2ra-1013/19 — cu privire la încasarea plăților pentru locațiune, dobânzii de întârziere și cererea reconvențională cu privire la anularea actelor juridice

2ra-1013/19 — cu privire la încasarea plăților pentru locațiune, dobânzii de întârziere și cererea reconvențională cu privire la anularea actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1013/19

Instanța de fond: Judecătoria Strășeni, sediul Central – D. Cristian

Instanța de apel: CA Chișinău – A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Victor Gulco și de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Monvica”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Victor Gulco

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Monvica” cu privire la încasarea plăților

de locațiune, dobânzii de întârziere, prejudiciului material, compensarea cheltuielilor

de judecată și

cererea reconvențională înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Monvica” împotriva lui Victor Gulco cu privire la anularea actelor juridice și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din data de 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Monvica”,

s-a casat hotărârea din data de 19 iunie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, cu

emiterea unei noi hotărâri,

constată:

La 15 martie 2016 Victor Gulco a depus cerere de chemare în judecată,

concretizată ulterior, împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Monvica” (în

continuare SRL „Monvica”), prin care a solicitat încasarea sumei de 94 447,62 lei cu

titlu de prejudiciu material cauzat prin deteriorarea mijloacelor de transport transmise

în locațiune, a sumei de 134 750 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin

neexecutarea obligațiunilor contractuale de achitare a plății locațiunii mijloacelor de

transport și nerestituirea acestora după expirarea termenului, a sumei de 90 676,22 lei

cu titlu de dobândă de întârziere calculată pentru perioada de neexecutare a

obligațiunilor contractuale de achitare a plății locațiunii și a cheltuielilor de judecată.

(f.d. 1-6, 96-101, vol. I, 31-33, 87-91, vol.II)

În motivarea acțiunii a menționat că deține în proprietate unitățile de transport de

1

model LIFAN LF 6592-1, cu numerele de înmatriculare xxxxx, xxxxx, xxxx și xxxxx.

Conform contractelor de locațiune nr. 7, nr. 8, nr. 9 și nr. 10 din 11 septembrie

2012, a transmis în locațiune SRL „Monvica” vehiculele de model LIFAN LF 6592-1,

cu numerele de înmatriculare xxxxx, xxxxx, xxxx și xxxxx, pentru a fi folosite și

exploatate după destinație. Unitățile de transport în cauză au fost transmise conform

actului de primire-predare în stare tehnică bună.

Potrivit prevederilor contractuale societatea pârâtă urma să achite lunar plata

pentru locațiune. La expirarea termenului contractelor de locațiune SRL „Monvica” nu

a returnat unitățile de transport reclamantului, însă a abandonat unitățile de transport în

diferite locuri, acestea fiind deteriorate.

În opinia lui Victor Gulco, societatea pârâtă i-a cauzat un prejudiciu material, pe

care nu dorește benevol să–l achite, astfel solicită încasarea în mod forțat a prejudiciului

material cauzat prin deteriorarea mijloacelor de transport în mărime de 94 447,62 lei,

ce constă din suma prejudiciului material efectiv 92 976,22 lei și cheltuielile pentru

efectuarea evaluării tehnice și expedierea telegramelor 1471,40 lei.

Referitor la pretenția cu privire la încasarea sumei de 134 750,0 lei cu titlu de plată

a locațiune după expirarea contractelor de locațiune, Victor Gulco a indicat că solicită

plata pentru locațiune pentru 2 autobuse cu numerele de înmatriculare xxxxx și xxxxx

conform contractelor de locațiune nr. 9 și 10 din data de 11 septembrie 2012. În

motivarea acestei pretenții a indicat că contractele sus – menționare au expirat la data

de 11 iulie 2013, iar în legătură că după expirarea acestora SRL „Monvica” nu a restituit

mijlocele de transport și nu a solicitat rezilierea contractelor, acestea s-au prelungit până

când de fapt au fost depistate aceste mijloace de transport.

