2ra-658/20 — cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori

2ra-658/20 — cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-658/20

Prima instanță: Judecătoria Hîncești sediul Ialoveni (jud. M. Jugănari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

DECIZIE

8 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

Mariana Pitic

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Nelea Gamarț

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Aureliu Pisică împotriva

Nelei Gamarț cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori

împotriva deciziei din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul Doina Ioana

Străisteanu și menținută hotărârea din 5 iulie 2018 a Judecătoriei Hîncești sediul

Ialoveni, prin care acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 21 martie 2018, Aureliu Pisică a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Nelei Gamarț, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor

Copilului r-nul Ialoveni cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori.

În motivarea acțiunii a invocat că s-a aflat în relații de căsătorie în perioada

anilor 2002-2006 cu Nelea Gamarț, cu care au în comun trei copii minori și anume,

XXXXX XXXXX, născut la XXXXX, XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX,

născuți la XXXXX .

A comunicat că prin hotărârea din 6 martie 2006 a Judecătoriei Ialoveni, a fost

determinat domiciliul copilului minor XXXXX XXXXX cu mama, la fel prin

decizia din 4 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, domiciliul copiilor minori

XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX a fost determinat cu mama.

A remarcat că, deși de drept, domiciliul copiilor minori este stabilit cu mama,

copiii domiciliază cu el, iar dorința de a domicilia le aparține exclusiv copiilor și nu

este condiționată prin nimic de către el.

1

După desfacerea căsătoriei cu pârâta, dânsul s-a recăsătorit, din căsătorie are

un copil minor XXXXX XXXXX, născut la XXXXX și este în așteptarea unui alt

copil.

A subliniat că toți copiii domiciliază cu el în noua lui familie, atmosfera în

care cresc și se educă copiii este una prielnică, favorabilă pentru dezvoltarea

sănătoasă a acestora.

Pe parcursul traiului în comun cu el, copiii s-au simțit protejați și s-au aflat

într-un climat atmosferic favorabil, iar faptul că se simt bine în familia tatălui

demonstrează că este respectat interesul superior al copiilor.

Interesul superior al copiilor de a locui cu tatăl lor se deduce și din necesitățile

fizice, emoționale și psihologice a acestora ce țin de stabilitate, pe care copiii deja o

au și care a fost oferită de către el.

La fel, un alt motiv pentru care solicită determinarea domiciliului copiilor

minori cu tatăl este și faptul că între copiii lui din ambele căsătorii s-a stabilit o

relație de forță și stabilitate.

A remarcat că capacitatea lui de a oferi o îngrijire copiilor și de a răspunde

nevoilor acestora, de a comunica și coopera în chestiunile care privesc copiii este

evidentă.

A precizat că stabilirea domiciliului copiilor minori cu el va asigura acestora

o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă, intersectând nu numai

posibilitățile materiale ale lui, cât și gradul de atașament și preocupare pe care l-a

manifestat față de copii, legăturile afective care au fost stabilite intre el și copii,

precum și între copii și alți membrii ai familiei extinse.

Pârâta este și ea recăsătorita, are doi copii nou născuți, pe care copiii lor

comuni nici nu îi cunosc și nici nu manifestă careva interese de a-i cunoaște, dorința

acesteia de a le face cunoștință copiilor între ei s-a soldat cu indiferență.

A evidențiat că copiii nu sunt atașați de mama lor, nu doresc comunicare cu

ultima și nici nu se interesează de aceasta, iar starea negativă pe care o simt copiii

după comunicare cu pârâta este temeiul principal pentru care solicită soluționarea

litigiului dat și în contextul existenței unei hotărâri judecătorești definitive, prin care

a fost stabilit domiciliul copiilor cu mama.

Astfel, hotărârea judecătorească menționată este una caducă, care nu și-a

obținut efectele juridice, deoarece dorința copiilor vine în contradicție cu statuările

efectuate de către instanța de judecată.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 27 din Constituția RM,

art. 63 Codul familie, art. 8 din CEDO, art. 166-168 CPC.

