SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 14563/21 A.Z. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 20 octombrie 2022 într-un comitet compus din Stephanie Morou-Vikström , președinta Ivana Jelić, Kateřina Šimáčková, judecători și Viktoriya Maradudunina, graffière adjuncte de secțiune f.f. Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 9 martie 2021, Având în vedere decizia de a nu dezvălui identitatea reclamantului, având în vedere declarația guvernului pârât care solicită Curții să șteargă cererea de a-și exprima rolul, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACERI ȘI PROCEDURA Informațiile detaliate referitoare la reclamant se găsesc în tabelul anexat. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către M. C. Fonteix, avocată care își desfășoară activitatea la Nisa. În conformitate cu art. 5 alineatul (1), art. 4 și art. 5 din convenție, obiecțiunile pe care le-a formulat reclamantul au fost comunicate guvernului francez ( La încheierea negocierilor în vederea unei soluționări pe cale amiabilă, guvernul a informat Curtea că propunea să pronunțe o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor ridicate de aceste obiecții și, în plus, a invitat Curtea să șteargă cererea de participare în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul recunoaște că, în speță, prin faptul că dispune în mod excepțional prelungirea detenției provizorii a reclamantului pentru o perioadă de șase luni începând cu termenul de un an de la data la care decizia de punere sub acuzare a devenit definitivă, instanța de apel a încălcat dispozițiile articolului 5 alineatul (1), ale articolului 4 și ale articolului 5 alineatul (5) din convenție. Acesta propune să se plătească reclamantului suma reprodusă în tabelul anexat și invită Curtea să șteargă cererea de rol în conformitate cu articolul (c) din convenție. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu ar fi plătit în acest termen, Ö Õ s Õ angajat să majoreze, de la expirarea termenului și până la decontare, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Plata va duce la decontarea definitivă a cauzei. Termenii acestei declarații unilaterale au fost transmise reclamantului. În august 2022, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că acesta nu le acceptă și că se opune radierii cauzei, și anume că a avut loc o încălcare a articolului 5 din Convenția cu mai multe titluri, din cauza unei interpretări incorecte a articolului 181 din Codul de procedură penală. Curtea amintește că articolul (c) Convenției îi permite să șteargă o cauză a rolului dacă (...) din orice alt motiv pe care [ea] îl constată existența, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate anula cererile de rol pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea în special Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI). Întrebările ridicate de prezenta cauză sunt similare, printre altele, cu cele pe care Curtea le-a examinat în cauza Faure c. Franța 1941/04, 15 aprilie 2009). Având în vedere concesiile pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul despăgubirilor propuse (care se ridică în conformitate cu cele alocate în cauze similare), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c)). În plus, în lumina considerațiilor de mai sus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 2 din Convenție (Josipović Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, această cerere ar trebui eliminată din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate decid să elimine cererea de rol în temeiul articolului (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 10 noiembrie 2022. Viktoriya Maradudina Stephanie Morou-Vikström Grefier adjunct f.f. Președinta Anexă Cererea privind obiecțiunile întemeiate pe art. 5 alineatul (1), art. 4 și art. 5 din convenție (legalitate de detenție) Numărul și data la care se introduce cererea Numele reclamantului (anonim) Numele și orașul reprezentantului Data primirii declarației guvernului Data primirii scrisorii reclamantului Suma alocată pentru daune materiale și morale și cheltuieli (în euro) [1] 14563/21 09/03/2021 A.Z. Fonteix Cloé Nice 30/06/2022 01/08/2022 700 [1] Plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant.
Requête n
o
14563/21
A.Z.
contre la France
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 20 octobre 2022 en un comité composé de
:
Stéphanie Mourou-Vikström
, présidente
,
Ivana Jelić,
Kateřina Šimáčková
, juges
,
et de Viktoriya Maradudina,
greffière adjointe de section f.f.
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 9 mars 2021,
Vu la décision de ne pas dévoiler l’identité
du requérant,
Vu la déclaration du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer la requête du rôle,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les informations détaillées concernant le requérant se trouvent dans le tableau joint en annexe.
Le requérant a été représenté devant la Cour par M
e
Les griefs que le requérant tirait de l’article 5 §§
1, 4 et 5 de la Convention ont été communiqués au gouvernement français («
le Gouvernement
»).
À l’issue de négociations en vue d’un règlement amiable qui se sont révélées infructueuses, le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de prononcer une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par ces griefs. Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article 37 de la Convention.
Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce, en ordonnant à titre exceptionnel la prolongation de la détention provisoire du requérant pour une durée de six mois à partir du délai d’un an à compter de la date à laquelle la décision de mise en accusation est devenue définitive, la cour d’appel a méconnu les dispositions de l’article 5 §§ 1, 4 et 5 de la Convention.
Il offre de verser au requérant la somme reproduite dans le tableau joint en annexe et invite la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article
37
§
1
c) de la Convention. Cette somme sera payable dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour. Si elle n’était pas versée dans ce délai, le Gouvernement s’engage à la majorer, à compter de l’expiration du délai et jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois
points de pourcentage.
Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire.
Les termes de cette déclaration unilatérale ont été transmis au requérant. Par une lettre du 1
er
août 2022, la représentante du requérant a informé la Cour de ce que celui-ci ne les acceptait pas et s’opposait à la radiation de l’affaire, soutenant qu’il y avait eu violation de l’article 5 de la Convention à plusieurs titres, en raison d’une interprétation erronée de l’article 181 du code de procédure pénale.
La Cour rappelle que l’article
37
§
1
c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si
:
«
(...)
pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier, l’arrêt
Tahsin Acar c.
Turquie
(question préliminaire) [GC], n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI).
Les questions soulevées par la présente affaire sont similaires, entre autres, à celles que la Cour a examinées dans l’affaire
Faure c. France
(n
o
19421/04, 15
avril
2009).
Eu égard aux concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant des indemnisations proposées (montant qui est conforme à ceux alloués dans des affaires similaires), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
§
1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article
37
§
2 de la Convention (
Josipović
c.
Serbie
(déc.), nº
18369/07, 4
mars 2008).
Compte tenu de ce qui précède, il y a lieu de rayer cette requête du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en vertu de l’article
37
§
1
c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 10 novembre 2022.
Viktoriya Maradudina
Stéphanie Mourou-Vikström
Greffière adjointe f.f.
Présidente
Requête concernant des griefs tirés de l’article 5 §§ 1, 4 et 5 de la Convention
(légalité d’une détention)
Numéro et date d’introduction de la requête
Nom du requérant (anonymat)
Nom et ville du représentant
Date de réception de la déclaration du Gouvernement
Date de réception de la lettre du requérant
Montant alloué pour dommage matériel et moral et frais et dépens
(en euros)
[1]
14563/21
09/03/2021
A.Z.
Fonteix Cloé
Nice
30/06/2022
01/08/2022
2
700
[1]
Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.