La 10 martie 2017 Victor Gulco a depus a cerere suplimentară de chemare în

judecată cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat sub forma dobânzii de

întârziere calculată pentru perioada de neexecutare a obligațiunilor contractuale de

achitare a plății locațiunii mijloacelor de transport și nerestituirii mijloacelor de

transport după expirarea termenului locațiunii mijlocului de transport cu numărul de

înmatriculare xxxxxx, pentru perioada 15 iulie 2014- 13 februarie 2018 în mărime de

36 938,53 lei și pentru mijlocul de transport cu numărul de înmatriculare xxxxx, pentru

perioada 01 aprilie 2015 - 13 februarie 2018 în mărime de 53 737,69 lei, în total suma

de 90 676,22 lei.

SRL „Monvica” la 19 decembrie 2017 a depus acțiune reconvențională împotriva

lui Victor Gulco, prin care a solicitat anularea contractului de locațiune nr. 7 din data

de 11 septembrie 2012 pentru automobilul de model LIFAN LF 6592-1, cu numărul de

înmatriculare xxxxx, contractului de locațiune nr. 8 din data de 11 septembrie 2012

pentru automobilul de model LIFAN LF 6592-1, cu numărul de înmatriculare xxxxx,

contractului de locațiune nr. 9 din data de 11 septembrie 2012 pentru automobilul de

model LIFAN LF 6592-1, cu numărul de înmatriculare xxxxx, contractului de locațiune

nr. 10 din data de 11 septembrie 2012 pentru automobilul de model LIFAN LF 6592-

1, cu numărul de înmatriculare xxxxx și încasarea cheltuielilor de judecată. ( f.d. 52-

54, vol. II)

2

În motivarea cererii reconvenționale SRL „Monvica” a menționat că făcând

cunoștință cu dosarele aflate pe rolul instanțelor judiciare, a constatat că cererea de

chemare în judecată în cauză este eronată, mai mult ca atât are o tentă de îmbogățire

fără justă cauză, or reclamantul ascunde circumstanțe importante care au un rol decisiv

la emiterea unei hotărâri judecătorești legale.

SRL „Monvica” a indicat că Victor Gulco este fost administrator și proprietar al

SC „Asgor Trans” SRL. Între Victor Gulco și SC „Asgor Trans” SRL a fost încheiat

contractul nr. 1 din data de 22 octombrie 2010, prin care a fost dat în locațiune mijlocul

de transport de model LIFAN LF 6592-1, cu numărul de înmatriculare xxxxx, reziliat

la data de 18 ianuarie 2014, contractul nr. 2 din data de 21 ianuarie 2011, prin care a

fost dat în locațiune mijlocul de transport de model LIFAN LF 6592-1, cu numărul de

înmatriculare xxxxx, reziliat la data de 18 ianuarie 2014, contractul nr. 3 din data de 21

ianuarie 2011, prin care a fost dat în locațiune mijlocul de transport de model LIFAN

LF 6592-1, cu numărul de înmatriculare xxxxx, reziliat la data de 18 ianuarie 2014 și

contractul nr. 4 din data de 21 ianuarie 2011, prin care a fost dat în locațiune mijlocul

de transport de model LIFAN LF 6592-1, cu numărul de înmatriculare xxxxx, reziliat

la data de 11 octombrie 2012.

În toamna anului 2016,Victor Gulco a încercat la fel să încaseze de la SC „Asgor

Trans” SRL plata pentru locațiune în mărime de 131 367 lei, a acelorași unități de

transport, invocate și în cazul SRL „Monvica” .

Reprezentantul SRL „Monvica” a mai afirmat că unitățile de transport în speță s-

au aflat la balanța SC „Asgor Trans” SRL, iar reclamantul Victor Gulco în calitate de

administrator își transmitea banii pentru locațiune sie, ca proprietar al unităților de

transport.