A solicitat determinarea domiciliului copiilor minori XXXXX XXXXX,

XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX cu tatăl.

Prin hotărârea din 5 iulie 2018 a Judecătoriei Hîncești sediul Ialoveni, a fost

admisă acțiunea parțial.

A fost schimbat domiciliul copiilor minori XXXXX XXXXX și XXXXX

XXXXX de la mama Nelea Gamarț la domiciliul tatălui Aureliu Pisică.

A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind stabilirea domiciliului

copilului minor XXXXX XXXXX.

2

Prin decizia din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul Doina Ioana Străisteanu

și menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia din 7 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul

declarat de Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul Doina Ioana Străisteanu, casată

decizia din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și trimisă cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul Doina Ioana Străisteanu

și menținută hotărârea primei instanțe.

La 20 februarie 2020, Nelea Gamarț a declarat recurs împotriva deciziei din

26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii sau de încetare a procesului.

În motivarea recursului a invocat că a făcut tot posibilul pentru a-și apăra

dreptul ei și al copiilor săi, însă instanțele de judecată au decis rezolvarea

neexecutării unei hotărârii judecătorești irevocabile, de către intimatul Aurel Pisică

privind stabilirea domiciliului copiilor cu ea, prin stabilirea repetată a domiciliului

gemenilor (nu schimbarea domiciliului) cu intimatul, știind de plângerea examinată

la CtEDO, cauza nr.23641/17 Pisică vs Republica Moldova ce vizează aceste

aspecte.

Instanța de apel, la rejudecarea cauzei, nu a ținut cont de cele menționate în

decizia din 7 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție și de motivele pentru care a fost

casată deciziei din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și trimisă cauza spre

rejudecare.

A subliniat că fiind mamă de gemeni și fiind planificată la medic cu ei pentru

ziua de 5 iulie 2018, astfel întru siguranța sănătății lor, a comunicat primei instanțe

despre faptul că urmează să plece cu copiii la medic și că va fi în imposibilitate de a

se prezenta la ședință, cerând o amânare.

Prima instanță, cu încălcarea prevederilor Legii privind asigurarea egalității

de gen și Legii privind asigurarea egalității, care obligă instituțiile publice să asigure

acomodare rezonabilă persoanelor cu responsabilități părintești astfel încât aceste

circumstanțe să nu devină impedimente în realizarea dreptului de acces la justiției și

a dreptului la apărare, într-o singură ședință de judecată a adoptat o hotărârea

judecătorească, contrar prevederilor art. 60 alin. (4) și 254 alin. (3), (4) CPC, lipsind-

o de apărare.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au analizat și nu s-au expus asupra

argumentelor invocate de ea, ci superficial au indicat unele prevederi legale fără însă

a face legătura cauzală a acestor prevederi, inclusiv practica CtEDO cu situația

concretă enunțată de către ea.

Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut greșit că

intimatul a cerut schimbarea domiciliului, or Aureliu Pisică a cerut stabilirea

domiciliului copiilor minori XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX.

3

A remarcat că stabilirea repetată a domiciliului este ilegală, deoarece există o

decizie judecătorească irevocabilă din 24 iunie 2015, care are puterea lucrului

judecat.

A obiectat că potrivit art. 60 alin. (4) CPC, instanța judecătorească nu este în

drept să modifice din oficiu temeiul sau obiectul acțiunii, iar conform art. 240

alin. (3) CPC, instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor

înaintate de reclamant.

A specificat că, analizând decizia din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, care a fost casată prin decizia din 7 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție

și decizia din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, se atestă același text,

același argument că nu poate constitui temei de anulare a unui act judecătoresc,

întemeiat în fond, faptul că la declanșarea acțiunii, reclamantul incorect și-a formulat

pretenția, atâta timp cât au fost respectate interesele copiilor minori.

Existența hotărârii irevocabile din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău,

care determină domiciliul copiilor minori XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX

cu ea, mama acestora, apriori determină ilegalitatea cerinței formulate de intimat.

