2ra-879/19 — determinarea domiciliului copiilor minori

2ra-879/19 — determinarea domiciliului copiilor minori (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-879/19

Prima instanță: Judecătoria Hâncești, sediul Ialoveni (judecător M. Juganari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători I. Țurcan, I. Cotruță și N. Simciuc)

D E C I Z I E

07 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul Doina

Ioana Străisteanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Aureliu Pisică

împotriva Nelei Gamarț, intervenient accesoriu Direcția asistență socială și protecție

a familiei a Consiliului r. Ialoveni, cu privire la determinarea domiciliului copiilor

minori,

împotriva deciziei din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul Doina Ioana

Străisteanu, și menținută hotărârea din 05 iulie 2018 a Judecătoriei Hâncești, sediul

Ialoveni,

c o n s t a t ă:

La 21 martie 2018, Aureliu Pisică a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Nelei Gamarț, intervenient accesoriu Direcția asistență socială și protecție

a familiei a Consiliului r. Ialoveni, cu privire la determinarea domiciliului copiilor

minori XXXXX, născut la XXXXX, YYYYY, născut la YYYYY, și ZZZZZ, născut

la YYYYY, cu tatăl Aureliu Pisică (f.d. 4-7).

În motivarea acțiunii, reclamantul Aureliu Pisică a relatat că în perioada anilor

2002 – 2006, a fost căsătorit cu Nelea Gamarț, cu care are 3 copii minori comuni:

XXXXX, născut la XXXXX, YYYYY, născut la YYYYY, și ZZZZZ, născut la

YYYYY.

Reclamantul a susținut că prin hotărârea din 06 martie 2006 a Judecătoriei

Ialoveni, domiciliul copilului minor XXXXX a fost determinat cu mama Nelea

Gamarț, iar prin decizia din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, domiciliul

copiilor minori YYYYY și ZZZZZ de asemenea a fost determinat cu mama Nelea

Gamarț.

1

Reclamantul a specificat că deși domiciliul copiilor minori XXXXX, YYYYY

și ZZZZZ a fost determinat, pe cale judecătorească, cu mama Nelea Gamarț, aceștia

de fapt domiciliază împreună cu reclamantul.

Reclamantul a mai indicat că după desfacerea căsătoriei cu Nelea Gamarț, s-

a căsătorit cu o altă persoană, iar în căsătorie, la data de ZZZZZ, s-a născut copilul

WWWWW, fiind recent în așteptarea nașterii unui alt copil.

Reclamantul a precizat că atmosfera din familie este una prielnică și

favorabilă pentru dezvoltarea copiilor.

Reclamantul a făcut trimitere la prevederile art. 51 alin. (2) din Codul familiei

și la art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reliefând că statul are atât

obligația negativă de a nu întreprinde măsuri de natură a stânjeni exercițiul dreptului

la viața de familie, cât și obligația pozitivă de protejare a acestui drept.

Reclamantul a relevat că interesul superior al copiilor minori XXXXX,

YYYYY și ZZZZZ de a locui împreună cu reclamantul decurge din necesitățile

fizice, emoționale și psihologice ale acestora, care țin de stabilitatea mediului

familial oferit de reclamant.

Reclamantul a declarat că are capacitatea de a îngriji copii minori XXXXX,

YYYYY și ZZZZZ, de a răspunde nevoilor acestora, de a comunica și de a coopera

cu ei.

Reclamantul a subliniat gradul de atașament stabilit între copii minori

XXXXX, YYYYY și ZZZZZ, reclamant și ceilalți membri ai familiei sale extinse.

Reclamantul a afirmat că, copii minori XXXXX, YYYYY și ZZZZZ nu sunt

atașați față de Nelea Gamarț și nici nu se interesează de aceasta, după cum nu-i

cunosc și nu se interesează de ceilalți copii minori ai Nelei Gamarț.

Reclamantul a punctat că hotărârea din 06 martie 2006 a Judecătoriei Ialoveni

și decizia din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău au devenit caduce.