SRL „Monvica”, deși a semnat contractele de locațiune în litigiu și actele de

primire- predare, nu a avut în gestiune acele unități de transport. Astfel, consideră că

contractele și actele aferente poartă un caracter fictiv or, nu a produs efecte de fapt și

drept - nu au fost transmise, au continuat să fie folosite de către Victor Gulco și SC

„Asgor Trans” SRL și au primit beneficii pentru această perioadă.

Victor Gulco, de fapt, la semnarea actelor a urmărit cu totul un alt scop și l-a

ascuns de SRL „Monvica”, făcând trimitere la niște necesități personale or, acele

contracte niciodată nu au fost înregistrate în bilanțul contabil al SRL „Monvica”.

În opinia reprezentantului SRL „Monvica” contractele de locațiune nr. 7, nr. 8, nr.

9 și nr. 10 din 11 septembrie 2012 și a actele aferente sunt lovite de nulitate absolută.

Prin hotărârea din data de 19 iunie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central s-

a admisă cererea lui Victor Gulco, s-a încasat de la SRL „Monvica” în beneficiul lui

Victor Gulco suma de 94 447,62 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin

deteriorarea mijloacelor de transport transmise în locațiune, suma de 13 4750 lei cu titlu

de datorie pe contractele de locațiune, suma de 90 676,22 lei cu titlu de dobândă de

întârziere și 4 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a respins cererea

reconvențională depusă de SRL „Monvica” împotriva lui Victor Gulco cu privire la

anularea actelor și compensarea cheltuielilor de judecată, ca fiind depusă cu omiterea

termenului de prescripție. (f.d. 155,163-174, vol.II)

3

Pentru a ajunge la această concluzie instanță de fond a reținut că prin hotărârea

Judecătoriei Strășeni din data de 11 mai 2015 s-a dispus încasarea în mod forțat a

prejudiciului cauzat lui Victor Gulco prin neexecutarea obligațiunilor contractuale de

către SRL „Monvica” rezultate din contractele de locațiune nr. 7, nr. 8, nr. 9 și nr. 10

din 11 septembrie 2012.

Instanța a considerat că Victor Gulco a suportat prejudiciul material pentru

deteriorarea mijlocelelor de transport în urma locațiunii, iar SRL „Monvica” nu a

prezentat probe pertinente și concludente ce ar confirma faptul că a predat mijlocelele

de transport după expirarea contractului de locațiune.

Referitor la cererea reconvențională instanța a reținut că SRL „Monvica” a invocat

un temei de nulitate absolută a contractelor de locațiune și 2 temeiuri de nulitate

relativă. Nulitatea absolută nu poate fi invocată, ori, achitând în luna octombrie 2015

în baza hotărârii judecătorești suma de 172 000 lei ,SRL „Monvica” a confirmat voința

sa de încheiere a actelor juridice, iar acest fapt acoperă nulitatea absolută invocată.

Instanța de fond a concluzionat că nulitatea relativă a contractelor de locațiune este

prescrisă, iar Victor Gulco a invocat termenul de prescripție.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 30 ianuarie 2019 a admis apelul

declarat de către SRL „Monvica”, a casat hotărârea Judecătoriei Strășeni, sediul Central

din data de 19 iunie 2018 cu emiterea unei noi hotărâri, prin care a respins cererea

depusă de către Victor Gulco și cererea reconvențională depusă de către SRL

„Monvica” ca fiind neîntemeiate. (f.d. 45, 46-59, vol. III)

Instanța de apel a concluzionat că SRL „Monvica” prin cererea reconvențională a

invocat atât nulitatea absolută a contractelor de locațiune cât și nulitatea relativă, iar în

legătură cu faptul că nulitatea absolută este imprescriptibilă, putând fi invocată oricând,

este eronată concluzia instanței de fond privind respingerea cererii reconvenționale ca

tardive. Totodată, instanța de apel a reținut că SRL „Monvica” nu poate invoca nulitatea

contractelor de locațiune, ori valabilitatea acestora a fost recunoscută prin hotărârea

Judecătoriei Strășeni din data de 11 mai 2015.