Având în vedere prevederile art. 254 alin. (3), (4) CPC, a reiterat că o nouă

determinare a domiciliului este inadmisibilă și ilegală, iar din hotărârea contestată

se vede că intimatul a cerut stabilirea domiciliului de trai a copiilor minori XXXXX

XXXXX și XXXXX XXXXX, nu schimbarea locului de trai, ceea ce ar fi fost corect

să fie formulat.

A învederat că judecătorul care a examinat cauza în prima instanță în lipsa ei,

deși absența ei a fost motivată, a examinat în același timp și dosarul penal nr. 32-1-

498-17012017 de învinuire a lui Aureliu Pisică în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, în care toți trei copii minori ai părților în acest

proces sunt recunoscuți părți vătămate.

În cadrul cauzei penale menționate a fost emisă o ordonanță de protecție, prin

care intimatului i-a fost interzis să se apropie de minori și să comunice cu ei.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare în mod arbitrar au apreciat critic

concluziile din raportul de evaluare psihologică nr. 415 din 3 decembrie 2014,

argumentând că copiii între timp au depășit vârsta de 10 ani și au fost ascultați în

ședința de judecată, neluând în calcul constatările procesului-verbal nr.812a-2016

din 8 septembrie 2016 în privința minorului XXXXX XXXXX, procesului-verbal

nr. 862a-2016 din 22 septembrie 2016 în privința minorului XXXXX XXXXX și

procesului-verbal nr. 811 a-2016 din 8 septembrie 2016 în privința minorului

XXXXX XXXXX și nici ordonanțele de protecție din 10 septembrie 2013 și 15

decembrie 2016.

Instanța de apel a dat o apreciere critică hotărârii CtEDO, pronunțată pe cauza

Pisică vs Republica Moldova, menționând că Curtea a constatat că eșecul

autorităților de a soluționa numeroasele plângeri din partea reclamantei a contribuit

în mod substanțial la eventualele dificultăți în executarea deciziei din 24 iunie 2015,

iar in viziunea instanței de apel acesta nu este un temei de casare a hotărârii primei

instanțe.

4

A considerat că este arbitrară concluzia instanței de apel că nu poate fi luată

în calcul la stabilirea domiciliului copiilor, învinuirea lui Aureliu Pisică în dosarul

penal în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) Cod penal, motivând

că până când nu este o hotărâre definitivă în acest sens, inculpatul trebuie să fie tratat

nevinovat și nu a luat în calcul că sunt hotărâri definitive, în procesul civil, așa ca

ordonanțele de protecție, care dovedesc că Aureliu Pisică este agresor față de copiii

săi, iar prin prisma art. 123 alin. (2) CPC, acestea sunt fapte stabilite printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în instanță de drept

comun sau în instanță specializată și sunt obligatorii pentru instanța care judecă

cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei

alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

Instanta de apel a ignorant total și nu a dat nicio apreciere probelor și anume,

ordonanța de protecție din 10 septembrie 2013 față de victimile violenței în familie

Nelea Pisică și copiii minori XXXXX XXXXX, XXXXX XXXXX și XXXXX

XXXXX provocate de Aureliu Pisică pe o perioada de 3 luni, încheierea Judecătoriei

Ialoveni privind prelungirea pe o perioada de 3 luni a ordonanței de protecție din 10

septembrie 2013, ordonanța de protecție din 15 decembrie 2016 față de victimile

violenței în familie, copiii minori XXXXX XXXXX, XXXXX XXXXX și XXXXX

XXXXX provocate de Aureliu Pisică pe o perioada de 3 luni, decizia din 9 februarie