Prin hotărârea din 05 iulie 2018 a Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni, a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Aureliu Pisică împotriva

Nelei Gamarț, intervenient accesoriu Direcția asistență socială și protecție a familiei

a Consiliului r. Ialoveni, cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori cu tatăl.

S-a schimbat domiciliul copiilor minori ZZZZZ, născut la YYYYY, și YYYYY,

născut la YYYYY, de la mama Nelea Gamarț la domiciliul tatălui Aureliu Pisică,

născut la WWWWW. S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind stabilirea

domiciliului copilului minor XXXXX, născut la XXXXX (f.d. 59-60).

La 25 iulie 2018, Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul Doina Ioana

Străisteanu, a declarat apel împotriva hotărârii din 05 iulie 2018 a Judecătoriei

Hâncești, sediul Ialoveni (f.d. 56).

Prin decizia din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul Doina Ioana Străisteanu,

și menținută hotărârea din 05 iulie 2018 a Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni (f.d.

121-128).

În consolidarea soluțiilor emise, instanțele ierarhic inferioare au reținut

prevederile art. 3 alin. (1) din Convenția internațională cu privire la drepturile

copilului, în vigoare pentru Republica Moldova din data de 25 februarie 1993, și

anume regula că în toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile

publice, interesele copilului vor prevala.

2

În această ordine de idei, instanțele ierarhic inferioare au relevat că fiind

audiați în prezența pedagogului, copii minori YYYYY și ZZZZZ, care au împlinit

vârsta de 10 ani, au declarat că doresc să locuiască împreună cu tatăl Aureliu Pisică,

și nu cu mama Nelea Gamarț, pe care o văd rar.

De asemenea, instanțele ierarhic inferioare și-au întemeiat soluția și pe

concluzia Direcției asistență socială și protecție a familiei a Consiliului r. Ialoveni,

și anume pe aceea că ambianța din cadrul familiei tatălui Aureliu Pisică este benefică

pentru dezvoltarea copiilor minori YYYYY și ZZZZZ, schimbarea ambianței

familiale urmând a fi efectuată doar în cazul unor necesități extreme.

Mai mult, instanța de apel a concluzionat că nu este relevantă trimiterea Nelei

Gamarț la dosarul penal de învinuire a lui Aureliu Pisică în comiterea infracțiunii de

violență în familie, atâta timp cât nu există o hotărâre judecătorească de condamnare

definitivă a acestuia.

La 14 martie 2019, Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul Doina Ioana

Străisteanu, a declarat recurs împotriva deciziei din 05 decembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a acesteia și a hotărârii din 05 iulie 2018

a Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să

fie respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Aureliu Pisică (f.d.

134-137).

În motivarea recursului, recurenta Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul

Doina Ioana Străisteanu, a susținut că instanțele ierarhic inferioare au încălcat

dreptul Nelei Gamarț la respectarea familiei și a vieții private, garantat la art. 8 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin aceea că stabilind domiciliul

copiilor minori YYYYY și ZZZZZ cu tatăl Aureliu Pisică, au legiferat neexecutarea

deciziei din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, prin care domiciliul acestor

copii a fost stabilit cu recurenta.

Recurenta a indicat că a fost lipsită de dreptul de a formula apărări împotriva

cererii de chemare în judecată înaintate de Aureliu Pisică prin aceea că în cadrul

examinării cauzei în prima instanță, neîntemeiat i-a fost respinsă cererea de amânare

a ședinței de judecată.

Astfel, recurenta a precizat că fiind mama a 2 copii gemeni în vîrstă de

XXXXX, a planificat pentru data de 05 iulie 2018 o vizită la medic, anunțând despre

aceasta instanța de judecată.

