie 2013, Dorel Țurcan a depus cerere de chemare în judecată,

ulterior concretizată, împotriva lui Iurie Moșoi cu privire la încasarea datoriei,

penalității și dobânzii de întârziere și restituirea bunurilor materiale.

Prin hotărârea din 15 ianuarie 2014 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău, a

fost admisă acțiunea, încasându-se de la Iurie Moșoi în beneficiul lui Dorel Țurcan

suma de 4000 de euro cu titlu de împrumut, 1780 de euro cu titlu de penalitate, 120

de euro cu titlu de dobândă de întârziere, în total suma de 5900 de euro sau

echivalentul în lei MD, conform cursului de referință al BNM la data executării

hotărârii.

A fost obligat Iurie Moșoi să restituie lui Dorel Țurcan 5820 kg de miere de

albini, 138 stupi pentru albini, 111 suporturi de metal pentru stupi de albini, 60 de

căptușeli pentru stupi, 420 rame pentru stupi și 132 faguri de ceară.

A fost încasată de la Iurie Moșoi în beneficiul lui Dorel Țurcan suma de

2710 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost încasată de la Iurie Moșoi în beneficiul statului taxa de stat în mărime

de 3321,84 de lei.

La 22 mai 2014, Iurie Moșoi a declarat apel împotriva hotărârii din

15 ianuarie 2014 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău, solicitând repunerea în

termen a apelului, casarea hotărârii primei instanțe, trimiterea cauzei spre

rejudecare în prima instanță.

Prin decizia din 8 decembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău a fost repus în

termen apelul declarat de către Iurie Moșoi, casată hotărârea din 15 ianuarie 2014 a

1

Judecătoriei Centru mun. Chișinău și remisă cauza spre rejudecare în aceeași

instanță, în alt complet de judecată.

La 19 aprilie 2016, Dorel Țurcan a depus cerere de chemare în judecată

concretizată, solicitând admiterea acțiunii, încasarea de la Iurie Moșoi în beneficiul

său a sumei de 4000 de euro cu titlu de datorie, 1780 de euro cu titlu de dobândă

procentuală și 120 de euro cu titlu de comision, obligarea în mod solidar a lui Iurie

Moșoi și Vitalie Ciofu să-i transmită 5820 kg de miere de albine, 138 de stupi de

albine, 111 suporturi din metal pentru stupi, 60 de căptușeli pentru stupi, 420 rame

pentru stupi, 132 faguri de ceară, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 31 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

La 15 iunie 2018, Dorel Țurcan a depus cerere de apel împotriva hotărârii

din 31 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, solicitând admiterea

acesteia, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat

curs cererii de apel depusă de Dorel Țurcan, comunicându-i apelantului despre

necesitatea prezentării valorii bunurilor: 5820 kg miere de albini, 138 stupi de

albine, 111 suporturi din metal pentru stupi, 60 căptușeli pentru stupi, 420 rame

pentru stupi, 132 faguri din ceară, pentru stabilirea valorii acțiunii și a cuantumului

taxei de stat ce urmează a fi achitată la declararea apelului, stabilind un termen de

30 de zile din momentul recepționării încheierii. A fost explicat apelantului că, în

caz dacă nu va lichida neajunsurile menționate, cererea de apel se va considera

nedepusă și va fi restituită.

La 3 noiembrie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Dorel Țurcan a

depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 31 mai 2018 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru, în care a indicat valoarea bunurilor ce constituie obiect al

litigiului.

La fel, la data de 3 noiembrie 2018, Dorel Țurcan a depus, prin intermediul

Oficiului Poștal, cerere de retragere a pretenției privind obligarea lui Iurie Moșoi și

Valeriu Ciofu de a-i transmite 5820 kg de miere.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

restituită cererea de apel depusă de Dorel Țurcan împotriva hotărârii din 31 mai

2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru.

La 15 ianuarie 2019, Dorel Țurcan a declarat recurs împotriva încheierii din

29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a

acesteia și soluționarea problemei în fond sau restituirea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel.

Prin decizia din 27 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de către Dorel Țurcan, casată încheierea din 29 noiembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău și restituită cauza la Curtea de Apel Chișinău, în același

complet de judecată, la faza soluționării chestiunii privind acceptarea spre

examinare a cererii de apel depuse de către Dorel Țurcan împotriva hotărârii din

31 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru.

Prin încheierea din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost restituit

apelul declarat de către Dorel Țurcan împotriva hotărârii din 31 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru.

2

La 24 mai 2019 Dorel Țurcan a declarat recurs împotriva încheierii din

14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Prin decizia din 26 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul lui Dorel Țurcan, casată încheierea din 14 martie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, cu restituirea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost

restituită cererea de apel depusă de către Dorel Țurcan împotriva hotărârii din

31 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, în temeiul art. 369 alin. (1) lit.

a) CPC.