2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost menținută încheierea din 15

decembrie 2016 a Judecătoriei Ialoveni emisă în pricina civilă nr.2p/o-144/16, prin

care a fost admisă cererea procurorului raionului Ialoveni, în interesele copiilor

minori XXXXX XXXXX, XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX privind

aplicarea măsurilor de protecție pentru victimele violenței în familie împotriva

acțiunilor agresorului Aureliu Pisică, raportul comisiei de expertiză psihiatrico-

legală și constrângere medicală din 8 septembrie 2016, la partea vătămată minoră

XXXXX XXXXX, raportul comisiei de expertiză psihiatrico-legală și constrângere

medicală din 8 septembrie 2016 la părtea vătămata minoră XXXXX XXXXX,

raportul comisiei de expertiză psihiatrico-legală și constrângere medicală din 22

septembrie 2016 la părtea vătămata minoră XXXXX XXXXX, raportul de expertiză

psihiatrico-psihologică legală nr.742a - 2016 din 19 octombrie 2016, precum și toate

documentele privind acțiunile executorului judecătoresc în executarea deciziei din

24 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au pus la baza soluțiilor pronunțate

anume opțiunea copiilor minori XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX de a locui

împreună cu tatăl Aureliu Pisică, dar nu au ținut cont că începând cu anul 2014,

aceștia au locuit împreună cu tatăl lor, chiar și după emiterea deciziei din 24 iunie

2015 a Curții de Apel Chișinău, într-un mediu aparent ostil față de ea mama copiilor.

Cu referire la raportul de evaluare psihologică nr. 415 din 3 decembrie 2014,

constatările procesului-verbal din 8 septembrie 2016 în privința minorului XXXXX

XXXXX, procesului-verbal din 22 septembrie 2016 în privința minorului XXXXX

XXXXX și procesului-verbal din 8 septembrie 2016 în privința minorului XXXXX

XXXXX, a remarcat că se constată cu certitudine că în lipsa stabilirii gradului în

care opțiunea copiilor de a locui împreună cu tatăl Aureliu Pisică a fost dictată de

5

acesta, într-un mediu aparent ostil mamei, soluțiile instanțelor de judecată ierarhic

inferioare sunt lipsite de putere de convingere, iar aprecierea probelor de către

instanța de apel a fost arbitrară.

A mai notat că textele legale prevăd în mod expres că este obligatorie audierea

minorului, nicidecum căs oluția adoptată să fie, în toate cazurile, în conformitate cu

opinia acestuia.

Dacă ar fi astfel, în sensul că opinia minorului ar trebui să prevaleze fără

excepție, întreaga desfășurare a procedurii judiciare, administrarea probatoriilor, ar

fi inutilă, rolul instanței fiind doar de a consemna preferința minorului și de a

pronunța hotărârea în acel sens.

A subliniat că relația dintre ea și cei trei feciori minori ai ei fac parte din viața

de familie, în sensul art. 8 din Convenție.

Așadar, faptul de a fi împreună pentru un părinte și copilul său, reprezintă un

element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți s-a rupt și

că măsurile la nivel național care împiedică această reuniune reprezintă o ingerință

în dreptul ocrotit de art. 8 din Convenție.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 18 decembrie 2019 , fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 20 vol. II), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 20 februarie 2020 în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După cum rezultă din materialele cauzei, Aureliu Pisică înaintând acțiunea în

judecată împotriva Nelei Gamarț, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

6

Drepturilor Copilului r-nul Ialoveni, a solicitat determinarea domiciliului copiilor

minori XXXXX XXXXX, XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX cu tatăl.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a admis acțiunea parțial și

a schimbat domiciliul copiilor minori XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX de la

mama Nelea Gamarț la domiciliul tatălui Aureliu Pisică. A fost respins ca

neîntemeiat capătul de cerere privind stabilirea domiciliului copilului minor

XXXXX XXXXX.

Judecând apelul declarat de către Nelea Gamarț, reprezentată de avocatul

Doina Ioana Străisteanu, instanța de apel prin decizia din 26 noiembrie 2019 a Curții

de Apel Chișinău, a respins și a menținut hotărârea primei instanțe.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la

caz și criticile aduse în recurs, instanța de recurs constată că soluția a fost dată de

către instanța de apel fără elucidarea pe deplin a circumstanțele cauzei și fără

determinarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine

lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele invocate.