Aici, recurenta a declarat că instanța de judecată i-a respins cererea privind

amânarea ședinței de judecată, chiar dacă aceasta cunoștea despre imposibilitatea

recurentei de a găsi pe cineva în grija cui să-i lase copiii, fiind astfel plasată într-o

poziție inechitabilă în raport cu Aureliu Pisică, care-și lasă copiii cu soția, ceea ce

contravine prevederilor Legii nr. 5 din 09 februarie 2006 cu privire la asigurarea

egalității de șanse între femei și bărbați și ale Legii nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire

la asigurarea egalității.

Recurenta a mai afirmat că instanțele ierarhic inferioare nu au analizat și nu

s-au expus asupra argumentelor invocate de recurentă, ci în mod superficial au

menționat anumite prevederi legale, fără a efectua legătura cauzală între aceste

prevederi și fără a le raporta la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului.

În special, recurenta a punctat că instanțele ierarhic inferioare greșit au reținut

3

că Aureliu Pisică a solicitat schimbarea domiciliului copiilor minori, or acesta a

solicitat anume stabilirea domiciliului copiilor minori, deși stabilirea repetată a

domiciliului acestora este ilegală în condițiile existenței deciziei din 24 iunie 2015 a

Curții de Apel Chișinău cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori cu mama

Nelea Gamarț, care a căpătat puterea de lucru judecat.

În continuare, recurenta a notat că judecătorul care a examinat prezenta cauză

civilă în primă instanță, Marcel Juganari, examinează și cauza penală de învinuire a

lui Aureliu Pisică în comiterea infracțiunii de violență în familie, în cadrul căreia

XXXXX, YYYYY și ZZZZZ au fost recunoscuți în calitate de părți vătămate.

Mai mult, recurenta a evidențiat că în cadrul cauzei penale nominalizate, la

data de 14 decembrie 2016, a fost emisă o ordonanță de protecție prin care lui

Aureliu Pisică i s-a interzis să se apropie de copiii minori și să comunice cu ei, după

care a intervenit autoritatea publică locală din s. Bardar și a împiedicat-o pe recurentă

să-și ia copiii pe durata acțiunii ordonanței de protecție.

Recurenta a menționat că s-a plâns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului

de aceste fapte, cât și de aceea că executorul judecătoresc a fost incapabil să execute

decizia din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, cererea fiind deja comunicată

Guvernului Republicii Moldova la data de 03 mai 2017.

Recurenta a subliniat că, copiii minori XXXXX, YYYYY și ZZZZZ fac parte

din viața sa de familie, în sensul art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, iar pentru un părinte faptul de a fi împreună cu copilul său reprezintă un

element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți s-a rupt, și

măsurile la nivel național care împiedică reuniunea dintre părinte și copil constituie

o ingerință în dreptul garantat la art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

recurenta a invocat că schimbarea circumstanțelor relevante poate justifica

neexecutarea unei decizii cu privire la reuniunea unui părinte cu copilul său, dar o

asemenea schimbare de circumstanțe nu se poate datora incapacității autorităților

naționale de a adopta toate măsurile care ar putea fi în mod rezonabil necesare pentru

a facilita executarea unei asemenea decizii.

Recurenta a specificat că instanțele ierarhic inferioare au decis schimbarea

domiciliului copiilor minori YYYYY și ZZZZZ, fără ca autoritățile naționale să fi

depus un minim de efort pentru a reintegra mama cu copiii săi.

La fel, recurenta a mai remarcat că prin hotărârea din 06 martie 2006 a

Judecătoriei Ialoveni, copilul minor XXXXX a rămas cu domiciliul stabilit la

recurentă și în această parte, hotărârea rămâne a fi neexecutată.

Recurenta a invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în

care a fost luat în considerare argumentul reclamantei precum că, la prima reuniune,

copilul a fost deja de peste 8 luni sub influența exclusivă a tatălui său, într-un mediu

ostil.

La 09 aprilie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

Aureliu Pisică și a intervenientului accesoriu Direcția asistență socială și protecție a

familiei a Consiliului r. Ialoveni copia cererii de recurs depuse de Nelea Gamarț,

reprezentată de avocatul Doina Ioana Străisteanu, împotriva deciziei din

05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 138).

