2ra-745/20 — repararea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-745/20

Prima instanță: (Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni) V. Olărescu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Pahopol, O. Cojocaru, A. Danilov

Î N C H E I E R E

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Botnaru Vasilii,

reprezentat de avocatul Voitic Serghei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Botnaru Vasilii

împotriva lui Cacerovschi Vitalie și Cacerovschi Nina cu privire la repararea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Botnaru Vasilii și s-a menținut hotărârea din 22 iulie

2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

c o n s t a t ă :

La 14 iunie 2018, Botnaru Vasilii a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Cacerovschi Vitalie și Cacerovschi Nina cu privire la repararea

prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii, Botnaru Vasilii a menționat că este proprietarul lotului

agricol cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,1430, situat în extravilanul

satului Suruceni, raionul Ialoveni, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare

din 26 mai 2004.

Reclamantul a invocat că pe terenul menționat a fost plantată o livadă cu pomi

de mere, iar în vara anului 2015, Cacerovschi Nina și-a propus să-i vândă livada

contra sumei de 400 lei pentru un ar de pământ, însă i-a refuzat.

Ulterior, când s-a dus la livadă, pomii erau scoși, iar terenul arat, pârâții

recunoscând faptul că ei au scos pomii.

A specificat reclamantul că prin acțiunile ilegale ale pârâților, i-a fost încălcat

dreptul de proprietate, fiind deposedat ilegal de bunul său.

Astfel după ce s-a adresat Procuraturii Ialoveni cu plângere, s-a constatat că

de pe teren au fost scoși 68 de copaci, iar deoarece terenul nu a fost prelucrat o

1

perioadă de 4 ani, venitul ratat constituie suma de 40 000 lei (2 tone de mere pe an

x 5 lei kg), iar prejudiciul pentru copacii scoși constituie suma de 68 000 lei.

Botnaru Vasilii a solicitat, inclusiv prin cererea de concretizare a pretențiilor

(f.d. 21-22), încasarea de la pârâți a sumei de 108 000 lei cu titlu de prejudiciu

material și a sumei de 40 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 22 iulie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Botnaru Vasilii.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că cerințele reclamantului privind încasarea prejudiciului material sunt

neîntemeiate și urmează a fi respinse, or, instanței nu au fost prezentate probe

pertinente care ar confirma faptul că anume pârâții sunt vinovați de defrișarea

livezii ce-i aparține reclamantului.

Astfel, prima instanță a concluzionat că nu s-a constatat că fapta ilicită –

defrișarea pomilor din livada reclamantului a fost comisă anume de către soții

Cacerovschi, iar ca urmare nu s-a constatat prezența elementelor survenirii

răspunderii delictuale civile ale acestora.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că nu au fost prezentate acte

confirmative sau alte înscrisuri, din care s-ar putea deduce existența vinovăției

pârâților în cauzarea prejudiciului material reclamantului, fapt ce ar genera

obligația de despăgubire a acestuia.

Prin decizia din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Botnaru Vasilii și s-a menținut hotărârea din 22 iulie 2019 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni.

La 28 februarie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Botnaru Vasilii,

reprezentat de avocatul Voitic Serghei, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei.

Recurentul Botnaru Vasilii, în motivarea recursului a menționat că la

examinarea cauzei, nu au fost constatate și elucidate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei.

Astfel a invocat că instanțele de judecată nu au luat în considerație faptul că

potrivit actului Primăriei Suruceni, raionul Ialoveni din 01 noiembrie 2013, s-a

dispus defrișarea plantațiilor perene.

Prin urmare, în baza actului în cauză, a fost defrișată livada ce-i aparține cu

drept de proprietate, iar ca urmare i-a fost cauzat prejudiciu material.

Totodată, a specificat că cauza a fost examinată în lipsa unui participant la

proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată.

Or, instanța de fond a examinat cauza fără a fi introdusă în proces Primăria

Suruceni, fapt ce constituie încălcare a normelor de drept procedural.

La 23 martie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de către Cacerovschi Vitalie și Cacerovschi Nina la

data de 26 martie 2020 (f.d. 181).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 21 ianuarie

2020, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

2

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 28 februarie 2020, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

3

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Botnaru Vasilii,

reprezentat de avocatul Voitic Serghei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Botnaru Vasilii, reprezentat de

avocatul Voitic Serghei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

4