În susținerea acestei concluzii se vor reține prevederile art. 373 alin. (1) și

(2) CPC, potrivit cărora instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale

referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea

ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În

limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care

au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele

prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Instanța de recurs reține că, contrar acestor prevederi legale, atât instanța de

apel, cât și prima instanță judecând cauza, ca temei de schimbare a domiciliului

copiilor minori XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX de la mama Nelea Gamarț

la domiciliul tatălui Aureliu Pisică, au reținut în linii generale faptul că copiii

locuiesc în satul Bardar r-nul Ialoveni cu tatăl Aureliu Pisică, frecventează instituția

școlară în raza teritorială a domiciliului tatălui și au o legătură strânsă cu acesta.

În același timp, deși instanțele de judecată ierarhic inferioare, și-au

fundamentat concluzia pe declarațiile copiilor minori XXXXX XXXXX și XXXXX

XXXXX, audiați în ședința de judecată a primei instanțe în prezența pedagogului

Ludmila Țurcan, care au declarat că doresc mai departe să locuiască cu tatăl Aureliu

Pisică, nu s-a ținut cont de faptul că la ședința de judecată din 5 iulie 2018, copiii

minori XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX au fost audiați în lipsa mamei Nelei

Gamarț, doar în prezența tatălui Aureliu Pisică.

Or, Nelea Gamarț prin cererea depusă prin intermediul poștei electronice, a

solicitat amânarea examinării cauzei, fapt ce se oglindește din procesul-verbal al

ședinței de judecată din 5 iulie 2018 (f. d. 47-49 vol. I).

Astfel că, prin audierea copiilor minori XXXXX XXXXX și XXXXX

XXXXX în lipsa mamei Nelei Gamarț, a fost încălcat în mod direct dreptul la un

proces echitabil, cât și principiul egalității armelor statuat de art. 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, or

7

unul din principiile procesului echitabil este contradictorialitatea între părțile care

sunt parte a procesului.

Pentru a răspunde exigențelor principiului enunțat, art. 26 alin. (2) CPC,

stipulează expres că contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel

încât părțile și ceilalți participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula,

argumenta și dovedi poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele susținerii

ei de sine stătător și independent de instanță, de alte organe și persoane, de a-și

expune opinia asupra oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură cu cauza

dată judecății și de a-și expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței.

Ca urmare, reieșind din specificul acțiunii deduse judecării, precum și în

scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor, alături de cele constatate,

era indispensabil de a verifica și de a da o apreciere obiectivă și multilaterală a

criteriilor enumerate și a aplica principiul superiorității interesului copilului.

Astfel, instanța judecătorească, având la bază prevederile art. 63 alin. (2)

Codul familiei, va soluționa litigiul privind determinarea locului de trai al copilului

minor ținând cont de condițiile concrete în care se educă copiii, vârsta copiilor,

particularitățile dezvoltării lor, caracterul relațiilor cu părinții, afecțiunea copiilor

față de părinți, condițiile de trai ale părintelui ce locuiește separat, posibilitățile

acțiunii pozitive sau negative asupra copiilor din partea acestuia și alte circumstanțe

scoase la iveală în procesul de examinare a cazului.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție remarcă că instanța de apel

judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, referindu-

se doar la susținerile lui Aureliu Pisică și la părerea expusă de copiii minori XXXXX

XXXXX și XXXXX XXXXX în cadrul ședinței de judecată, fără a examina

legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu

regulile și legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Or, deși instanța de apel a conchis că la adoptarea soluției de schimbare a

domiciliului copiilor minori XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX de la mama

Nelea Gamarț la domiciliul tatălui Aureliu Pisică, a stat Avizul concluzie a Direcției

asistență socială și protecție a familiei, precum și dorința copiilor minori, care deja

au împlinit vârsta de 10 ani, de a domicilia cu tatăl Aureliu Pisică, instanța de apel

nu a dat o apreciere clară și exhaustivă argumentelor Nelei Gamarț din cererea de

apel, precum că în cadrul Judecătoriei Hîncești sediul Ialoveni se examinează

dosarul penal de învinuire a lui Aureliu Pisică în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal - violența în familie, în care copiii minori sunt

recunoscuți ca părți vătămate (f. d. 74 vol. I).