4

La 14 mai 2019, intimatul Aureliu Pisică a depus referință, solicitând

considerarea ca fiind inadmisibil a recursului declarat de Nelea Gamarț, reprezentată

de avocatul Doina Ioana Străisteanu (f.d. 140-142).

Intervenientul accesoriu Direcția asistență socială și protecție a familiei a

Consiliului r. Ialoveni nu și-a valorificat dreptul de a depune referință la recursul

declarat de Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul Doina Ioana Străisteanu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

După cum rezultă din materialele cauzei, în fișa de însoțire nr. 13757 este

indicat că la 18 decembrie 2018, Curtea de Apel Chișinău a expediat copia deciziei

integrale din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în adresa Nelei Gamarț

(f.d. 129).

Însă, la materialele cauzei nu este anexat avizul de primire de către Nelea

Gamarț a copiei deciziei integrale din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Astfel, Colegiul consideră că recurenta Nelea Gamarț, reprezentată de

avocatul Doina Ioana Străisteanu, care a declarat recursul la 14 martie 2019, s-a

conformat prevederilor legale, încadrându-se în termenul de declarare a recursului

prevăzut la art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din 22 mai 2019, a fost considerat admisibil recursul declarat

de Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul Doina Ioana Străisteanu, împotriva

deciziei din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 143).

Verificând decizia din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în limitele

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se impune

admiterea recursului declarat de Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul Doina Ioana

Străisteanu, casarea deciziei din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată, pentru motivele ce se succed.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă prevede că instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele cauzei, Colegiul reține că foștii soți Aureliu Pisică și Nelea

Gamarț au 3 copii minori comuni: XXXXX, născut la XXXXX, YYYYY, născut la

YYYYY, și ZZZZZ, născut la YYYYY (f.d. 10-12).

Prin hotărârea din 06 martie 2006 a Judecătoriei Ialoveni, devenită

irevocabilă, a fost desfăcută căsătoria încheiată între Aureliu Pisică și Nelea Pisică

(în prezent, Nelea Gamarț), iar domiciliul copilului minor XXXXX a fost determinat

cu mama Nelea Pisică (f.d. 13-14).

5

Prin decizia din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, devenită irevocabilă,

domiciliul copiilor minori YYYYY și ZZZZZ de asemenea a fost determinat cu

mama Nelea Pisică (f.d. 15-20).

În continuare, Colegiul notează că după cum rezultă din decizia din

24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, începând cu data de 10 decembrie 2013,

copiii minori YYYYY și ZZZZZ au locuit împreună cu tatăl Aureliu Pisică.

Mai mult, chiar și după emiterea deciziei din 24 iunie 2015 a Curții de Apel

Chișinău, cât și după intentarea de către executorul judecătoresc Oleg Ungureanu a

procedurii de executare silită a acestei decizii, copiii minori YYYYY și ZZZZZ au

continuat să locuiască împreună cu tatăl Aureliu Pisică (f.d. 116).

La 21 martie 2018, Aureliu Pisică a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Nelei Gamarț, intervenient accesoriu Direcția asistență socială și protecție

a familiei a Consiliului r. Ialoveni, cu privire la determinarea domiciliului copiilor

minori XXXXX, născut la XXXXX, YYYYY, născut la YYYYY, și ZZZZZ, născut

la YYYYY, cu tatăl Aureliu Pisică (f.d. 4-7).

Prin hotărârea din 05 iulie 2018 a Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni, a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Aureliu Pisică împotriva

Nelei Gamarț, intervenient accesoriu Direcția asistență socială și protecție a familiei

a Consiliului r. Ialoveni, cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori cu tatăl.

S-a schimbat domiciliul copiilor minori ZZZZZ, născut la YYYYY, și YYYYY,

născut la YYYYY, de la mama Nelea Gamarț la domiciliul tatălui Aureliu Pisică,

născut la WWWWW. S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind stabilirea

domiciliului copilului minor XXXXX, născut la XXXXX (f.d. 59-60).

