SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 40814/20 Rachida ABDELHADI și alții împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află la 15 septembrie 2022 într-un comitet compus din Stephanie Morou-Vikström, președinte, Ivana Jelić Mattias Guyomar, judecători, și Martina Keller, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 10 septembrie 2020, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 6 aprilie 2022 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Lista reclamanților figurează în anexă. P. Spinosi, avocat în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație. Guvernul francez ( cererea unuia dintre reclamanți, o anchetă în scopul căutării unei persoane dispărute a fost efectuată de procurorul Republicii Villefranche-sur-Saône în 2008, dar această procedură a fost pierdută. La 15 martie 2015, o treime a dezvăluit că Mohamed Abdelhadi a fost ucis, s-a deschis o informație judiciară, ucigașul decedatului și complicele său au fost confundați și acuzați. Corpul decedatului, ascuns în urma faptelor, a fost găsit. La autor principal, pus în arest provizoriu, a invocat prescrierea acțiunii publice. Prin hotărârea din 11 decembrie 2019, Curtea de Casație a hotărât că crima era prescrisă. Această cerere a fost depusă de zece membri ai familiei defunctului, care au conchis încălcarea articolelor 2 și 6 din Convenție, iar cererea a fost comunicată guvernului, invocând o încălcare a art. 2 și 1 din convenție, reclamanții susțin că autoritățile interne au omis să desfășoare o anchetă oficială efectivă ca urmare a dispariției lui Mohamed Abdelhadi și că prescrierea acțiunii publice le-a privat accesul la o instanță. În urma eșecului unei tentative de soluționare pe cale amiabilă, guvernul a informat Curtea că intenționează să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată printr-o scrisoare din 6 aprilie 2022. În plus, acesta a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. 10. Subsemnatul, Benoit Chamouard, co-agentul guvernului francez, declară că guvernul propune să plătească împreună dlui Rachida Abdelhadi și celorlalți nouă reclamanți suma globală de 36 000 EUR (trente-șase mii de euro) pentru cererea înregistrată la numărul 40814/20. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în mod egal, adică 3 600 euro pentru fiecare solicitant, în contul bancar indicat de solicitanți sau, dacă este cazul, în funcție de repartizarea indicată de solicitanți, în termen de trei luni de la data deciziei de radiere pronunțată de Curte în temeiul articolului 37 litera (c) din convenție. Plata va face obiectul unei soluționări definitive a cauzei. Guvernul recunoaște că, în speță, pierderea dosarului procedurii de investigare preliminară, care a condus la imposibilitatea de a dovedi un act de natură să întrerupă prescrierea, a condus la o încălcare a articolului 2 din secțiunea sa de procedură și a articolului 6 din convenție. 11. Termenii declarației unilaterale au fost transmise reclamanților, astfel încât aceștia să-și poată prezenta eventualele comentarii. Aceștia nu au prezentat nici o declarație în termenul stabilit. 12. Curtea reamintește că articolul (c) din Convenție îi permite să șteargă o cauză a rolului dacă (...) pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existența, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 13. În temeiul acestei dispoziții, Curtea poate anula cererile de rol pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue. Principiile aplicabile în această ipoteză au fost rezumate în Hotărârile Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], n 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI) și Jeronovičs Jeronovičs c. Letonia [GC], nr. 44898/10, §§ 64-66, 5 iulie 2016 14. În special, în cazurile referitoare la persoane dispărute sau care au fost ucise de autori necunoscuți și în cazurile în care sunt incluse în dosarul de început al dovezilor care susțin afirmația potrivit căreia ancheta efectuată pe plan intern a fost sub nivelul cerut de convenție, o declarație unilaterală trebuie să includă cel puțin o concesiune în acest sens, precum și angajamentul guvernului pârât, de a investi într-o anchetă care să fie pe deplin conformă cu cerințele convenției, astfel cum au fost definite de Curte în cazuri anterioare similare ( Tahsin Acar (întrebare preliminară), citată anterior, § 84, și jurisprudența citată. Curtea a statuat că aceasta se aplică, de asemenea, în cazul în care: este în discuție obligația de a efectua o anchetă oficială efectivă asupra unei răni mortale intervenite în circumstanțe suspecte, mai degrabă lipsa calității de agent