De principiu, aici, instanța de recurs va remarca că, deși instanța de apel a

stabilit că simpla învinuire a lui Aureliu Pisică nu înseamnă și stabilirea vinovăției

care poate fi dovedită doar printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă

a instanței de judecată și că din materialele cauzei și declarațiile apelantei Nelei

Gamarț nu s-a constatat emiterea unei sentințe irevocabile privind recunoașterea

vinovăției lui Aureliu Pisică, instanța de apel a trecut cu vederea și nu a supus

examinării argumentele Nelei Gamarț din cererea de apel, precum că în cadrul cauzei

8

penale, au fost emise ordonanțe de protecție prin care lui Aureliu Pisică, i s-a interzis

să se apropie de copiii minori (f. d. 74 vol. I).

Elucidarea aspectelor menționate este cu atât mai importantă, cu cât la

examinarea unor asemenea litigii este important ca, instanța de judecată să verifice

și să ia în considerație împrejurările în care față de un părinte sau altul au fost aplicate

prin ordonanța de protecție careva măsuri de protecție prevăzute de art. 15 din Legea

cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie nr. 45-XVI din

1 martie 2007, în cazurile de violență în familie, deoarece violența în familie nu este

o chestiune privată sau de familie, ci este o chestiune de interes public, care implică

acțiunea eficientă a statului (hotărârea CtEDO din 9 iunie 2009 în cauza Opuz vs

Turcia, cererea nr. 33401/02).

Așadar, verificarea împrejurărilor sus menționate devine inevitabilă întrucât

instanței de judecată îi revine sarcina de a stabili acel interes superior al copilului,

care ar înclina balanța justiției către mamă sau către tată, iar interesul superior al

copilului fiind singurul criteriu după care instanța se călăuzește pentru a decide cu

privire la exercitarea drepturilor părintești.

Distinct de aceste constatări, se stabilește că soluția instanței de apel nu

conține o argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la care

s-a ajuns, având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante

în speță, respectiv instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii

atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În respectivul sens, se accentuează că prin neexpunerea de către instanță

asupra tuturor argumentelor și probelor invocate, se constată nerespectarea la caz a

standardelor unui proces echitabil garantate de art. 6 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prezumă dreptul

la o hotărâre motivată, instanța judecătorească fiind obligată a se expune asupra

tuturor obiecțiilor invocate de către subiecți.

Prin urmare, din perspectiva celor expuse, este de observat că decizia instanței

de apel nu se circumscrie exigenților art. 239 -241 CPC, în condițiile în care nu sunt

analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și

probelor din dosar, inclusiv asupra existenței abaterilor de la legalitate.

De aceea, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în

concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru

părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul

mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Totodată, Colegiul menționează că din prevederile art. 445 alin. (1)

lit. c) CPC, rezultă că trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel doar o

singură dată, a fost concepută de legiuitor ca o dispoziție edictată în favoarea

părților, urmărindu-se soluționarea într-un termen rezonabil a cauzelor, însă, în

speță, aplicarea acestei dispoziții este în defavoarea recurentei, aplicarea ei

producându-i daune mult mai mari decât trimiterea spre rejudecare.

În atare circumstanțe, se decide casarea integrală a deciziei instanței de apel

și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel pentru a se asigura părților o

9

judecare efectivă a cauzei în ordine de apel, ca garanție a legalității și temeiniciei

actului judecătoresc care va fi adoptat.

Față de cele de preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a

casa decizia instanței de apel și de a remite cauza spre rejudecare în instanța de apel,

deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Nelea Gamarț.

Se casează decizia din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a lui Aureliu Pisică împotriva Nelei Gamarț

cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori, cu remiterea cauzei pentru

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Tamara Chișca-Doneva

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

Mariana Pitic

Ala Cobăneanu

10