Iar, prin decizia din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respins apelul declarat de Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul Doina Ioana

Străisteanu, și menținută hotărârea din 05 iulie 2018 a Judecătoriei Hâncești, sediul

Ialoveni (f.d. 121-128).

Art. 239 din Codul de procedură civilă prevede că hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În conformitate cu art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la

deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei

și admisibilitatea acțiunii.

În această succesiune, Colegiul reliefează că reclamantul Aureliu Pisică în

cererea de chemare în judecată a solicitat determinarea în favoarea sa a domiciliului

copiilor minori YYYYY și ZZZZZ, cu toate că într-un litigiu anterior între aceleași

părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri legale s-a emis decizia din

24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, devenită irevocabilă, prin care domiciliul

copiilor minori YYYYY și ZZZZZ a fost determinat cu mama Nelea Pisică.

În speță însă, prima instanță a reținut că reclamantul Aureliu Pisică a solicitat

determinarea domiciliului copiilor minori ZZZZZ și YYYYY, dar a dispus anume

schimbarea domiciliului acestora, de la mama Nelea Gamarț la tatăl Aureliu Pisică.

Conform art. 9 din Codul de procedură civilă, (1) Instanței judecătorești îi

6

revine un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, ale cărui limite și

al cărui conținut sunt stabilite de prezentul cod și de alte legi. (2) Instanța

judecătorească explică participanților la proces drepturile și obligațiile lor

procesuale, preîntâmpină asupra urmărilor pe care le poate implica exercitarea sau

neexercitarea actului procesual, le acordă sprijin în exercitarea drepturilor, ordonă,

la solicitarea părților și altor participanți la proces, prezentarea de probe care să

contribuie la adoptarea unei hotărâri legale și întemeiate, conduce dezbaterile

judiciare, informează părțile despre posibilitatea inițierii procesului de mediere și ia

orice alte măsuri necesare bunei desfășurări a procesului, pune în discuția părților și

altor participanți la proces orice împrejurare de fapt sau de drept, efectuează alte

acțiuni prevăzute de lege.

Potrivit art. 60 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească

nu este în drept să modifice din oficiu temeiul sau obiectul acțiunii.

Aici, Colegiul observă că una dintre limitele legale ale rolului diriguitor al

instanței de judecată în desfășurarea procesului, în ceea ce privește exercitarea de

către reclamant a dreptului la acțiune civilă, constă în aceea că instanța de judecată

nu este în drept să modifice din oficiu obiectul acțiunii. Or, în caz contrar, instanța

de judecată ar substitui reclamantul în alegerea mijlocului de apărare a dreptului

subiectiv și ar schimba, la propria discreție, pretenția de drept material față de

pârât.

În această conjunctură însă, se impune precizarea că atât prin determinarea

domiciliului copiilor minori, cât și prin schimbarea acestuia, se urmărește apărarea

aceluiași drept subiectiv, și anume a dreptului părintesc, guvernat de prevederile art.

62 din Codul familiei.

Deci, în condițiile în care reclamantul Aureliu Pisică a solicitat determinarea

domiciliului copiilor minori YYYYY și ZZZZZ, urmărind, în esență, apărarea

dreptului părintesc prevăzut la art. 62 din Codul familiei, prima instanță era obligată

fie să-și asume un rol diriguitor și să contribuie la eventuala concretizare de către

reclamantul Aureliu Pisică a pretenției sale, fie să pună în discuție incidența

temeiului de încetare a procesului, stipulat la art. 265 lit. b) din Codul de procedură

civilă.

În context, Colegiul consideră necesar să reitereze că prima instanță nu a

urmat acest algoritm procedural și cu toate că a reținut existența deciziei din

24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, cât și faptul că reclamantul Aureliu Pisică

a solicitat determinarea domiciliului copiilor minori ZZZZZ și YYYYY, prima

instanță a dispus anume schimbarea domiciliului acestora.