al statului autorului lor (Mishina c. Rusia, n 30204/08, §§ 23-30, 3 octombrie 2017).Cu toate acestea, Curtea a admis că poate fi imposibil, de facto, să se redeschidă o anchetă penală privind faptele care se află la originea hotărârilor în anumite situații, în special atunci când procedura penală a fost încheiată ca urmare a expirării termenului de prescripție (Tașdemir și alții c. Turcia (dec.), nr 52538/09, § 24, 12 martie 2019 și Karaca c. Turcia (dec.), nr. 5809/13, §§ 24, 12 martie 2019.15 Îndreptându-se spre circumstanțele din speță, Curtea amintește în primul rând că jurisprudența sa privind obligația de a desfășura o formă de anchetă oficială efectivă atunci când recurgerea la forță a dus la moartea omului este clară și abundentă. Curtea apreciază în mod constant că o astfel de anchetă trebuie, de asemenea, pusă în aplicare atunci când o persoană a dispărut în circumstanțe care permit să se considere că viața sa era în pericol (a se vedea printre multe alte Cipru c. Turcia [GC], n 25781/94, § 132, CEDH 2001 IV, și Varnava și alții c. Turcia [GC] 16064/90 și Altele, § 191, CEDO 2009), inclusiv atunci când această dispariție nu este atribuită unui agent de la distanță (Tahsin Acar c. Turcia [GC], n 26307/95, § 226, CEDH 2004 III, Girard c. Franța, n 22590/04, § 67 și 76 81, 30 iunie 2011 și Yuriy Slyusar c. Ucraina, n 39797/05, § 76 și s., 17 ianuarie 2013 16. Curtea arată, în al doilea rând, că faptele în litigiu nu sunt controversate între părți. 17. În al treilea rând, Curtea constată că guvernul pârât acordă, în cadrul declarației sale unilaterale, că: ancheta în litigiu ca urmare a denunțării dispariției lui Mohamed Abdelhadi nu a îndeplinit cerințele articolului 2 și, pe de altă parte, că pierderea actelor de anchetă a dus la încălcarea articolului 18. Cu toate acestea, Comisia constată că a fost judecat definitiv de instanțele interne că acțiunea publică referitoare la infracțiunile la originea prezentei cereri a fost prescrisă, astfel încât redeschiderea procedurii este imposibilă de jure. În același timp, circumstanțele crimei pe care Mohamed le-a comis Abdelhadi a fost victima a fost elucidată și nu s-a afirmat că alte persoane decât cele care au fost confundate ar fi putut fi implicate (tașdemir, citată anterior, § 18, și Karaca, citată anterior, § 18). 19. În plus, Curtea arată că valoarea despăgubirii propuse de guvern, și anume suma de 36 în comun (a se vedea, de exemplu, Girard, citată anterior, punctul 115, Tahsin Acar, citată anterior, punctul 264, și Yuriy Slyusar, citată anterior, punctul 96). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că continuarea procedurii de investigare a cererii nu este mai justificată și că respectarea drepturilor omului nu impune acest lucru. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rol. 21. Curtea interpretează această declarație în sensul că suma menționată anterior trebuie plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unui regulament în termenul menționat, guvernul va trebui să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. 22. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 2 și 6 din Convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate Decide să șteargă cererea de rol în aplicarea art. c) din Convenție. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 6 octombrie 2022. Martina Keller Stephanie Morou-Vikström Modulul adjunct Președinte Anexă Lista reclamanților Nume Sex Anul Nașterii Anul Nașterii Locul de reședință Legătură cu defunctul Rachida ABDELHADI ep. KHELLAS 1972 Algerian Frejus Sora Azzedine ABDELHADI 1979 France Villefranche pe Saône Frate Boubeker ABDELHADI 1944 Algerian Villefranche pe Saône Părinte Chahrazed ABDELHADI 1985 Français Villefranche pe Saône Sora Kamel ABDELHADI 1987 France Villefranche pe Saône Fratele Noual ABDELHADI 1982 Franceză Tassin la Demi-Lune Sora Rokia ABDELHADI 1981 Franceză Montpellier Soră Smain ABDELHADI 1990 Francez Villefranche pe Saône Frate Wissem ABDELHADI 1992 Franceza Frate 10. Yakout DAHOU ep. ABDELHADI 1956 Algerian Villefranche pe Saône Mama
Requête n
o
40814/20
Rachida ABDELHADI et autres
contre la France
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 15
septembre 2022 en un comité composé de
:
Stéphanie Mourou-Vikström
, présidente,
Ivana Jelić
,
Mattias Guyomar
, juges,
et de Martina Keller,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 10
septembre 2020,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 6
avril 2022 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La liste des requérants figure en annexe. Ils ont été représentés devant la Cour par M
e
2.