Referitor la pretențiile lui Victor Gulco instanța de apel a reținut că sunt

neîntemeiate, ori s-a constatat că unitățile de transport în aceeași perioadă de timp,

pentru care Victor Gulco solicită plata locațiunii și repararea prejudiciului cauzat prin

deteriorarea mijloacelor de transport, se aflau în locațiune la SC „Asgor Trans” SRL.

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 18 martie 2019 a depus recurs

Victor Gulco, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a deciziei

instanței de apel în partea respingerii pretenției lui și în această parte a menține

hotărârea primei instanțe. ( f.d. 67-84, vol.III)

În motivarea recursului Victor Gulco a indicat că instanța de apel a încălcat și

interpretat eronat normele de drept material, fapt ce a dus la soluționarea greșită a

cauzei.

Recurentul a menționat că legislația civilă nu interzice acestuia de a transmite în

locațiune a unui și aceluiași mijloc de transport mai multor persoane fizice sau juridice

în aceiași perioadă de timp. Astfel, deși cu SC „Asgor Trans” SRL au fost încheiate

4

contracte de locațiune a mijlocelor de transport indicate în speță, ultima nu a folosit

aceste mijloace de transport, ori acestea erau folosite de SRL „Monvica”.

În opinia recurentului decizia instanței de apel este una nemotivată, deoarece

aceasta nu conține răspuns la toate argumentele și motivele invocate de către Victor

Gulco în referința asupra apelului depus de către SRL „Monvica”.

La data de 18 aprilie 2019 SRL „Monvica” a depus recurs, iar la data de 24 mai

2019 a depus recurs suplimentar, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

parțială a deciziei instanței de apel, în partea respingerii cererii reconvenționale și în

această parte a emite o nouă hotărâre privind admiterea cererii reconvenționale. (f.d.

102-104, 139-151, vol. III)

În motivarea recursului SRL „Monvica” a indicat că instanța de apel a aplicat

eronat normele de drept material. Societatea recurentă nu a avut în gestiune aceste

mijloace de transport, iar contractele de locațiune și actele aferente acestora poartă un

caracter fictiv, neproducând efecte de fapt și de drept, nici Victor Gulco, nici SRL

„Monvica” nu au avut intenția de a executa aceste contracte. Astfel, în speță lipsește

unul dintre elementele definitorii ale actului juridic și anume intenția de a da naștere,

modifica sau stinge drepturi și obligații civile.

Victor Gulco la data de 07 mai 2019 a depus referință la cererea de recurs înaintată

de către SRL „Monvica”, prin care a solicitat respingerea recursului menținerea deciziei

instanței de apel în partea respingerii cererii reconvenționale. ( f.d. 114-123, vol. III)

La 24 mai 2019 SRL „Monvica” a depus referință la recursul înaintat de către

Victor Gulco, prin care a solicitat declararea acestuia ca fiind inadmisibil. ( f.d. 129-

136, vol. III)

În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la data de 30 ianuarie 2019, a

publicat-o pe portalul instanțelor de judecată la data de 22 februarie 2019, a expediat-o

participanților la proces la data de 31 ianuarie 2019. (f.d.60, vol.III)

Confirmare privind recepționarea acesteia de către recurenți la materialele

dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursurile declarate la data de 18 martie 2019 de către

Victor Gulco și la data de 18 aprilie 2019 de către SRL „Monvica”, se consideră a fi

depuse în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursurilor în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursurile declarate de către Victor

Gulco și de către SRL „Monvica” sunt inadmisibile din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recursuri, completul Colegiului atestă

că recurenții indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot

fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

5

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recursuri nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursurile

declarate de către Victor Gulco și de către SRL „Monvica”, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursurile în cauză conțin obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurenți nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum

formal invocă recurenții și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

6

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de către Victor Gulco și de către SRL „Monvica”

inadmisibile.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin.

(1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile declarate de către Victor Gulco și de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Monvica”, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

7