Colegiul relevă că apelanta Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul Doina

Ioana Străisteanu, a invocat în cererea de apel motivată această omisiune

procedurală a primei instanțe (f.d. 73-76).

Art. 373 alin. (1) din Codul de procedură civilă stipulează că instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță, iar conform art. 373 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, în limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și

raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au

fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele

7

din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces.

Colegiul decelează că că în contradicție cu prevederile art. 373 alin. (1)-(2)

din Codul de procedură civilă, instanța de apel nu a reacționat în modul

corespunzător la acest argument al apelantei Nelea Gamarț, limitându-se la

concluzia că nu poate constitui temei de anulare a unui act judecătoresc, întemeiat

în fond, faptul că la declanșarea acțiunii, reclamantul Aureliu Pisică și-a formulat în

mod incorect pretenția, atâta timp cât au fost respectate interesele copiilor minori

ZZZZZ și YYYYY.

Totuși în speță, temeinicia hotărârii judecătorești prin care a fost schimbat

domiciliul copiilor minori ZZZZZ și YYYYY, de la mama Nelea Gamarț la tatăl

Aureliu Pisică, nu poate fi evaluată fără a lua în considerare decizia din

24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, cât și impactul neexecutării acesteia asupra

copiilor minori respectivi.

În conformitate cu art. 63 din Codul familiei, (1) În cazul când părinții locuiesc

separat, domiciliul copilului care nu a atins vârsta de 14 ani se determină prin acordul

părinților. (2) Dacă un atare acord lipsește, domiciliul minorului se stabilește de către

instanța judecătorească, ținându-se cont de interesele și părerea copilului (dacă

acesta a atins vârsta de 10 ani). În acest caz, instanța judecătorească va lua în

considerare atașamentul copilului față de fiecare dintre părinți, față de frați și surori,

vârsta copilului, calitățile morale ale părinților, relațiile existente între fiecare părinte

și copil, posibilitățile părinților de a crea condiții adecvate pentru educația și

dezvoltarea copilului (îndeletnicirile și regimul de lucru, condițiile de trai etc.) (3)

La determinarea domiciliului copilului minor, instanța judecătoreasă va cere și

avizul autorității tutelare teritoriale în a cărei rază teritorială se află domiciliul

fiecăruia dintre părinți.

În acord cu prevederile art. 63 alin. (3) din Codul familiei, la materialele

cauzei este anexat avizul-concluzie al Direcției asistență socială și protecție a

familiei a Consiliului r. Ialoveni nr. 703 din 13 iunie 2018, în care este indicat că

tatăl Aureliu Pisică, stabilit în XXXXX, dispune de capacități materiale și morale,

precum și de condiții adecvate pentru a crește și a educa copiii minori ZZZZZ și

YYYYY. La fel, este indicat că și mama Nelea Gamarț, stabilită în YYYYY,

dispune de capacități materiale și morale, precum și de condiții adecvate pentru a

crește și a educa copiii minori ZZZZZ și YYYYY (f.d. 33-34).

În același aviz-concluzie se menționează că, copiii minori ZZZZZ și YYYYY,

care au trecut de vârsta de 10 ani, doresc să locuiască împreună cu tatăl Aureliu

Pisică în XXXXX, declarații pe care și le-au menținut fiind audiați în ședința de

judecată din 05 iulie 2018, în prezența unui pedagog (f.d. 47-49).

În esență, avizul autorității tutelare teritoriale constituie o anchetă socială, care

se rezumă la evaluarea condițiilor de trai a fiecăruia dintre părinți și a mediului social

în care locuiește copilul minor, un astfel de aviz neavând valoare probatorie

prederminată, cu atât mai mult – forță probantă superioară față de alte probe din

dosar, urmând a fi examinat de către instanța de judecată în ansamblul și

interconexiunea tuturor probelor din dosar.