La 2 ianuarie 2020 prin intermediul Oficiului Poștal, Dorel Țurcan a declarat

recurs împotriva încheierii din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând repunerea în termen, admiterea cererii de recurs, casarea încheierii

instanței de apel și soluționarea prin decizie problema în fond.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a ignorat decizia din

26 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție, și a restituit cererea de apel exact pe

aceleași temeiuri. Mai mult ca atât, instanța de apel nu s-a expus asupra capătului

de cerere de renunțare la acțiune depus de către Dorel Țurcan și nu s-a expus

asupra mărimii taxei de stat care urma să fie achitată, contrar prevederilor art.87

alin.(2), art.88 alin.(1) Cod de procedură civilă.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și

prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de repunere în termenul de declarare a

recursului este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, iar recursul urmează a fi

restituit.

Potrivit prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Conform art. 4261 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă: cererea de recurs

a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în

termen sau instanța de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen.

În conformitate cu art. 110 al Codului de procedură civilă, termen de

procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul

căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de

activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să

încheie un ansamblu de acte.

Iar, potrivit art. 116 alin. alin. (1), (3), persoanele care, din motive întemeiate,

au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de

către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură

care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate

documentele respective etc.).

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt, fără

îndoială, menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a

principiului securității raporturilor juridice. Persoanele vizate trebuie să se aștepte

ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauza Tricard vs Franta,hotărâre din10

iulie 2001,§29, cauza Nicolae Popa vs România, hotărâre din 9 decembrie 2014,

3

statuat că, în cazul în care termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit

după o perioadă considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul

securității raporturilor juridice (a se vedea cauza Ponomaryov vs Ucraina, hotărâre

din 3 aprilie 2008,§ 41, cauza Ustimenko vs Ucraina, hotărâre din 20 octombrie

2015, §47).

Colegiul atestă că, Dorel Țurcan a depus recurs împotriva încheierii din 07

noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău la 02 ianuarie 2020.

Colegiul constată că termenul de declarare a recursului a început să curgă din

11 decembrie 2019, dată la care Dorel Țurcan a recepționat prin poștă electronică

încheierea din 07 noiembrie 2019 a instanței de apel la adresa: tmmp@mail.ru

(f.d.10-11, vol.III).

Contrar prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, instanța

învederează că recursul a fost înregistrat la oficiul poștal abia la 02 ianuarie 2020

(f.d.23, vol.III).

Prin urmare, Dorel Țurcan nu a furnizat nici o explicație plauzibilă în fața

instanței de recurs despre motivul pentru care a așteptat până la 02 ianuarie 2020 să

depună o cerere de recurs, odată ce cunoștea despre existența actului judecătoresc

contestat (a se vedea cauza Seal vs Regatul Unit, hotărâre din7 decembrie 2010,§

82, și cauza Wyssenbach vs Elveția, hotărâre din 22 octombrie 2013,§ 39-40).

În acest context, instanța de recurs notează că în conformitate cu art. 56 alin

(3) al Codului de procedură civilă, participanții la proces sunt obligați să se

folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de

aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile

prevăzute de legislația procedurală civilă.

De altfel, instanța de recurs reiterează că exercitarea unui drept de către

titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor,

cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor

termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este

posibilă, or, prevederile art. 15 al Codului de procedură civilă, stipulează expres că

participanții la proces și alte persoane interesate ale căror drepturi, libertăți ori

interese legitime au fost încălcate printr-un act judiciar pot exercita căile de atac

împotriva acestuia în condițiile legii.

Față de cele expuse, instanța de recurs consemnează că art. 6 § 1 din

Convenția Europeana a Drepturilor Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul

de a sesiza o instanță cu orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale

cu caracter civil. Instanța europeană a relatat însă, în practica sa constantă, că

„dreptul la o instanță” nu este absolut.

În această privință, Curtea Europeană în mai multe cauze de acest gen, nu

exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să

justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac (cauza Bacev vsFosta

Republică Yugoslavă a Macedoniei, cauza Kemp vsLuxembourg, cauza Diaz

Ochoa vs Spania) în carte înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă

este o restricție ce guvernează accesul la justiție.

Instanța de recurs mai notează că, în cazul în care, dreptul de acces la justiție

este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să verifice dacă

aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele urmăresc un scop

4

legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauza Levages Prestations

Servicii vs Franța, hotărâre din 23 octombrie 1996,§ 40, cauza Tricard citată

supra,§ 29, 33, cauza Freitag vs Germania, hotărâre din 19 iulie 2007,§ 37).

În așa mod, instanța de recurs concluzionează că, recursul a fost depus cu

omiterea termenului de declarare, iar cererea de repunere în termen este

neîntemeiată și pasibilă respingerii, astfel recursul declarat de Dorel Țurcan

împotriva încheierii din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, urmează a fi

restituit.

În conformitate cu art. 116, 269-270, art. 4261alin. (1) lit. a) și alin. (2) ale

Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea lui Dorel Țurcan cu privire la repunerea în termenul de

declarare a recursului, ca neîntemeiată.

Se restituie recursul declarat de către Dorel Țurcan împotriva încheierii din 07

noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de Dorel Țurcan împotriva lui Iurie Moșoi cu privire la încasarea

datoriei, penalității și dobânzii de întârziere și restituirea bunurilor materiale.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5