Le gouvernement français («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, MM. F. Alabrune et B. Chamouard, respectivement directeur des affaires juridiques et sous-directeur des droits de l’homme au ministère de l’Europe et des Affaires étrangères.
3.
Mohamed Abdelhadi disparut en décembre 2001, à l’âge de 27 ans. À
la demande de l’un des requérants, une enquête aux fins de recherche d’une personne disparue fut diligentée par le procureur de la République de Villefranche-sur-Saône en 2008. Des investigations furent accomplies, mais cette procédure fut égarée.
4.
Le 15
mars 2015, un tiers révéla que Mohamed
Abdelhadi avait été tué. Une information judiciaire fut ouverte. Le meurtrier du défunt et son complice furent confondus et mis en examen. Le corps du défunt, dissimulé à la suite des faits, fut retrouvé. L’auteur principal, placé en détention provisoire, invoqua la prescription de l’action publique.
5.
Par un arrêt du 11
décembre 2019, la Cour de cassation jugea que le meurtre était prescrit.
6.
La présente requête a été introduite par dix membres de la famille du défunt. Les requérants concluaient à la violation des articles
2 et
6 de la Convention.
7.
La requête a été communiquée au Gouvernement.
8.
Invoquant une violation des articles
2 et
6
§
1 de la Convention, les requérants soutiennent que les autorités internes ont omis de mener une enquête officielle effective à la suite de la disparition de Mohamed Abdelhadi et que la prescription de l’action publique les a privés d’accès à un tribunal.
9.
Après l’échec d’une tentative de règlement amiable, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête par une lettre du 6
avril 2022. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article
37 de la Convention.
10.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Je soussigné, Benoît Chamouard, co-Agent du Gouvernement français, déclare que le Gouvernement offre de verser conjointement à M
me
Rachida Abdelhadi et aux neuf autres requérants la somme globale de 36
000
euros (trente-six mille euros) au titre de la requête enregistrée sous le numéro 40814/20.
Cette somme ne sera soumise à aucun impôt et sera versée à part égale, soit 3
600
euros pour chaque requérant, sur le compte bancaire indiqué par les requérants, ou le cas échéant selon la répartition indiquée par les requérants, dans les trois mois à compter de la date de décision de radiation rendue par la Cour sur le fondement de l’article 37
§
1
c) de la Convention. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause.
Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce, la perte du dossier de la procédure d’enquête préliminaire laquelle a entraîné une impossibilité de prouver un acte de nature à interrompre la prescription, a entraîné une violation de l’article
2 dans son volet procédural et de l’article
6 de la Convention.
»
11.
Les termes de la déclaration unilatérale ont été transmis aux requérants, afin qu’ils puissent présenter leurs commentaires éventuels. Ceux-ci n’ont pas présenté d’observations dans le délai imparti.
12.
La Cour rappelle que l’article
37
§
1
c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si
:
«
(...)
pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
13.
En vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive. Les principes applicables en pareille hypothèse ont été résumés dans les arrêts
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c.
Turquie
(question préliminaire) [GC], n
o
26307/95, §§
75-77, CEDH 2003-VI) et
Jeronovičs
(
Jeronovičs c.
Lettonie
[GC], n
o
44898/10, §§
64-66, 5
juillet 2016).
14.
En particulier, dans les affaires concernant des personnes disparues ou qui ont été tuées par des auteurs inconnus et lorsque figurent au dossier des commencements de preuve venant étayer les allégations selon lesquelles l’enquête menée sur le plan interne a été en deçà de ce que requiert la Convention, une déclaration unilatérale doit pour le moins renfermer une concession en ce sens, ainsi que l’engagement, de la part du gouvernement défendeur, d’entreprendre une enquête qui soit pleinement conforme aux exigences de la Convention telles que la Cour les a définies dans des affaires antérieures semblables (
Tahsin Acar
(question préliminaire), précité, §
84, et jurisprudence citée). La Cour a jugé qu’il en va de même lorsqu’est en cause l’obligation de mener une enquête officielle effective sur une blessure mortelle intervenue dans des circonstances suspectes, nonobstant l’absence de la qualité d’agent de l’État de leur auteur (
Mishina c. Russie
, n
o
30204/08, §§
23-30, 3
octobre 2017). Toutefois, la Cour a admis qu’il peut être impossible,
de jure
ou
de facto
, de rouvrir une enquête pénale sur les faits qui se trouvent à l’origine des requêtes dans certaines situations, et notamment lorsque la procédure pénale a été close en raison de l’écoulement du délai de prescription (
Tașdemir et autres c. Turquie
(déc.), n
o
52538/09, §§
14
‑
24, 12
mars 2019, et
Karaca c. Turquie
(déc.), n
o
5809/13, §§
13
‑
24, 12
mars 2019).