După cum este indicat în Hotărârea Curții Constituționale nr. 18 din

22 mai 2017, libera apreciere a probelor nu înseamnă arbitrariu, ci libertatea de a

8

aprecia probele în mod rezonabil și imparțial, iar rezultatele aprecierii probelor sunt

expuse de către instanța de judecată în acte procedurale, care trebuie să fie motivate

în mod obiectiv și sub toate aspectele potrivit legii, motivarea exprimându-se prin

faptul că la admiterea unor probe și la respingerea altora judecătorul este obligat să

indice motivele unei asemenea soluții.

În ceea ce privește motivarea hotărârilor, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a statuat că rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au

fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta,

precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță superioară. Doar

prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării

justiției (hotărârea Suominen v. Finlanda din 01 iulie 2003).

Colegiul relevă că apelanta Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul Doina

Ioana Străisteanu, a invocat în cererea de apel motivată faptul că soluția primei

instanțe s-a bazat, în mod prioritar, pe părerea copiilor minori ZZZZZ și YYYYY,

ceea ce este inadmisibil în condițiile în care din cauza agenților statutului, a fost

imposibilă executarea deciziei din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, iar

trecerea timpului poate avea consecințe ireversibile asupra relațiilor între copil și un

părinte care nu locuiește cu acesta.

Cu referire la acest argument, instanța de apel a omis cu desăvârșire să

examineze în ce măsură apelantei Nelea Gamarț îi este imputabilă neexecutarea

deciziei din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, cât și faptul dacă neexecutarea

acestei decizii a avut un impact determinant în sensul formării părerii copiilor minori

ZZZZZ și YYYYY de a locui împreună cu tatăl Aureliu Pisică.

În particular, instanța de apel nu a dat nicio apreciere scrisorii executorului

judecătoresc Oleg Ungureanu nr. 026-226/16 din 22 mai 2018, anexată la materialele

cauzei, în care este indicat că abia după data de 07 iunie 2017, Nelea Gamarț nu a

manifestat niciun interes în executarea deciziei din 24 iunie 2015 a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 116).

Or, instanța de apel urma să verifice dacă este adevărat că după data de

07 iunie 2017, Nelea Gamarț nu a manifestat niciun interes în executarea deciziei

din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, cât și în ce au constat acțiunile

executorii înainte de data de 07 iunie 2017, având mai ales în vedere că la materialele

cauzei este anexat actul de comunicare de către Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a plângerii Nelei Gamarț din 16 martie 2017 cu privire la ineficiența

autorităților naționale de a executa decizia din 24 iunie 2015 a Curții de Apel

Chișinău, dar și actul de învinuire a lui Aureliu Pisică în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 2011 alin. (2) lit. a) din Codul penal, care conține un tablou detaliat

al acțiunilor întreprinse de Nelea Gamarț în scopul de a se reuni cu copiii minori

ZZZZZ și YYYYY (f.d. 77; 78-102).

Așadar, în speță, Colegiul evidențiază că instanțele ierarhic inferioare au pus

la baza soluțiilor pronunțate anume opțiunea copiilor minori ZZZZZ și YYYYY de

a locui împreună cu tatăl Aureliu Pisică, dar nu au ținut cont că începând cu data de

10 decembrie 2013, aceștia au locuit împreună cu tatăl lor, chiar și după emiterea

deciziei din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, într-un mediu aparent ostil

mamei Nelea Gamarț.

În asemenea circumstanțe, Colegiul constată cu certitudine că în lipsa unei

9

evaluări psihologice a copiilor minori ZZZZZ și YYYYY, în scopul stabilirii

gradului în care opțiunea acestora de a locui împreună cu tatăl Aureliu Pisică a fost

dictată de acesta, într-un mediu aparent ostil mamei Nelea Gamarț, soluțiile

instanțelor ierarhic inferioare sunt lipsite de putere de convingere, iar aprecierea

probelor de către instanța de apel a fost arbitrară, încălcare procedurală care se

circumscrie temeiului de la art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă și care ar

fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei.

Necesitatea evaluării psihologice a copiilor minori ZZZZZ și YYYYY, cu

introducerea în proces, după caz, a unui specialist sau a unui expert în condițiile

Codului de procedură civilă, derivă și din existența unui raport de evaluare

psihologică a acestor copii minori, la care se face trimitere în actul de învinuire a lui

Aureliu Pisică în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (2) lit. a) din

Codul penal, fiind menționat că reacția accentuată negativă a copiilor față de mama

Nelea Gamarț este determinată de influența tatălui Aureliu Pisică, privarea forțată a

copiilor de contactul cu mama fiind o formă de abuz emoțional (f.d. 89).

Omisiunea nominalizată a instanței de apel are valoare decisivă pentru justa

soluționare a cauzei, deoarece în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

este consacrată ideea că la verificarea garantării dreptului la viața de familie se ia

considerare faptul că trecerea timpului poate avea consecințe ireversibile asupra

relațiilor între copil și un părinte care nu locuiește cu acesta.

Prin aderarea la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Republica

Moldova și-a asumat obligația de a garanta respectarea și apărarea drepturilor și a

libertăților fundamentale, proclamate de această Convenție, tuturor persoanelor

aflate sub jurisdicția sa. Sarcina primordială cu privire la aplicarea prevederilor

Convenției Europene a Drepturilor Omului revine instanțelor naționale.

Astfel, la judecarea cauzelor, instanțele de judecată trebuie să verifice dacă

legea care urmează a fi aplicată și care prevede drepturi și libertăți proclamate de

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sunt compatibile cu dispozițiile

acesteia.

În această ordine de idei, rezultă cu certitudine că instanțele judecătorești vor

aplica jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul în care

circumstanțele cauzei ce se examinează sunt similare circumstanțelor care au fost

examinate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului și asupra cărora aceasta

s-a pronunțat.

Astfel, prezintă relevanță hotărârea din 11 ianuarie 2011 a Curții Europene a

Drepturilor Omului (cauza Bordeianu v. Republica Moldova), în care este indicat că

în cauze care privesc determinarea domiciliului copilului minor, caracterul adecvat

al unei măsuri se determină prin rapiditatea punerii sale în aplicare: respectarea

drepturilor părintești, inclusiv executarea deciziei pronunțate ca rezultat, implică un

tratament de urgență, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile

pentru relațiile dintre copil și părintele care nu locuiește cu el (hotărârea în cauza

Monory v. România și Ungaria din 05 aprilie 2005).

De asemenea, având în vedere vârsta copilului, și anume faptul că acesta a

împlinit 5 ani în anul 2007, și mediul familial perturbat, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a luat în considerare argumentul reclamantului potrivit căruia,

la prima reuniune, copilul a fost deja de peste 8 luni sub influența exclusivă a tatălui

10

său, într-un mediu ostil.

Erorile enunțate ale instanței de apel dictează necesitatea trimiterii cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, deoarece instanța de recurs nu poate efectua un control

efectiv al legalității deciziei recurate, nefiind examinată unele dintre cele mai

importante întrebări pertinente cauzei, inclusiv dacă opțiunea copiilor minori

ZZZZZ și YYYYY de a locui împreună cu tatăl Aureliu Pisică a fost dictată de

acesta, într-un mediu aparent ostil mamei Nelea Gamarț

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate, să dea o apreciere multiaspectuală și completă materialelor din dosar în

raport cu normele de drept aplicabile și, ca urmare a celor constatate, să emită o

decizie legală și întemeiată, cu respectarea tuturor rigorilor procedurale și a dreptului

garantat al părților la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 alin. (1) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Luând în considerare problemele de drept invocate în speță, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul declarat de Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul

Doina Ioana Străisteanu, a casa decizia din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și a trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) și alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul Doina

Ioana Străisteanu.

Se casează decizia din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Aureliu Pisică împotriva Nelei

Gamarț, intervenient accesoriu Direcția asistență socială și protecție a familiei a

Consiliului r. Ialoveni, cu privire la determinarea domiciliului copiilor minori, și se

trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Nina Vascan

11