15.
Se tournant vers les circonstances de l’espèce, la Cour rappelle en premier lieu que sa jurisprudence relative à l’obligation de mener une forme d’enquête officielle effective lorsque le recours à la force a entraîné mort d’homme est claire et abondante. La Cour juge de manière constante qu’une telle enquête doit également être mise en œuvre lorsqu’une personne a disparu dans des circonstances permettant de considérer que sa vie était en danger (voir parmi beaucoup d’autres
Chypre c. Turquie
[GC], n
o
25781/94, §
2001
‑
IV, et
Varnava et autres c. Turquie
[GC]
,
n
os
16064/90 et
8
autres, § 191, CEDH 2009), et ce y compris lorsque cette disparition n’est pas imputable à un agent de l’Etat (
Tahsin Acar c. Turquie
[GC], n
o
26307/95, §
2004
‑
III,
Girard c. France
, n
o
22590/04, §§
67 et 76
‑
81, 30
juin 2011, et
Yuriy Slyusar c. Ukraine
, n
o
39797/05, §§
76 et s., 17
janvier 2013).
16.
La Cour relève en deuxième lieu que les faits litigieux ne prêtent pas à controverse entre les parties.
17.
Elle constate en troisième lieu que le Gouvernement défendeur concède, dans le cadre de sa déclaration unilatérale, que l’enquête diligentée à la suite du signalement de la disparition de Mohamed Abdelhadi n’a pas satisfait aux exigences de l’article
2 et, par ailleurs, que la perte des actes de l’enquête a entraîné la violation de l’article
6.
18.
S’intéressant en quatrième lieu aux modalités du redressement que le Gouvernement défendeur entend fournir aux requérants, la Cour note que la déclaration unilatérale ne comprend pas l’engagement de rouvrir l’enquête litigieuse. Pour autant, elle constate qu’il a définitivement été jugé par les juridictions internes que l’action publique relative aux faits criminels à l’origine de la présente requête était prescrite, de sorte que la réouverture de la procédure est impossible
de jure
. Au demeurant, les circonstances du meurtre dont Mohamed
Abdelhadi a été victime ont été élucidées et il n’a pas été allégué que d’autres individus que ceux qui ont été confondus aient pu être impliqués (
Tașdemir
, précité, §
18, et
Karaca
, précité, §
18).
19.
Par ailleurs, la Cour relève que le montant de l’indemnisation proposée par le Gouvernement, à savoir la somme conjointe de 36
000 euros, est comparable aux montants alloués par elle dans des affaires similaires (voir, par exemple,
Girard
, précité, §
115,
Tahsin Acar,
précité, §
264, et
Yuriy Slyusar
, précité, §
96).
20.
Au vu de ce qui précède, la Cour estime que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et que le respect des droits de l’homme de l’exige pas. En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
21.
La Cour interprète cette déclaration en ce sens que la somme précitée devra être versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37
§
1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
22.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº
18369/07, 4
mars 2008).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article
2 et
6 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37
§
1
c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 6 octobre 2022.
Martina Keller
Stéphanie Mourou-Vikström
Greffière adjointe
Présidente
Liste des requérants
N
o
Prénom NOM
Sexe
Année de naissance
Nationalité
Lieu de résidence
Lien de parenté avec le défunt
1.
Rachida ABDELHADI ép. KHELLAS
F
1972
algérienne
Fréjus
Sœur
2.
Azzedine ABDELHADI
M
1979
français
Villefranche
‑
sur
‑
Saône
Frère
3.
Boubeker ABDELHADI
M
1944
algérien
Villefranche
‑
sur
‑
Saône
Père
4.
Chahrazed ABDELHADI
F
1985
française
Villefranche
‑
sur
‑
Saône
Sœur
5.
Kamel ABDELHADI
M
1987
français
Villefranche
‑
sur
‑
Saône
Frère
6.
Noual ABDELHADI
F
1982
française
Tassin la Demi-Lune
Sœur
7.
Rokia ABDELHADI
F
1981
française
Montpellier
Sœur
8.
Smaïn ABDELHADI
M
1990
français
Villefranche
‑
sur
‑
Saône
Frère
9.
Wissem ABDELHADI
M
1992
français
Nîmes
Frère
10.
Yakout DAHOU ép. ABDELHADI
F
1956
algérienne
Villefranche
‑
sur
‑
Saône
Mère